Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 132/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR:G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales, inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales, inculpatul-recurent în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, inculpatu-intimat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, inculpatul-intimat, în stare de arest, asistat de avocat ales, inculpatul-intimat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în substituirea avocat, inculpatul-intimat, în stare de arest, asistat de avocat ales, inculpatul-intimat, în stare de arest, asistat de avocat ales, inculpatu-intimat, în stare de arest, asistat de avocat ales, inculpatul-intimat în stare de arest, asistat de avocat ales, inculpatul-intimat în stare de arest, asistat de avocat ales.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul-recurent solicită instanței acordarea unui termen pentru a se prezenta apărătorul său ales.
Față de cererea formulată de inculpatul care insistă în soluționarea cauzei în prezența apărătorului său ales, instanța pune în discuție disjungerea recursului formulat de acest inculpat, pentru a i se respecta dreptul la apărare.
Procurorul nu se opune disjungerii recursului formulat de inculpatul.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent și apărătorii aleși ai celorlalți inculpați se arată de acord cu disjungerea recursului formulat de inculpatul-recurent.
Inculpatul-recurent se arată de acord cu disjungerea recursului formulat.
Instanța dispune disjungerea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii din 29.01.2010, urmând a se forma un nou dosar, cu termen de judecată la data de 11.02.2010, termen pentru când urmează a fi citat inculpatul-recurent.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Procurorul solicită admiterea recursului formulat, considerând că încheierea Tribunalului Timiș este netemeinică, întrucât printr-o interpretare eronată a materialului probator, a pericolului social și a prevederilor legale a fost revocată măsura arestării preventive și s-a dispus punerea în libertate a inculpaților, și. De asemenea, consideră că încheierea tribunalului este netemeinică deoarece printr-o greșită aplicare a prevederilor art. 1608Cpp au fost admise cererile de liberare provizorie a inculpaților, și. Solicită a se observa că există probe certe că inculpații au folosit acte de amenințare pentru a determina victimele să practice prostituția, iar punerea în libertate a inculpaților ar influența victimele care încă nu au fost audiate de instanță. Se mai arată că există dovada faptului că inculpații au influențat financiar partea vătămată pentru a-și retrage plângerea, respectiv declarația martorului în care se confirmă expedierea sumei de 8000 Euro pe numele părții vătămate anterior menționate și a concubinei acestuia, în scopul retractării acuzațiilor. De asemenea, se arată că același martor confirmă faptul că la data prezentării materialului de urmărire penală inculpatului, acesta a solicitat procurorului confruntarea cu partea vătămată, ocazie cu care acesta din urmă și-a retractat acuzația. Se consideră de asemenea, că hotărârea instanței de fond este netemeinică, întrucât din materialul probator al dosarului rezultă că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică, în raport cu părțile implicate care vor avea de suferit presiuni din partea inculpaților lăsați în libertate, aceștia urmărind intimidarea victimelor cu scopul retractării acuzațiilor.
Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului privind pe inculpații, și iar în rejudecare să se mențină măsura arestării rpeventive, iar în ceea ce privește pe inculpații, și, să se respingă cererile de eliberare provizorie sub control judiciar formulate de acești inculpați și să se dispună menținerea stării de arest a acestora.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului Timiș, care a concluzionat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Consideră că nu există probe privind faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol public. Solicită a se avea în vedere situația personală a inculpatului, gravitatea mai redusă a faptelor și faptul că nu sunt date că inculpatul ar putea influența martorii. Mai arată că, raportat la infracțiunile imputate nu se mai impune menținerea stării de arest, nefiind vorba de sume mari și inculpatul având implicări sporadice. Mai solicită a se avea în vedere situația familială a inculpatului care are un copil de 1 an.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, solicită respingerea recursului, apreciind ca temeinică și legală încheierea primei instanțe. Precizează că anterior prezentării materialului de urmărire penală a fost admisă cererea de confruntare a lui cu partea vătămată, iar la confruntare această parte vătămată doar a detaliat problemele cu privire la fapta reținută de procurori în ce-i privește pe inculpați. Mai arată că sumele de bani ce se încearcă a fi legate de schimbarea poziției părții vătămate pot avea și alte explicații, neputându-se dovedi intenția de a se zădărnici aflarea adevărului. Precizează că proba a fost produsă după ce s-a pronunțat încheierea atacată de DIICOT, dar și faptul că este evidentă vulnerabilitatea actelor de inculpare. Solicită a se avea în vedere și faptul că nu se poate reține o faptă de șantaj într-un raport personal, inculpatul încercând recuperarea propriilor bani. dar și situația personală a inculpatului care este student la două facultăți.
