Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 133/R/2009
Ședința publică din data de 2 martie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații și, împotriva încheierii penale din data de 17 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev.de art.257 penal rap.la art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal și aplicarea art.37 lit.a penal, în ceea ce-o privește pe inculpata și cu aplicarea art.37 lit.b penal în privința inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpata aflată în stare de arest asistată de apărător ales, av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. G, din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpați, av., care solicită acordarea onorariului parțial în cuantum de 25% pentru studiu de dosar și prezentarea la termenul de judecată.
La întrebarea instanței, inculpații și învederează faptul că-și mențin recursurile declarate.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, revocarea măsurii arestării preventive conform art.160/b alin.2 pr.pen. Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat la data de 22.10.2008 și prelungită de două ori succesiv. Cu ocazia luării măsurii arestării preventive s-a reținut ca temei art.148 lit.c,d și f pr.pen. iar la prelungirea acestei măsuri s-a mai reținut încă un temei, respectiv art.148 lit.b pr.pen. La verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, Tribunalul Maramureșa verificat arestul sub toate cele patru temeiuri, însă, în considerentele încheierii se face referire la art.148 lit.c,d,f pr.pen. omițându-se a se pronunța la 148 lit.b pr.pen. Apreciază că toate aceste temeiuri reținute nu mai subzistă, au încetat iar alte temeiuri noi nu au apărut. În ceea ce privește art.148 lit.b pr.pen. arată că la propunerea de arestare s-a făcut trimitere la faptul că în perioada arestării inculpatul a primit un telefon mobil de la aparținători cu care s-a încercat influențarea părților. Ori, acest temei nu mai subzistă deoarece acel telefon s-a folosit în interes personal, fiind incident în acest sens art.160/b alin.2 pr.pen. temeiul reținut nu constituie un motiv de arestare. Referitor la reținerea temeiului prev.de art.148 lit.c pr.pen. s-a menționat că inculpata a făcut acțiuni civile fictive prin care o serie de deținuți vroiau să formuleze plângeri împotriva organelor din conducerea penitenciarului. Ori, acest aspect nu dovedește că inculpata ar persevera în săvârșirea de noi infracțiuni întrucât a face o cerere fictivă nu reprezintă o infracțiune. Cu privire la reținerea art.148 lit.d pr.pen. acesta nu constituie temei al arestării. Nu se poate aprecia că este necesară privarea de libertate a inculpatei doar pentru a se prezenta la judecată în condițiile în care instanța a fost deja sesizată cu rechizitoriu, s-au audiat inculpații și mai trebuie audiați doar martorii. În privința ultimului temei reținut, cel prev.de art.148 lit.f pr.pen. acesta nu mai subzistă în prezent. Se poate aprecia că buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și cu inculpata în stare de libertate, aceasta nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, revocarea măsurii arestării preventive conform art.160/b alin.2 pr.pen. cu consecința punerii de îndată în libertate. În privința inculpatului au fost reținute ca temeiuri ale arestării, art.148 lit.b,c,d,f pr.pen. În privința temeiului prev.de art.148 lit.b pr.pen. arată că nici una dintre variante nu stă în picioare deoarece cercetarea penală a avut loc și urmează cercetarea judecătorească, inculpații expunându-și punctele de vedere. Solicită a se avea în vedere că cel care a formulat denunțul a fost cercetat, fiind un client mai vechi al penitenciarelor. În ceea ce privește art.148 lit.c pr.pen. solicită a se reține că acel pachet a fost descoperit în camera fiicei inculpatului fără ca acesta să știe ce conține deoarece nu l-a verificat. Referitor la art.148 lit.d pr.pen. arată că inculpatul nu cunoștea ce afaceri derulează ginerele său cu denunțătorul. În privința art.148 lit.f pr.pen. acest temei nu mai subzistă. Inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta nu poate influența părțile deoarece acestea au fost audiate în instanță. Consideră că din probele administrate nu se poate reține vinovăția inculpatului, acesta ar putea fi cercetat în stare de libertate ținându-se seama și de faptul că are cinci copii, are de rezolvat o serie de probleme casnice și este bolnav.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale pronunțată de instanța de fond, apreciind că instanța a statuat corect în ceea ce privește subzistența temeiurilor care persistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.
CURTEA
Deliberând reține că prin învcheierea penală din data de 17.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 300/2 proc.pen. rap. la art. 160/b proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventive dispusă față de inculpații (CNP -,fiul lui și, născut la data de 29.12.1968 în Tg.L, jud.l M, arestat în Penitenciarul Baia Mare ), ( CNP-, fiul lui și, născut la data de 30.08.1960 în, jud. M, arestat în Penitenciarul Baia Mare ) și (CNP -, născută la 28.04.1962 în B M, jud. M, fiica lui și arestată în Penitenciarul Baia Mare ), măsură care a fost menținută pentru 60 de zile.
Totodată au fost respinse ca nefondate cererile inculpaților și de înlocuire a măsurii arestului preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere instnața de fond a reținut că față de inculpații și sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. b, c, d și f proc.pen. iar în cazul inculpatei a dispozițiilor art. 148 lit. c, d și f proc.pen. respectiv există date, rezultate în principal din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților, că aceștia încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea martorilor, că pregătesc comiterea de noi infracțiuni și se presupune că au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în liberate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a concluzionat că pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților rezultă din natura și gravitatea faptelor care se presupunea că au fost comise de către inculpați, precum și din comportamentul lor ulterior declanșării cercetărilor constând în încercarea de a zădărnici aflarea adevărului astfel că s-a reținut existența motivelor temeinice pentru a se crede în necesitatea de a-I împiedeca să comită eventuale alte fapte prevăzute de legea penală.
În final, s-a apreciat că privarea de libertate a inculpaților este conform cu principiul instituit prin art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO.
Raportat la aceste temeiuri și în considerarea dispozițiilor art. 136.proc.pen. instanța a constatat ca fiind legală și temeinică măsura a restului preventiv dispusă față de susnumiții inculpați, măsură care a fost menținută în continuare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, ambii criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinciă și au solicitat casarea acestei sentințe și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventive, cu consecința cercetării susnumiților în stare de libertate.
Inculpații au motivat recursurile arătând, în esență, nu sunt vinovați de comiterea faptelor pentru care sunt cercetați și că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu sunt dovedite. În prezent cauza se află în stare de judecată, iar lăsarea în liberatate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recurenții au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257.pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Totodată, față de inculpata s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. a pen. iar față de inculpatul dispozițiile art. 37 lit. b pen.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în perioada august - octombrie 2008 inculpatul împreună cu inculpata și inculpatul (deținut în Penitenciarul Baia Mare ) au pretins suma de 11.000 euro de la deținutul (aflat și el în același penitenciar), promițându-i că prin influența pe care o au asupra funcționarilor de la penitenciar, a comisiei de liberări condiționate din cadrul acestei unități de detenție și a magistraților îi va determina pe cei dintâi să îl scoată la muncă și, de asemenea, să obțină liberarea sa condiționată.
Potrivit art. 148 al. 1.proc.pen. arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile cerute de art. 143.proc.pen. respectiv dacă inculpatul este ascultat în prezența apărătorului și există probe ori indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, precum și că există vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a-f proc.pen.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt cercetați. În acest sens, sunt declarațiile denunțătorului ( 84-92 dos. urm. pen.), declarațiile martorilor ( 77-80, 82-83 dos. urm. pen.), ( 107-110 dos. urm.pen.), (111-113) din care rezultă că inculpatul a pretins suma de 11.000 euro și a primit prin poștă, de la prieteni ai denunțătorului, diferite sume de bani, iar după ce s-a eliberat din penitenciar, inculpata, împreună cu inculpatul, l-au așteptat pe denunțător să-i remită suma de 1650 euro afirmând că, prin influența avută asupra conducerii penitenciarului va facilita ca denunțătorul să fie scos la muncă și că va obține liberarea condiționată a acestuia ca urmare a influenței avute asupra membrilor comisiei de liberare condiționată și a magistraților.
Referitor la cerințele art. 148 lit. b, d și f proc.pen. rezultă din ansamblul probator că acestea sunt dovedite.
Astfel, din notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate, după declanșarea cercetărilor în cauză, inculpatul a luat legătura cu coinculpatul stabilind ce să declare în cauză și persoanele pe care să le propună ca martori pentru a-și susține variantele. De asemenea s-au înțeles să încerce să-I determine pe denunțător - să-și schimbe declarația și să susțină că a înscenat doar faptele pentru a se răzbuna pe inculpați.
Tot în cadrul acestor activități de a zădărnici aflarea adevărului se înscriu și acțiunile inculpatului care a reușit să trimită inculpatei aflată în Arestul M un telefon mobil, pe care urma să poarte discuții în legătură cu desfășurarea anchetei care îi viza.
Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit. c proc.pen. având în vedere că la domiciliul inculpaților s-au găsit cu ocazia percheziției numeroase cereri de chemare în judecată, pentru promovarea unor acțiuni fictive în instanță, se poate concluziona că aceștia pregăteau săvârșirea altor infracțiuni. De altfel, denunțătorul a menționat că, fiind iminentă transferarea sa la Penitenciarul Constanța, pentru a evita acest lucru, a apelat la inculpatul care, prin intermediul inculpatei, a introdus o acțiune fictivă în instanță în care denunțătorul avea calitatea de martor, tocmai pentru a evita acesl transfer, inculpata retrăgându-și în final acțiunea (încheierea penală nr.5127/22.09.2008 a Judecătoriei Baia Mare - fila 101 dosar urmărire penală).
De asemenea, din probele administrate până în prezent rezultă că inculpatul, prin persoane interpuse, a încearcat să corupă persoane din cadrul M sau din cadrul instanțelor de judecată pentru a reuși să obțină punerea în libertate a inculpatei.
Temeiul prevăzut de art. 148 lit.d pr.pen. este incident incident de asemenea în cauză, inculpații fiind condamnați anterior pentru o altă infracțiune, inculpatul prin sentința penală nr. 1865 din 17.09.1998 a Judecătoriei Baia Mare, iar inculpata prin sentința penală nr. 1133/2006 al Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 771/2007 a Curții de Apel Cluj,
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere sunt bănuiți inculpații, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestora, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În speță, inculpații sunt cercetați pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul al sancționării de către legea penală, dar și din aceea că astfel de fapte aduc o gravă atingere unor instituții esențiale ale statului, a bunei funcționări a acestora, precum și probității și onestității unor magistrați și funcționari care activează în aceste instituții astfel că pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților este dovedit cu prisosință.
Așa fiind, văzând că inculpaților li s-au respectat drepturile procesuale, și că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu au suferit modificări și subzistă în continuare, Curtea concluzionează că în mod corect instanța de fond a statuat că măsura arestului preventiv a inculpaților este legală și temeinică și a dispus menținerea privării de libertate în continuare a acestora pentru asigurarea bunei derulări a procesului penal.
Pentru aceste motive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile inculpaților, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Deoarece apărătorii desemnați din oficiu au studiat dosarul cauzei și au fost la dispoziția instanței până la prezentarea apărătorului ales, în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial, ce se va avansa din.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. fiecare inculpat va fi obligat să achite câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 50 lei reprezintă onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiica lui și născută la 28.04.1962) și (fiul lui și, născut la data de 30.08.1960) împotriva încheierii penale nr. din 17 februarie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații și să plătească în favoarea statului suma de 200 lei fiecare cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 martie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red. /
5 ex./10.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer
