Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 19/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR:G -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 97/10.12.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-apelant, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, lipsă fiind părțile civile intimate și
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul apelant arată că își retrage apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 9/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Față de declarația inculpatului-apelant, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-apelant, avocat, solicită a se lua act de declarația inculpatului prin care acesta arată că își retrage apelul formulat.
Procurorul solicită a se lua act de declarația de retragere a apelului formulată de inculpat.
Inculpatul-apelant, având ultimul cuvânt, solicită a se lua act de declarația sa.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S din data de 06.11.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului C-S sub dosar nr-, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal, constând în aceea că, în seara zilei de 22.08.2009, inculpatul a aplicat o lovitură cu palma peste față victimei, în urma căreia acesta a căzut pe spate, lovindu-se la cap, fapt ce i-a cauzat decesul.
Prin sentința penală nr. 97 din 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 3647/-, în baza art. 183 Cod penal, a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la 17.11.1988 în, jud.C-S, cetățean român, studii 8 clase, muncitor ziler, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al seria - nr. - eliberată de Poliția, domiciliat în Ocna de,-, jud.C-S, CNP -) la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
Conform art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal, cu excepția dreptului de "a alege".
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate timpul reținerii și al arestării preventive, de la 23.08.2009 la zi.
În baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului pe o durată de 60 zile.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și următoarele Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și G și în consecință, a fost obligat inculpatul la plata către aceștia a sumei de 1.879,99 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.700 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul C-S a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 22.08.2009, în jurul orei 20,00, inculpatul, împreună cu prietenul său, s-au întors de la în localitatea Ocna de, oprindu-se la localul Rapid.
S-a reținut că inculpatul s-a așezat la o masă din local, masă la care se mai aflau în afară de victima, martorii și. Victima, fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a cerut inculpatului să-i ofere de băut, pe fondul relațiilor de prietenie existente între ei(relații atestate de martorii și ). Întrucât se pare că victima continua să-i ceară de băut inculpatului, acesta, care la rândul său consumase alcool, s-a mutat la o altă masă unde erau mai multe persoane(o parte dintre acestea fiind de asemenea audiată ca martori). S-a remarcat de prima instanță că, potrivit declarațiilor coroborate ale martorilor, atunci când era băută victima avea un comportament verbal mai agresiv, înjurându-i pe cei din jur, însă fără să existe date că ar fi agresat în astfel de împrejurări pe cineva. Mai mult, în același sens s-a reținut că martorii enumerați mai devreme atestă faptul că ei personal nu au avut probleme cu el, fiind de notorietate comportamentul său în astfel de împrejurări. În dinamica evenimentelor nu trebuie minimalizată nici partea din declarația martorului care se referă la o certă hărțuire reciprocă între inculpat și victimă, primul dintre ei iritându-l la rândul său pe cel de-al doilea prin faptul că i-a luat acestuia pălăria din cap într-un moment în care victima nu se afla în apropierea mesei sale. Se mai adaugă și aprecierea aceluiași martor, care inițial se afla la aceeași masă cu inculpatul, că acesta din urmă s-ar fi mutat de la masa lor comună fără vreun motiv anume - deci nu neapărat că ar fi fost agasat de victimă - ci pentru că acesta era contextul petrecerii. Contextul evidențiat în cuprinsul acestui paragraf apare ca destul de important în explicarea și mai ales apreciere dinamicii evenimentelor ulterioare, așa cum ele vor fi descrise pe baza ansamblului probatoriu în paragrafele următoare.
Astfel, s-a reținut că în jurul orei 23,30 - 24,00 victima, pe fondul acestei atmosfere, încercând să-și recupereze pălăria pe care inculpatul i-o luase în condițiile descrise mai sus, l-a prins pe acesta din urmă de haină, între ei având loc o scurtă discuție pe care nici unul dintre martorii audiați în cauză nu a putut să o relateze. inculpatului a constat în lovirea victimei cu palma peste față, în zona gurii, unica lovitură aplicată determinând căderea lui pe spate, urmată de lovirea sa cu capul de marmura de pe jos și rămânerea în inconștiență. Inculpatul și martorul A au ridicat imediat victima, i-au aruncat cu apă pe față și l-au transportat până la ușa localului, după care inculpatul singur a tras victima afară din local pentru a-și reveni. S-a învederat în acest sens că victima răsufla greu și nu putea vorbi. Din spusele martorei, a rezultat că inculpatul părea să regrete cele întâmplate și insista să-i acorde primul ajutor. Ulterior, a fost transportată cu Salvarea la Spitalul Județean Reșița, unde a decedat în jurul orei 2,30.
Din Raportul medico-legal nr. 170/D din 24.08.2009 întocmit în urma acestor evenimente prima instanță a desprins concluzia că victima a prezentat mai multe semne externe de violență, printre care și plagă și echimoză la superioară și inferioară. S-a constatat că moartea lui a fost de natură violentă. Ea s-a datorat traumatismului cranio-cerebral acut deschis soldat cu dilacerare cerebrală, contuzii cerebrale și în trunchiul cerebral, hematom intraparenchimatos la nivelul pontin, hemoragie leptomeningee subdurală intraventriculară, fractură craniană cu interesarea bazei craniului. S-a atestat faptul că leziunile prin violență s-au putut produce prin lovire cu și sau de corpuri/planuri dure.
Această stare de fapt a fost stabilită pe baza coroborării declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor audiați atât în timpul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, precum și pe baza înscrisurilor cu caracter tehnic întocmite în cauză(proces verbal de cercetare la fața locului, raport și avizare medico-legale) toate acestea convergând în mod indubitabil la stabilirea stării infracționale așa cum a fost descrisă mai sus.