Apărătorul ales al inculpatului-intimat, avocat în substituirea avocatului, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș. Solicită a se observa că nu s-a discutat pe fond existența sau inexistența infracțiunii de proxenetism, iar audierea părților vătămate și a celorlalți coinculpați pun în altă lumină cauza. De asemenea, consideră că nu există dovezi privind vinovăția inculpatului și nici dovezi că acest inculpat s-ar circumscrie vreunui grup infracțional, artificial creat de DIICOT pentru a se crea o senzație de periculozitate a faptelor. Prin urmare, consideră că nu se poate susține că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Totodată, solicită a se observa poziția corectă a inculpatului cu ocazia audierii, inculpații neavând posibilitatea de a se influența unul pe altul, fiind audiați separat.
Apărătorul ales al inculpatului-intimat, avocat solicită respingerea recursului, arătând că inculpatul a fost audiat în mod detaliat de către DIICOT și nu subzistă ideea de impact asupra opiniei publice. Mai arată că inculpatul nu a fost în Italia, fapt recunosc ut și de către DIICOT. În ceea ce privește declarația lui, luată în intervalul dintre data la care cauza s-a judecat pe fond și data la care instanța s-a pronunțat, se arată că despre inculpatul nu se susține nimic, iar inculpatul nu avea nici un motiv pentru a-l determina pe să plătească o sumă pentru partea vătămată. Consideră că pe fond, au fost îndeplinite condițiile pentru lăsarea în libertate a inculpatului și solicită a se avea în vedere că este infractor primar, a avut o poziție procesuală corectă și nu se poate bănui că prima instanță nu și-ar fi creat o convingere corectă vis-a-vis lipsa pericolului social.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, solicită respingerea recursului, considerând că instanța de fond a cântărit cu foarte mare atenție participarea fiecărei părți și gradul de pericol social. Mai arată că instanța de fond a apreciat trecerea timpului în favoarea inculpatului și că raportat la acuzele aduse inculpatului, instanța de fond a ajuns la concluzia că inculpatul poate să rămână în libertate. Cu privire la declarația martorului, arată că aceasta a fost luată la parchet, fără a fi prezent nici un apărător, iar inculpatul nu ar fi avut posibilitatea reală de a procura această sumă.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului și să se aibă în vedere că pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu există. Mai precizează că în declarația martorului nu s-a făcut referire la numele inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, solicită respingerea recursului, considerând că încheierea pronunțată de Tribunalul Timiș este temeinică și legală, iar infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu reprezintă un pericol social ridicat. Mai arată că inculpatul a fost singurul care s-a prezentat de bună voie la DIICOT, pentru a rezolva problemele existente și nu s-ar pune problema sustragerii sale de la judecată. Referitor la declarația martorului, arată că din declarația acestuia nu rezultă că inculpatul ar fi contribuit cu vreo sumă de bani la plata părții vătămate, acesta neavând posibilitatea financiară și nici posibilitatea de a lua legătura cu ceilalți inculpați.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca temeinică și legală, arătând că nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul ar fi exercitat violențe asupra tinerelor sau le-ar fi obligat să se prostitueze. Mai precizează că inculpatul a fost audiat, la fel și părțile vătămate și nu ar putea influența în vreun fel declarațiile părților vătămate sau ale martorilor.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului și rejudecându-se cauza, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cu toate obligațiile ce decurg din această măsură. Arată că încheierea tribunalului este motivată doar în câteva fraze în ce-l privește pe inculpatul și consideră că nu trebuie luată în considerare starea de recidivă, ci inculpatul ar trebui să se bucure de prezumția de nevinovăție. Mai arată că în încheierea instanței de fond nu se face o aducere la zi și la persoană a pericolului public, ci se enumeră niște criterii, iar termenul rezonabil este încălcat. Mai solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate care își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului și arată că nici nu știe cum arată acesta. În ceea ce privește declarația martorului, arată că apărătorii inculpaților nu au asistat la toate actele de procedură, procesul trebuind să respecte principiul contradictorialității.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, întrucât nu subzistă temeiurile pentru privarea de libertate, ca atare se impune revocarea acestei măsuri. Precizează că demersul DIICOT de a depune declarația martorului este menită de a crea convingerea că "lotul " este periculos și face presiuni asupra martorilor, nemaimpunându-se analizarea situației fiecărui inculpat în parte. Consideră că raportarea nu trebuie făcută la gravitatea acuzațiilor ci la scopul măsurii preventive și la circumstanțele personale ale inculpatului. Arată că instanța de fond nu a analizat în ce măsură, prin prisma timpului scurs de la luarea măsurii preventive, se mai mențin aceleași temeiuri. Solicită a se observa că declarația martorului nu-l vizează pe, întrucât acesta nu a participat la vreo faptă care îl privește pe. Mai solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are o familie întemeiată, doi copii minori, a ocupat o funcție de demnitate publică până la momentul arestării sale și nu se poate întrevedea în ce ar consta pericolul pentru ordinea publică și nu rezultă din nici o probă că acesta ar fi încercat să denatureze administrarea probelor prin influențarea martorilor sau a părților vătămate.
