Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 130/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.130
Ședința publică din 19 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Monica Vadana
JUDECĂTOR 3: Ioana Vorniceasa
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpații R și împotriva încheierii din data de 16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și recurentul - inculpat R, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul - inculpaț arată că își retrage recursul declarat împotriva încheierii din data de 16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, prin care s-a menținut starea de arest preventiv.
Recurentul - inculpat R insistă în recurs.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită să se ia act de retragerea recursului și să se dispună plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu.
Apărătorul recurentului - inculpat R, avocat, arată că inculpatul a fost arestat la data de 24.11.2009 în baza art.148 lit.f CPP. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea în stare de libertate, precizând că inculpatul susține că nu subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri. Afirmă că s-au administrat probele, faptele au fost recunoscute, inculpatul a colaborat cu instanța. Lasă soluția la apreciere față de pericolul social.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul R ca fiind nefondat. Arată că temeiurile inițiale nu s-au modificat, chiar dacă s-a dispus de către instanța de fond o hotărâre de condamnare. Precizează că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, ce rezultă din natura infracțiunii, modalitatea de săvârșire și urmările produse. Pentru celălalt recurs, solicită să se ia act de retragerea acestuia.
Recurentul - inculpat solicită să se ia act că și-a retras recursul.
Recurentul - inculpat R lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 16.02.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, în baza art. 160/b Cpp raportat la art.300/2 Cpp s-a menținut starea de arest a inculpaților și R
În motivarea încheierii se arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 4883/P/2009 din 07.07.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților (fost ) și R pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 alin.1 art.209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal pentru inculpatul (fost ) și cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal, constând în aceea că, într-o noapte din perioada 09.06 - 13.06.2009, fără a se putea stabili cu exactitate data, în urma unei înțelegeri spontane, au pătruns prin efracție în boxa părții, de unde și-au însușit fără drept mai multe bunuri în valoare totală de 1200 lei, prejudiciu recuperat.
Prin sentința penală nr.33 din 13.01.2010 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii și menținerea stării de arest conform art.350 C.P.P. inculpații fiind arestat preventiv în cauză în baza mandatelor de arestare preventivă nr.49/8601/180/2009, respectiv 50/8601/180/2009 din 24.11.2009 emise de Judecătoria Bacău.
Tribunalul Bacăua fost sesizat la data de 11.02.2010 cu soluționarea apelurilor declarate de inculpați, situație în care instanța este obligată să procedeze la aplicarea dispozițiilor art.300/2 ce C.P.P. reglementează condițiile verificării legalității și temeiniciei menținerii arestării preventive.
Instanța verificând conform art.300/2 cu art.160/b legalitatea și temeinicia arestării preventive luată cu privire la inculpați a constatat că această măsură a fost legal dispusă.
A apreciat că în raport de faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, modalitatea în care au acționat, lăsarea în libertate prezintă un pericol social sporit pentru ordinea publică, măsura luată fiind justificată. Tot astfel se constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani.
Potrivit dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană a drepturilor omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Totodată, potrivit jurisprudenței, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciată in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpaților sau pericolul de a fi tulburată liniștea publică.
Faptul că procesul este într-o fază avansată - fiind audiat inculpatul, partea vătămată și martorii din lucrări la instanța de fond - nu constituie o dovadă că inculpații și-au schimbat între timp mentalitatea și comportamentul, pentru a se reține că lăsați în libertate, nu ar putea încerca să zădărnicească activitatea judecătorească în propria cauză.
Față de aceste aspecte s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea de libertate, astfel că în baza art.160/b raportat C.P.P. la art.300/2 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal au declarat recurs inculpații și R.
La termenul de judecată din data de 19.02.2010, recurentul - inculpat a arătat că dorește să își retragă recursul declarat împotriva încheierii din data de 16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, prin care s-a menținut măsura arestului preventiv, solicitând instanței a se lua act de manifestarea sa de voință.
Potrivit art. 369 raportat la art. 3854Cod procedură penală, oricare dintre părți, poate până la rămânerea definitivă a hotărârii să renunțe la calea de atac promovată.
Retragerea recursului dezinvestește de la sine instanța sesizată prin declarația de recurs, care nu are altceva de făcut decât să ia act de manifestarea de voință a părții, fără a mai proceda la cercetarea fondului cauzei.
Față de cele mai sus reținute, în baza textelor legale menționate, Curtea de Apel va lua act de retragerea recursului potrivit dispozitivului prezentei.
Recurentul - inculpat R, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat instanței casarea încheierii atacate și judecarea în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, dat fiind că au fost administrate probele și inculpatul a colaborat cu instanța.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 CPP, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 CPP, constată următoarele:
Inculpatul Raf ost arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea pronunțată de judecător la data de 16.06.2009, în dosarul nr- al Judecătoriei Bacău. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice care să nască presupunerea verosimilă că a comis faptele pentru care este cercetat.
De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art. 148, alin.l, lit. f Cod procedură penală, reținând că pericolul inculpatului pentru ordinea publică este mare.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății în primă instanță, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând, prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art. 148, alin.l, lit. f Cod procedură penală impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În același mod a procedat Tribunalul Bacău sesizat cu apelul declarat de inculpați împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 16.02.2010, când a constatat că motivele arestării sunt legale, și își păstrează valabilitatea.
Vinovăția inculpatului Raf ost stabilită de prima instanță de judecată, fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și în final la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a executării unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, acesta chiar recunoscând activitatea infracțională reținută în sarcina lui, astfel că în cauză, se poate spune că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 pr.penală.
Instanța de recurs constată că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a faptei, cu mare rezonanță în comunitate, în care a generat o stare de indignare, constituie probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că inculpatul este recidivist postexecutoriu și postcondamnatoriu, în raport de două sentințe penale prin care a fost condamnat pentru fapte de același gen, ceea ce denotă perseverența infracțională a acestuia în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
Prin urmare, instanța apreciază că în cauză este incident temeiul prevăzute de art. 148 lit.f pr.penală, privind pe inculpatul R, avut în vedere la luarea măsurii, detenția preventivă a inculpatului fiind conformă și cu exigențele impuse de art.5, paragraful 1, pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15, pct.1,lit.b pr.penală, constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va respinge recursul formulat de recurentul-inculpat R, ca nefondat.
În baza art.192 al.2 și 4.pr.penală, va obliga fiecare inculpat la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Văzând și dispozițiile art.189 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515, pct.1, lit.b pr.pen. respinge recursul formulat de recurentul-inculpat R, împotriva încheierii din 16.02.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondat.
II. În baza art.385/4 pr.pen. raportatlaart.369 pr.pen. ia act de retragerea recursului formulat de recurentul-inculpat () împotriva aceleiași încheieri.
În baza art.189 pr.pen. dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu flecare, și.
În baza art.192, alin.2 și 4 pr.pen. obligă fiecare recurent la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2010, în prezența inculpaților în stare de arest.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI - - - -
Pt. judecător - -
A în
Semnează președintele de complet
- -
GREFIER
- - -
Red.înch.
Red.
Tehnored.
Ex.2
22.02.2010
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Monica Vadana, Ioana Vorniceasa