Fiind stabilită vinovăția inculpatului în privința săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.183 Cod penal, criteriul de stabilire a pedepsei a fost cel privitor la atitudinea sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, la comportamentul anterior corespunzător al acestuia - denotat atât de declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și de lipsa antecedentelor penale - precum și cele referitoare la limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal privind această faptă. S-a apreciat că nu sunt de neglijat nici aspectele care conturează conduita sa imediat posterioară săvârșirii infracțiunii, de asemenea descrisă amănunțit în pasajele de mai sus. În consecință, s-a apreciat că este realizabil scopul educativ-preventiv al pedepsei ce se va aplica prin orientarea ei spre minimul special prevăzut de lege, drept pentru care în baza art.183 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
Prima instanță a considerat că apar ca nefondate în contextul reținut solicitările apărătoarei inculpatului de aplicare a unor circumstanțe atenuante, punctând în mod special pe reținerea săvârșirii infracțiunii de către inculpat sub stăpânirea unei tulburări determinate de o provocare din partea victimei, întrucât nu există probe care să certifice un astfel de aspect. S-a apreciat că într-adevăr, pentru a putea subzista o provocare, aceasta ar fi trebuit să se concretizeze într-un act de violență, o atingere gravă a demnității inculpatului sau într-o altă acțiune ilicită gravă, cerințe pe care în nici un caz nu le-a întrunit atitudinea victimei față de inculpat, acesta din urmă fiind doar prins de haină de către victimă, ca urmare a faptului că îi luase pălăria din cap. Se mai adaugă și faptul că nu există indicii cum că victima s-ar fi comportat diferit de modul în care reacționa de obicei când se afla în stare de ebrietate, existând mai multe declarații care indicau doar un comportament agresiv verbal al victimei în astfel de situații, niciodată unul fizic. S-a reținut că n subzistă pe de altă parte nici alte motive care să justifice reținerea ca circumstanțe atenuante judiciare a comportamentului anterior corespunzător al inculpatului și a atitudinii sale sincere în fața instanței, respectiv a faptului că acesta a declarat că regretă săvârșirea faptei și că a încercat să-i acorde primul ajutor victimei, apreciindu-se că toate acestea constituie un ansamblu de împrejurări avute în vedere la individualizarea pedepsei, în sensul orientării ei spre minimul special prevăzut de lege.
Ca și pedeapsă accesorie, în baza art.71 Cod penal, prima instanță a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal, cu excepția dreptului de "a alege", pe perioada evidențiată de dispozițiile art.71 alin.2 Cod penal. Tribunalul a apreciat în acest sens că nu sunt întrunite cerințele art.81 Cod penal, sub aspectul condiției prevăzută la alin.1 lit.c), scopul preventiv-educativ al pedepsei neputând fi atins fără executarea ei efectivă.
În conformitate cu dispozițiile art.88 Cod penal, prima instanță a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 23.08.2009 și până la zi.
De asemenea, în baza art.350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului pe durata maximă prevăzută de lege, respectiv pe 60 zile, constatând că nici nu au încetat temeiurile avute în vedere atunci când s-a dispus arestarea preventivă, prelungirea acesteia și respectiv menținerea sa, nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsuri preventive.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, pe baza înscrisurilor doveditoare aflate la filele 13-16 dosar urmărire penală, Tribunalul C-S a constatat că nivelul cheltuielilor de înmormântare efectuate de părțile civile se cifrează la 1879,99 lei, nicidecum la nivelul sumei de 5.000 lei cât s-a pretins cu titlu de daune materiale. S-a apreciat că faptul că cele două părți civile au încheiat un înscris autentic prin care atestă între ele remiterea de la unul la altul a sumei de 5.000 lei destinați cheltuielilor de înmormântare nu justifică acordarea în totalitate a respectivei sume, actul respectiv reprezentând o convenție care privește strict părțile semnatare, suma respectivă trebuind susținută prin probe în fața instanței de judecată.
În altă ordine de idei, s-a constatat că deși nu au fost făcute nici un fel de probe în ceea ce privește necesitatea acordării daunelor morale în cuantumul solicitat, totuși suma pretinsă cu acest titlu este rezonabilă față de urmările faptei comisă de inculpat și față de suferința inerentă prin care au trecut rudele apropiate ale victimei. În consecință, statuând în echitate, instanța de fond a acordat în totalitate daunele morale solicitate și l-a obligat pe inculpat la plata acestora.
În consecință, în baza art.14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm. Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și G și a fost obligat inculpatul la plata către aceștia a sumei de 1.879,99 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
Împotriva sentinței penale nr. 97/PI/10.12.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând cuantumul pedepsei aplicate și despăgubirilor acordate părților civile.
La termenul din 04.02.2010, apelantul a declarat în fața instanței că înțelege să retragă apelul formulat împotriva hotărârii sus menționate.
Potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 2.C.P.P. până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage calea de atac declarată, în această materie funcționând principiul disponibilității. Prin urmare, față de manifestarea de voință a inculpatului apelant, în temeiul art. art. 369.C.P.P. instanța va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 97/PI/10.12.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului s-au definitivat prin retragerea căii de atac, în baza art. 350.C.P.P. instanța va menține starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 88.Cod Penal va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 10.12.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 369.C.P.P. ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 97/10.12.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 88.Cod Penal deduce în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 10.12.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier,
Red..-.05.02.2010
Tehnored. -. 09.02.2010
Primă instanță: jud. - Tribunalul C-
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Gheorghe Bugarsky
