Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 130/R/2009

Ședința publică din data de 26 februarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător

JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Luminița Hanzer Claudia Ilieș

- -

GREFIER: - -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații G, și G împotriva încheierii penale din data de 10 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor:

- prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 1 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen. art. 37 lit. b pen. și art. 5 alin. 2.pen.;

G - prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 1 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;

G - prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, au aplicarea art. 1 alin. 2.pen.; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 75 alin. 2.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații G și, ambii aflați în stare de arest preventiv, asistați de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și inculpatul G, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă și traducătorul autorizat de limba ucraineană -, cu autorizație nr. 18823/19 februarie 2007, care, conform art. 85 alin. 1.pr.pen. a prestat jurământul de credință.

Se prezintă apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților, av., apărător ai inculpaților G și și av., apărător al inculpatului G, care solicită acordarea onorariilor parțiale din oficiu pentru prezență în instanță și studiu dosar.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpaților G și solicită admiterea recursului în maniera formulată, casarea încheierii penale atacate prin care s-a dispus menținerea inculpaților în stare de arest preventiv și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsii țara, cu stabilirea în concret a unor restricții.

Solicită a se avea în vedere hotărârea pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, prin care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului, reținându-se că acesta a recunoscut și regretă comiterea faptei pentru inculpații din dosar a reprezentat o lecție. Solicită a se avea în vedere că, chiar dacă luarea măsurii arestului preventiv față de acesta a fost consecința unui cumul de temeiuri, respectiv art. 148 lit. d și f pr.pen. niciunul dintre aceste temeiuri,separat, nu ar conduce la arestare, iar pentru a se aprecia oportunitatea arestului trebuie avut în vedere gradul de implicații și periculozitatea proprie a inculpatului.

Totodată, raportat la declarația coinculpatului, inculpatul G, respectiv vărul său, nu știa inițial în ce se implică, ci a aflat aceste aspecte ulterior. Mai mult, conform declarației aceluiași inculpat, clientul său nu a beneficiat niciodată de vreo sumă de bani și nici nu au existat nici discuții că dacă ar veni cu mașina sa ar beneficia de vreo sumă de bani. De asemenea, tot cu privire la periculozitatea inculpatului G, solicită a se avea în vedere și copia de pe rechizitoriu depusă la dosar, din care rezultă faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în alt dosar, pentru a se avea reprezentarea corectă a periculozității acestuia.

Referitor la inculpatul, face apel la egalitatea de tratament, apreciind că este nedrept față de inculpat să se considere că dacă acesta a recunoscut comiterea faptelor după ce coinculpatul a recunoscut, această recunoaștere este conjuncturală, determinată de faptul că dacă recunoaște va fi mai bine. Având în vedere aceste considerente, nu apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Consideră că instanța de fond nu are reprezentarea unei pedepse cu executare pentru inculpați, pentru că există o cercetare judecătorească ce și-a consumat elementul esențial, respectiv audierea inculpaților, scopul măsurii preventive fiind astfel asigurat.

De asemenea, solicită a se reține și faptul că instanța de fond a admis o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, iar această cerere a fost respinsă ca urmare a recursului declarat de către DIICOT.

Pentru toate aceste motive consideră că există niște limite, care în mod evident și efectiv ar asigura că dacă inculpații vor fi puși în libertate până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză buna desfășurarea a procesului penal nu ar fi afectată, astfel că ar fi util, oportun și corect să fie puși în libertate.

Apărătorul inculpatului G arată că susține recursul declarat în cauză, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate, revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Referitor la oportunitatea menținerii măsurii arestului preventiv, consideră că raportat la acest moment procesual și la dispozițiile art. 136.pr.pen. din punct de vedere al temeiurilor legale, menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului nu aduce nimic pozitiv în desfășurarea procesului penal pentru că nu se reține că punerea în libertate a inculpatului ar impieta buna derulare a procesului penal sau că inculpatul s-ar sustrage. Solicită a se avea în vedere că ceilalți inculpați au o situație diferită față de clientul său, care este un infractor primar, trimis în judecată pentru trei acte infracționale, a fost încadrat în muncă, are familie și copii și o conduită bună.