În subsidiar, solicită liberarea inculpatului sub control judiciar, atâta timp cât limitele de pedeapsă permit aplicarea unei astfel de măsuri.
Procurorul, cu privire la recursurile formulate de inculpații și, solicită respingerea acestora. Referitor la declarația martorului, arată că demersul a avut loc în perioada 20.05.-23.06 încercându-se influențarea părții vătămate cu privire la transferurile de bani, în declarație făcându-se vorbire și despre inculpatul.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului, considerând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că nu sunt reale susținerile parchetului și lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și că s-a prezentat din Italia la DIICOT, știindu-se nevinovat, iar cu privire la acuzația potrivit căreia s-ar fi dat bani părții vătămate, arată că el este în imposibilitate de a plăti o astfel de sumă.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arătând că nu-l cunoaște pe martorul și nici nu are nici o legătură cu partea vătămată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în baza art.300 ind.2 Cpp raportat la art.160 ind.b alin.3 Cpp s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații:
1. -, fiul lui și, născut la data de 09.03.1979 în Biled, jud.T, CNP - -, domiciliat în T, str.- Doctor nr.15,.6, jud.T;
2. -, fiul lui și a, născut la data de 02.09.1981 în T, jud.T, CNP - -, domiciliat în T, str. - - și -6,.B,.6;
3., fiul lui și, născut la data de 25.10.1983 în T, jud.T, CNP - -, domiciliat în T,-,.8, jud.T;
4., fiul lui și, născut la data de 28.06.1972 în T, jud.T, CNP - -, domiciliat în T,-, jud.T, urmând ca legalitatea și temeinicia arestării preventive să fie verificată în termenul legal de 60 de zile, respectiv 29.03.2010.
În baza art.300 ind.2 Cpp raportat la art.160 ind.b alin.2 Cpp a fost revocată măsura arestării preventive și s-a dispus punerea de îndată în libertate a următorilor inculpați:
1., fiul lui și, născut la data de 16.02.1983 în M, jud.G, CNP - -, domiciliat în sat, comuna, jud.T;
2., fiul lui și, născut la data de 15.11.1976 în O, jud.C-S, CNP - -, domiciliat în T, nr.3,.13,.12, jud.T;
3., fiul lui și, născut la data de 24.04.1985 în M, jud.G, CNP - -, domiciliat în T,-, -.13, jud.
În baza art.160 ind.8 Cpp au fost admise în principiu cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații:,.
În baza art.160 ind.8a alin.2 Cpp au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar și s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților:,.
În baza art.160 ind.8a alin.3 Cpp raportat la art.160 ind.2 alin.3 Cpp pe timpul liberării provizorii inculpații, au fost obligați să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului T;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
c) să se prezinte la Poliția municipiului T - secția în a cărei rază teritorială se află domiciliile inculpaților, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.160 ind.8a alin.3 Cpp raportat la art.160 ind.2 alin.3 Cpp pe timpul liberării provizorii inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția Municipiului L, secția în a cărei rază teritorială se află domiciliul inculpatului, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.160 ind.2 alin.3 ind.2 Cpp s-a atras atenția inculpaților, că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art.160 ind.8a alin.4 Cpp s-a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei încheieri o copie a dispozitivului se va trimite administrației locului de deținere și organului de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc inculpații liberați provizoriu.
În baza art.160 ind.8a alin.4 Cpp raportat la art.160 ind.2 alin.4 Cpp și art.145 alin.2 ind.1 Cpp s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, câte o copie certificată de pe încheiere se va comunica inculpaților liberați provizoriu, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
S-a constatat ca rămase fără obiect cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare a arestării preventive formulate de inculpații:, și.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a arestării preventive formulate de inculpații:,.
A fost admisă cererea formulată de martora.
În baza art.169 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către martora a bunurilor ridicate de la aceasta cu ocazia percheziției domiciliare, bunuri enumerate în procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din data de 18.02.2009 (filele 194-200, vol.III, dosar de urmărire penală), cu obligația pentru martora de a le păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art.168 alin.2 teza a II a Cod procedură penală dispoziția de restituire a bunurilor s-a constatat că este executorie.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 300 ind. 2.C.P.P. n cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivitart. 160^.
Potrivit art. 160 ind. b C.P.P. în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
S-a reținut că măsura arestării preventive față de cei 12 inculpați a fost dispusă și menținută în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. f
C.P.P.Din coroborarea celor două texte de lege s-a reținut că rezultă condițiile ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cei 12 inculpați aflați în prezent în stare de arest preventiv, atât cu ocazia arestării preventive cât și în procedurile subsecvente de prelungire și menținere a arestării a fost verificată prima condiție referitoare la existența unor indicii temeinice. S-a stabilit astfel că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale oferă indicii serioase care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații sunt implicați în săvârșirea faptelor de natură penală reținute în sarcina acestora în actele de inculpare și de trimitere în judecată, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. S-a reținut că ultima verificare a stării de arest preventiv a fost efectuată la data de 11.12.2009 și confirmată prin decizia instanței de recurs.
Instanța de fond a reținut că din acea dată și până în prezent au fost audiați toți inculpații arestați preventiv, cu excepția inculpaților (care s-a prevalat de dreptul la tăcere) și (care a solicitat să fie audiat doar în prezența avocatului titular). În esență, s-a reținut de prima instanță că inculpații audiați au negat săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. S-a considerat că poziția inculpaților este expresia dreptului lor de a-și formula apărările pe care le consideră necesare în cursul procesului penal, însă prin ele însele nu pot avea efectul de a înlătura indiciile temeinice existente în prezent în legătură cu implicarea în comiterea faptelor de natură penală. În consecință, s-a apreciat că prin audierea celor 10 inculpați arestați preventiv nu s-au modificat primele două condiții impuse de art.143 raportat la art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
În legătură cu pericolul social concret pentru ordinea publică, au fost avute în vedere de către tribunal: gravitatea faptelor de care sunt suspectați inculpații, gradul de implicare a fiecăruia, consecințele potențiale sau care se presupune că s-au produs, antecedentele penale, circumstanțele personale, comportamentul inculpaților în cursul procesului penal, efectul pe care faptele de care sunt suspectați inculpații le-au avut asupra concetățenilor și asupra opiniei publice.
În cazul inculpatului, s-a reținut că acesta este suspectat de a fi liderul unei organizații care avea drept domeniu de activitate: intimidarea persoanelor, recuperări de bani, șantaje, proxenetism, săvârșirea de acte de violență la comandă, coordonarea acestei activități realizându-se, potrivit rechizitoriului, sub aparența unor activități onorabile (director al unei societăți comerciale, consilier local). Inculpatul este bănuit totodată de implicarea directă în acțiuni concrete de șantaj și lipsire de libertate (cazul persoanelor vătămate, A). Gravitatea faptelor de care este bănuit inculpatul și calitatea acestuia de presupus lider al grupului infracțional organizat, s-a apreciat că implică și în prezent existența unui pericol concret pentru ordinea publică și, totodată, justifică în continuare menținerea măsurii arestării preventive.
În cazul inculpatului, s-a observat de către prima instanță că acesta este bănuit de infracțiuni grave de violență (tentativă de omor față de persoana vătămată ), șantaj și lipsire de libertate (cazul persoanelor vătămate, A), fiind suspectat și de deținerea fără drept a unei arme de foc de tip militar cu muniția aferentă. Din fișa de cazier judiciar s-a reținut că acest inculpat are antecedente penale are atrag starea de recidivă postexecutorie.
În raport de gravitatea faptelor de care este bănuit, de gradul de implicare, de consecințele pe care acțiunile sale le-au avut asupra părților vătămate sau care s-ar fi putut produce (punerea în pericol a vieții mai multor persoane), de circumstanțele personale, Tribunalul Timișa apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică există și în prezent, astfel încât se justifică menținerea stării de arest preventiv.
În cazul inculpatului, s-a constatat că acesta este bănuit de tentativă de omor (față de persoana vătămată ) în contextul unei agresiuni reciproce între două grupări, agresiune care ar fi avut loc în localitatea și care a implicat un număr mare de persoane și utilizarea de arme albe (băte, săbii), fiind de natură să pună în pericol viața și integritatea corporală a cetățenilor din localitatea respectivă care au asistat la actele de violență. Totodată s-a reținut că este suspectat de fapte de șantaj, lipsire de libertate (față de persoanele vătămate, ), proxenetism. Din fișa de cazier judiciar s-a reținut de asemenea că acest inculpat are antecedente penale care atrag starea de recidivă postcondamnatorie.
În raport de aceste elemente, tribunalul a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică există și în prezent, astfel încât se justifică menținerea stării de arest preventiv și respingerea, totodată, a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În cazul inculpatului s-a reținut că acesta este bănuit de șantaj, lipsire de libertate (față de persoanele vătămate, ), acțiuni care s-ar fi desfășurat în cadrul grupului infracțional organizat, împrejurare care conferă un grad sporit de pericol social și care s-a considerat că justifică și în prezent menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
În cazul inculpaților, s-a constatat că aceștia sunt bănuiți de șantaj, lipsire de libertate (față de persoana vătămată ), acțiuni care s-ar fi desfășurat în cadrul grupului infracțional organizat, împrejurare care conferă un grad sporit de pericol social și care s-a considerat că justifică în prezent respingerea cererilor de revocare arestului preventiv.
În cazul inculpaților și s-a reținut de prima instanță că și aceștia sunt bănuiți de șantaj, lipsire de libertate, acțiuni care s-ar fi desfășurat în cadrul grupului infracțional organizat, împrejurare care s-a apreciat că conferă un grad sporit de pericol social și justifică în prezent respingerea cererilor de înlocuire a arestului preventiv.
În situația inculpaților, și tribunalul a apreciat că se impune revocarea stării de arest preventiv și punerea în libertate.
Astfel, s-a reținut că acești 3 inculpați sunt suspectați de faptul că au îndemnat mai multe tinere să practice prostituția, înlesnind întâlnirile fetelor cu clienții (pe care acestea îi racolau prin anunțuri în ziare) prin punerea la dispoziție a unor apartamente închiriate, din banii încasați de fete primind și ei o parte. Activitatea s-ar fi desfășurat în cursul anului 2007 până luna mai 2008, dată la care ar fi avut loc un incident între două fete și doi clienți într-un apartament din T, b-dul - -. Din declarațiile persoanelor vătămate prima instanță a considerat că nu rezultă că inculpații au acționat cu violență asupra fetelor pentru a le determina să practice prostituția, aceștia speculând lipsa de resurse financiare a persoanelor vătămate și propunându-le un mijloc facil de procurare a unor sume de bani. S-a reținut că în cursul urmăririi penale au fost audiați atât inculpații cât și persoanele vătămate, iar în cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații.
În raport de gravitatea mai redusă a faptelor de care sunt bănuiți acești 3 inculpați, de faptul că nu există date că ar încerca influențarea martorilor sau a persoanelor vătămate, de durata în timp a presupusei activități ilicite, de faptul că de la data arestării preventive (februarie 2009) și până în prezent ecoul faptelor asupra opiniei publice s-a diluat în timp, Tribunalul Timișa apreciat că în momentul de față nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv, motiv pentru care a dispus revocarea măsurii preventive și punerea în libertate a inculpaților.
În privința cererilor de liberare sub control judiciar, formulate de inculpații, s-a constatat de prima instanță că acestea sunt admisibile în principiu, infracțiunile intenționate pentru care aceștia sunt trimiși în judecată nefiind pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 18 ani.
