Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.130/R/2008
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Pantea Nistor
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 24.09.1981, fiul lui și, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă la 11.03.2008 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului avocat susține recursul solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din celelalte măsuri preventive, apreciind că au fost încălcate prevederile art.5 din CEDO în ce privește durata arestării, inculpatul fiind arestat de peste 2 ani de zile. Se susține că probațiunea nu este administrată în totalitate și se impune delimitarea situației personale a inculpatului, că potențial acesta a fost atras în câmpul infracțional de inculpatul, că nu are antecedente penale, iar infracțiunea de care este acuzat prezintă un grad redus de pericol social și punerea în libertate a acestuia nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere obiectul cauzei, respectiv infracțiunea de care este acuzat inculpatul și complicitatea acestuia la săvârșirea faptei. Pe de altă parte, se apreciază că termenul rezonabil nu a fost depășit, iar celelalte aspecte invocate de apărare nu impun lăsarea în libertate a inculpatului.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul, născut la 24.09.1981 în S, jud.B, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin Încheierea nr.53/08.05.2006 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.54/2006.
A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea prev. de art.145 și art.145 ind.1 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, existând în continuare pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea prev. de art.145 și art.145 ind.1 Cod procedură penală și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din celelalte măsuri preventive, apreciind că au fost încălcate prevederile art.5 din CEDO în ce privește durata arestării, inculpatul fiind arestat de peste 2 ani de zile. S-a arătat că probațiunea nu este administrată în totalitate și se impune delimitarea situației personale a inculpatului, că potențial acesta a fost atras în câmpul infracțional de inculpatul, că nu are antecedente penale, iar infracțiunea de care este acuzat prezintă un grad redus de pericol social și punerea în libertate a acestuia nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică iar recursul apare ca nefondat astfel că va fi respins ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În mod corect instanța de fond a reținut că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică, având în vedere faptul că este învinuit de săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane. Nici susținerea că în speță ar fi trecut termenul rezonabil al arestării preventive nu poate fi primit. Dimensiunile acestui termen variază în raport cu gravitatea infracțiunilor imputate, cu gradul de pericol prezentat de inculpat pentru ordinea publică și cu complexitatea cauzei.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 40 lei onorariu pentru avocat din oficiu urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penală din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 140 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 21.03.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
3 ex./24.03.2008
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Pantea Nistor, Sotoc Daniela