În opinia sa nu mai subzistă nici temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate este mai M de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că din motivarea încheierii penale atacate nu rezultă în ce constă pericolul pentru ordinea publică, iar dacă la începutul cercetărilor cetățenii pakistanezi aveau calitatea de părți vătămate, prin rechizitoriu aceștia au calitatea de martori. Constată că se susține în încheierea penală atacată că se impune audierea celor 33 de martori, astfel că se impune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, însă în prezent acești martori nu se mai află în aceeași locație, astfel că cercetarea judecătorească ar mult în timp. Apreciază că audierea acestor martori nu ar fi influențată de cercetarea inculpaților în stare de libertate, pentru că inculpații au recunoscut comiterea faptelor.

De asemenea, solicită a se avea în vedere și infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, respectiv grup infracțional organizat, însă nu s-a stabilit rolul fiecăruia.

Pentru aceste motive, solicită a se avea în vedere aceste elemente, oportunitatea menținerii arestului preventiv, temeiurile avute în vedere la arestare și făcând apel și la egalitatea de tratament, raportat și la gradul de participare a inculpaților, precum și la faptul că inculpatul nu are antecedente penale, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cu stabilirea unor obligații, pe care inculpatul le va respecta.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauză, apreciind că instanța de fond în mod legal și temeinic a dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de cei trei inculpați, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, respectiv art. 143.pr.pen. în raport de probele administrate și art. 148 lit. f pr.pen. față de toți inculpații și art. 148 lit. d pr.pen. față de inculpatul și, raportat la activitatea infracțională în ansamblu, modul concret în care inculpații au acționat, având în vedere și numărul M de persoane implicate, persoana inculpaților ( inculpații și nefiind la prima confruntare cu legea penală ) și ansamblul în care au acționat. Apreciază că lăsați în libertate inculpații își vor relua activitatea infracțională și ar reprezenta o încurajare generală de a săvârși astfel de infracțiuni.

Consideră, de asemenea că în mod legal s-au respins și cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestului preventiv.

Apărătorul inculpatului G referitor la susținerile reprezentantei Parchetului conform căreia lăsați în stare de libertate ar săvârși alte infracțiuni, face apel încă o dată la egalitatea de tratament prevăzută atât de Constituția României cât și de CEDO. Învederează și faptul că în urmă cu câteva luni, cu ocazia soluționării cererii de liberare pe control judiciar Tribunalul Maramureșa apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru punerea inculpatului în libertate, cererea fiind respinsă doar ca urmare a admiterii recursului declarat de DIICOT. Cu ocazia discutării stării de arest preventiv la instanța de fond, Tribunalul Maramureșa avut în vedere decizia Curții de APEL CLUJ, însă inculpații au fost trimiși în judecată și, și-au menținut declarațiile de recunoaștere, astfel că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă foarte mult comiterea faptelor, iar dacă va fi pus în libertate își va reface viața.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, prin intermediul traducătorului autorizat, solicită a se avea în vedere că are familie, copii și părinți, de care trebuie să aibă grijă, astfel că solicită cercetarea în stare de libertate. De asemenea, arată că a înțeles ce s-a discutat în fața instanței la acest termen de judecată.

Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă comiterea faptelor, solicitând cercetarea în stare de libertate, pentru a fi alături de soția sa, care a născut și părinții săi, care sunt bolnavi, cu mențiunea că este întreținător al familiei.

CURTEA

Prin încheierea penală din 10.02.2009 a Tribunalului Maramureș, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații, G și

În temeiul art. 300², 160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G, fiul lui G și, născut la 19 dec.1977 în S M, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Baia Mare, fiul lui și, născut la 11 nov. 1982 în Vișeu de, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Baia Mare și G, fiul lui G și, născut la 20 nov.1968 în comuna, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în.B M și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr. 670 din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, G pe o perioadă de 29 de zile (14.11.2008-12.12.2008 inclusiv). Inculpații și G au fost arestați în temeiul art. 148 lit.f pr.pen. inculpatul G, în temeiul art. 148 lit.d și f pr.pen. și inculpatul, în baza art. 148 lit.a,d,f pr.pen. toți pentru infracțiunile de trafic de imigranți prev.de art. 71 alin.1 din nr.OUG 105/2001 și de inițiere și de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003.

Prin rechizitoriul întocmit de - Biroul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată a celor patru inculpați mai menționați pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv cu reținerea în plus pentru prima infracțiune a art. 41 alin.2 pen. pentru toți inculpații, a art. 37 lit.b pen. și art. 75 alin.2 pen. (pentru inculpatul ), a art. 74 alin.1 lit.c pen. (pentru inculpatul ) și a art. 75 alin.2 pen. pentru inculpatul

La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza aflându-se în prezent în faza de judecată.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților. și G, în temeiul art. 300 ind.2, 160 ind.b pr.pen. precum și la examinarea cererilor acestora de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara, tribunalul a reținut următoarele:

Prin încheierea penală din 12 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar s-a menținut starea de arest preventiv a celor trei inculpați, precum și a inculpatului, însă prin decizia penală nr. 778/R/2008 a Curții de APEL CLUJs -a înlocuit față de acest din urmă inculpat această măsură cu cea a obligării de a nu părăsi țara.

Tribunalul Maramureș prin încheierea penală din 30 decembrie 2008 pronunțată în prezentul dosar a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a celor trei inculpați, însă prin decizia penală nr. 26/R/15.01.2009 a Curții de APEL CLUJ această soluție a fost casată în sensul respingerii cererilor acestora de liberare provizorie sub control judiciar, apreciindu-se, în esență, că deși cererile îndeplinesc cerințele prevăzute de lege, ele sunt neîntemeiate raportat la faptele pentru care sunt cercetați, la numărul M de persoane implicate, la gradul sporit de pericol social, la modul de comitere a infracțiunilor, la perseverența inculpaților, la scopul urmărit, la complexitatea cauzei și la împrejurarea că până în prezent nu s-a început cercetarea judecătorească la prima instanță. S-a considerat, de asemenea, că pericolul social concret pe care îl prezintă inculpații trebuie apreciat în funcție de toate elementele care au dus la comiterea faptelor chiar dacă pedepsele se stabilesc de legiuitor în funcție de pericolul generic al faptelor.

Tribunalul a apreciat că majoritatea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a inculpaților se mențin și în prezent, fiind necesară privarea lor de libertate în continuare. Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care au fost arestați preventiv, respectiv faptul că în perioada august-12 noiembrie 2008 (împreună cu alte persoane de cetățenie ucraineană care au asigurat trecerea mai multor grupuri de cetățeni pakistanezi peste râul dinspre Ucraina) au asigurat transportul acestora de la frontieră înspre alte localități din județul Tribunalul nu poate proceda în această fază a procesului penal (cea de judecată) la o analiză detaliată a probelor întrucât, în caz contrar, s-ar antepronunța în cauză, însă o analiză de ansamblu a lor îndrituiește instanța să aprecieze că, în speță, există indicii care să justifice presupunerea că inculpații au comis faptele în modalitatea mai descrisă. De altfel, pentru a se menține măsura arestării preventive nu trebuie să existe probe certe de vinovăție, ci doar indicii în sensul comiterii unor fapte de natură penală.

Cerințele prevăzute de art. 148 lit.f pr.pen. sunt îndeplinite față de toți inculpații întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică - pericol dat de natura faptelor, de caracterul lor repetat și intenția pe care au avut-o aceștia (presupusul trafic de imigranți se prezumă că s-a realizat nu în mod dezinteresat și în vederea sprijinirii acestora astfel cum a încercat să acrediteze această idee inculpatul, ci pentru obținerea unor foloase patrimoniale). Curtea de APEL CLUJa apreciat în considerentele deciziei penale nr. 26/R/2009 că faptele acestora prezintă o gravitate deosebită și că situația cetățenilor pakistanezi nu justifică traficarea lor în mod ilegal. Prin urmare, tribunalul a considerat că pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică nu s-a diminuat în mod semnificativ, astfel că măsura obligării de a nu părăsi țara nu este suficientă.

Condițiile de la art. 148 lit.d pr.pen. sunt întrunite în continuare față de inculpații G și având în vedere faptul că față de primul inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală într-un alt dosar (nr.43-D/P/2007 al aceluiași parchet) astfel că se prezumă că a comis cu intenție noi fapte penale. Desigur că pentru faptele din acel dosar operează prezumția de nevinovăție, dar în același timp fiind pusă în mișcare acțiunea penală se presupune că a comis faptele pentru care s-a realizat acest lucru. De asemenea, inculpatul a mai suferit anterior alte condamnări (prin sentința penală nr. 908/12.11.2001 a Judecătoriei Vișeu d Susis -a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 10/14.01.2003 a aceleiași judecătorii i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat). Se presupune, în consecință, că și acesta a comis cu intenție noi fapte penale.

Față de inculpatul nu se poate reține că acesta s-a ascuns pentru a se sustrage de la urmărirea penală și judecată, faptul că organele de poliție nu l-au găsit acasă în data de 13 noiembrie 2008, soția sa precizând că este plecat la pădure, găsindu-l doar în dimineața zilei următoare (când într-adevăr nu a deschis de la început ușa locuinței sale, însă trebuie avut în vedere faptul că acestea s-au prezentat la o oră matinală - ora 6) nu permite instanței a concluziona în mod cert în acest sens (261, 251 dosar urmărire penală vol.I). Celelalte temeiuri care au stat la baza arestării sale însă se mențin și justifică privarea sa în continuare de libertate.

Împotriva hotărârii, în termen legal, s-au exercitat căile de atac ale recursului de către inculpații G, și

nculpații G și solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate prin care s-a dispus menținerea inculpaților în stare de arest preventiv și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsii țara, cu stabilirea în concret a unor restricții. Solicită a se avea în vedere hotărârea pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, prin care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului, reținându-se că acesta a recunoscut și regretă comiterea faptei pentru inculpații din dosar a reprezentat o lecție. Solicită a se avea în vedere că, chiar dacă luarea măsurii arestului preventiv față de acesta a fost consecința unui cumul de temeiuri, respectiv art. 148 lit. d și f pr.pen. niciunul dintre aceste temeiuri,separat, nu ar conduce la arestare, iar pentru a se aprecia oportunitatea arestului trebuie avut în vedere gradul de implicații și periculozitatea proprie a inculpatului.

Totodată, raportat la declarația coinculpatului, inculpatul G, respectiv vărul său, nu știa inițial în ce se implică, ci a aflat aceste aspecte ulterior. Mai mult, conform declarației aceluiași inculpat, nu a beneficiat niciodată de vreo sumă de bani și nici nu au existat nici discuții că dacă ar veni cu mașina sa ar beneficia de vreo sumă de bani. Solicită a se avea în vedere și copia de pe rechizitoriu depusă la dosar, din care rezultă faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în alt dosar, pentru a se avea reprezentarea corectă a periculozității acestuia.

Se face apel la egalitatea de tratament, apreciind că este nedrept față de inculpat să se considere că dacă acesta a recunoscut comiterea faptelor după ce coinculpatul a recunoscut, această recunoaștere este conjuncturală, determinată de faptul că dacă recunoaște va fi mai bine.

Inculpatul G arată că susține recursul declarat în cauză, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate, revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Referitor la oportunitatea menținerii măsurii arestului preventiv, consideră că raportat la acest moment procesual și la dispozițiile art. 136.pr.pen. din punct de vedere al temeiurilor legale, menținerea în stare de arest preventiv nu aduce nimic pozitiv în desfășurarea procesului penal pentru că nu se reține că punerea în libertate a inculpatului ar impieta buna derulare a procesului penal sau că inculpatul s-ar sustrage. Solicită a se avea în vedere că ceilalți inculpați au o situație diferită față de clientul său, care este un infractor primar, trimis în judecată pentru trei acte infracționale, a fost încadrat în muncă, are familie și copii și o conduită bună.

De asemenea, solicită a se reține și egalitatea de tratament juridic față de împrejurarea că inculpatul nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deși dacă se lecturează rechizitoriul rezultă că principalul și singurul organizator a fost inculpatul. Nu mai subzistă nici temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate este mai M de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că din motivarea încheierii penale atacate nu rezultă în ce constă pericolul pentru ordinea publică, iar dacă la începutul cercetărilor cetățenii pakistanezi aveau calitatea de părți vătămate, prin rechizitoriu aceștia au calitatea de martori. Constată că se susține în încheierea penală atacată că se impune audierea celor 33 de martori, astfel că se impune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, însă în prezent acești martori nu se mai află în aceeași locație, astfel că cercetarea judecătorească ar mult în timp. Apreciază că audierea acestor martori nu ar fi influențată de cercetarea inculpaților în stare de libertate, pentru că inculpații au recunoscut comiterea faptelor.

Instanța de recurs reține următoarele:

Tribunalul a apreciat corect că majoritatea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a inculpaților se mențin și în prezent, fiind necesară privarea inculpaților de libertate în continuare. Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care au fost arestați preventiv, respectiv faptul că în perioada august-12 noiembrie 2008 (împreună cu alte persoane de cetățenie ucraineană care au asigurat trecerea mai multor grupuri de cetățeni pakistanezi peste râul dinspre Ucraina) au asigurat transportul acestora de la frontieră înspre alte localități din județul

Cerințele prevăzute de art. 148 lit.f pr.pen. sunt îndeplinite față de toți inculpații întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică - pericol dat de natura faptelor, de caracterul lor repetat și intenția pe care au avut-o aceștia (presupusul trafic de imigranți se prezumă că s-a realizat nu în mod dezinteresat și în vederea sprijinirii acestora astfel cum a încercat să acrediteze această idee inculpatul, ci pentru obținerea unor foloase patrimoniale). Curtea de APEL CLUJ apreciază că faptele acestora prezintă o gravitate deosebită și că situația cetățenilor pakistanezi nu justifică traficarea lor în mod ilegal. Pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică nu s-a diminuat în mod semnificativ, astfel că măsura obligării de a nu părăsi țara nu este suficientă.

Condițiile de la art. 148 lit.d pr.pen. sunt întrunite în continuare față de inculpații G și având în vedere faptul că față de primul inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală într-un alt dosar (nr.43-D/P/2007 al aceluiași parchet). De asemenea, inculpatul a mai suferit anterior alte condamnări (prin sentința penală nr. 908/12.11.2001 a Judecătoriei Vișeu d Susis -a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 10/14.01.2003 a aceleiași judecătorii i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat).

Așadar recursurile formulate apar a fi nefondate urmând a fi respinse în consecință pe considerentele art. 385/15 pct. 2 lit. b proc.pen.

Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G, și G, toți aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva Încheierii penale din 10 februarie 2009 a Tribunalului Maramureș (privind verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive).

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de câte 25 lei onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Stabilește suma de 60 lei onorariu traducător autorizat (autorizație nr. 18823/2007), pentru o oră de traducere simultană și urgentă, sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă inculpații recurenți să plătească câte 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de câte 25 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.SM/MR

03.03.09/4 EX.

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei, Luminița Hanzer Claudia Ilieș

#Judecator Sandel Macavei

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Cluj