În ce privește temeinicia acestora, s-a reținut că instanța are posibilitatea să acorde liberarea provizorie, cu excepția ipotezelor prevăzute de art.160 ind.2 alin.2 Cpp (există date că inculpatul va încerca să săvârșească alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului), dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie (art.136 alin.2 Cpp).
S-a reținut astfel, că toți inculpații care au formulat cereri de liberare provizorie, menționați mai sus, sunt bănuiți, printre altele, și de săvârșirea unor infracțiuni de șantaj, care, în concret, au presupus, prin acte de violență fizică sau psihică, intimidarea persoanelor vătămate. În raport de acuzațiile aduse inculpaților, s-a considerat că a fost justificată concluzia inițială că, în ipoteza punerii în libertate a acestora, persoanele vătămate sau martorii ar putea fi intimidați, amenințați, agresați, în scopul de a-și retrage sau schimba declarațiile din faza de urmărire penală. S-a apreciat că această concluzie, după trecerea unui an de la momentul arestării preventive (februarie 2009), nu mai poate fi susținută exclusiv prin prisma acuzațiilor care li se aduc, fără să existe alte împrejurări din care să rezulte o astfel de intenție a inculpaților. Or, până în prezent s-a apreciat că nu există alte elemente în raport de care să se poată trage concluzia că inculpații, în ipoteza punerii în libertate, ar acționa direct sau prin intermediul unor alte persoane în sensul influențării martorilor sau a persoanelor vătămate. De asemenea, s-a reținut de către tribunal că nu există date că ar încerca săvârșirea unor alte infracțiuni.
Potrivit art.136 alin.1 Cpp măsurile preventive au drept scop: asigurarea bunei desfășurări a procesului penal; împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, judecată ori executarea pedepsei.
În cazul de față, s-a apreciat că scopul arestării preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie a unora dintre inculpați, respectiv:, avându-se în vedere gradul mai redus de pericol social pe care faptele concrete ale inculpaților le-au avut față de persoanele vătămate (vătămări corporale) și de intervalul de timp cât au fost privați de libertate (aproximativ un an de zile), cu precizarea primei instanțe că liberarea provizorie implică respectarea unor obligații legale tocmai în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Tribunalul Timișa apreciat că în prezent nu este oportună liberarea provizorie a inculpaților și, având în vedere argumentele expuse în paragrafele referitoare la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive față de aceștia.
În privința cererilor de liberare provizorie formulate de inculpații și, s-a constatat că acestea au rămas fără obiect în contextul în care s-a dispus revocarea arestării preventive.
În privința cererii de restituire a bunurilor formulată de martora, s-a constatat că în cursul urmăririi penale, după punerea sub învinuire a numitei, s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința acesteia, ocazie cu care au fost ridicate o serie valori (sume de bani, bijuterii) și alte bunuri, enumerate în procesul verbal de percheziție. Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitei și citarea acesteia în calitate de martor în prezentul dosar, în baza art.10 lit.d Cpp, pentru infracțiunile prevăzute de art.7 din 39/2003 și art.329 Cod penal, fără ca procurorul să dispună asupra restituirii valorilor și lucrurilor ridicate la percheziție în condițiile art.249.Cpp raportat la art.245 alin.1 lit.b Cpp, situație în care instanța de judecată s-a pronunțat asupra cererii în temeiul art.169 Cpp.
Avându-se în vedere că în prezent numita are, potrivit rechizitoriului, calitatea de martor în prezentul dosar, astfel încât restituirea bunurilor ridicate nu stingherește aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, prima instanță a considerat că se impune restituirea valorilor și lucrurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații, și.
Procurorul a criticat încheierea penală pentru netemeinicie, întrucât printr-o interpretare eronată a materialului probator, a aprecierii eronate a pericolului social și a prevederilor legale a fost revocată măsura arestării preventive a inculpaților, criticile pentru netemeinicie vizând și greșita admitere a cererilor având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar formulată de inculpații, și.
Inculpații recurenți, și au criticat încheierea penală recurată tot pentru netemeinicie, constând în greșita respingere a cererilor formulate.
Recursul declarat de procuror este fondat, iar recursurile declarate de inculpații, nu sunt fondate, iar recursul declarat de inculpat urmează a fi disjuns, stabilindu-se termen de judecată la data de 11.02.2010.
Potrivit dispozițiilor art. 139 al. 2.C.P.P. "când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză".
Prima instanță, motivând revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților, reține "în raport cu gravitatea mai redusă a faptelor de care sunt bănuiți acești trei inculpați, de faptul că nu există date că ar încerca influențarea martorilor sdau persoanelor vătămate, de durata în timp a presupusei activități ilicite", considerente care nu sunt de esența revocării măsurii arestării preventive. De asemenea, prima instanță, în motivarea aceleiași revocări a măsurii arestării preventive, reține: "Din declarațiile persoanelor vătămate nu rezultă că inculpații au acționat cu violență asupra fetelor pentru a le determina să practice prostituția, aceștia speculând lipsa de resurse financiare ale persoanelor vătămate și pronunțându-se un mijloc facil de procurare a unor sume de bani", ceea ce echivalează cu o antepronunțare a judecătorului cu privire la fondul cauzei.
La revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța are obligația să analizeze - așa cum prevede art. 139 alin. 2.C.P.P. - dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării se mențin precum și dacă măsura arestării preventive a fost luată cu încălcarea legii.
Inculpații au fost arestați în baza prevederilor art. 148 lit. "f" cele C.P.P. două condiții cumulativ prevăzute de acest text de lege constând în cuantumul pedepsei închisorii și pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, fiind îndeplinite în continuare.
Împrejurările concrete privind săvârșirea infracțiunilor reținute în seama inculpaților, comportarea acestora în cursul procesului, dovedesc pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a acestora; prin lăsarea în libertate a inculpaților, în rândul cetățenilor societății poate fi generat un sentiment de teamă că la rândul lor pot fi victimele unor fapte de același gen.
Cu privire la cererile având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciare formulate de inculpații, sunt de reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1602alin. 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, ori prin alte asemenea fapte.
În considerentele încheierii recurate, prima instanță reține: "În cazul de față, scopul arestării preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie a unora dintre inculpați, respectiv, Cirea, având în vedere gradul mai redus de pericol social pe care faptele concrete ale inculpaților le-au avut față de părțile vătămate (vătămări corporale) și de intervalul de timp cât au fost privați de libertate (aproximativ un an de zile) cu precizarea că liberarea provizorie implică respectarea unor obligații legale, tocmai în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal", considerente care nu se regăsesc în dispozițiile legale precizate.
Împrejurările concrete reținute la urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor, comportarea inculpaților în cursul procesului, constituie date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni, astfel că cererile având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar urmează a fi respinse, după admiterea recursului procurorului și casarea sub acest aspect a încheierii penale recurate.
Recursurile declarate de inculpații și nu sunt fondate, în mod corect prima instanță reținând că temeiurile avute în vedere la arestarea acestora se mențin în continuare.
Întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - constând în pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P.- a inculpaților, se mențin în continuare, în temeiul prevederilor art. 3002.C.P.P. raportat la prevederile art. 160 p Cod Penal, se va menține măsura arestării preventive a acestora, urmând ca temeinicia și legalitatea acesteia să fie verificată anterior împlinirii duratei legale de 60 zile.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2 lit. d C.P.P. recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara va fi admis, încheierea penală de ședință din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- va fi casată în ceea ce privește pe inculpații, și rejudecând, în temeiul prevederilor art. 3002Cpp, raportat la prevederile art. 160 p Cod Penal, vor fi respinse ca neîntemeiate cererile având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar formulate de inculpații,.
În temeiul prevederilor art. 3002.C.P.P. raportat la prevederile art. 160 C.P.P. se va menține măsura arestării preventive a inculpaților, și, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată înainte de expirarea duratei legale de 60 zile.
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b p Cod Penal, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva aceleiași încheieri penale.
Se va dispune totodată, disjungerea recursului declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri penale.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpații și vor fi obligați la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului T, a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu, pentru apărarea efectuată inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii penale de ședință din 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată în ceea ce îi privește pe inculpații, și și rejudecând:
În temeiul art. 1608aalin. 6.C.P.P. respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, și.
În temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 menține C.P.P. măsura arestării preventive a inculpaților, și, urmând ca legalitatea și temeinicia acestora să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Disjunge recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri și fixează termen în 11.02.2010.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpații și la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion
- - - G - -
Grefier,
Red.-.09.02.2010
Tehnored. -.15.02.2010
Primă instanță: jud. - - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Gheorghe Bugarsky, Ion
