Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1405/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2309/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1405
Ședința publică de 5 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 15 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 15 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală și pe fond, revocarea măsurii arestări preventive,cu punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului.
În continuare mai arată că judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal în continuare, iar până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, acesta se bucură de prezumția de nevinovăție.
În susținerea cererii solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale celui pe care îl apără - în sensul că a recunoscut și regretat fapta și la momentul comiterii infracțiunii avea un loc de muncă.
Pentru motivele expuse mai sus solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat. Apreciază că în continuare sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura și gravitatea faptei comise și datele ce caracterizează persoana recurentului.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,arată că avea ocupație și este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, în baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 din Codul d procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului (fiul lui și al anei, născut 17.12.1976, în B, CNP -, cu domiciliul în B, sector 3,-, - se. D,. 5,. 154, arestat în baza nr. 12/UP/21.01.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală).
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.75/D/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. din Codul penal și de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. din Codul penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 21.01.2009, inculpatul a comercializat cantitatea de 3 doze de heroină și a fost depistat deținând în locuință cantitatea de 3 doze de heroină, destinată consumului propriu.
Analizând actele și lucrările dosarului,prin raportare la dispozițiile menționate, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 3 Cpp, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind probele administrate în faza de urmărire penală.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor, din natura acestora, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și din recrudescența faptelor de acest gen.
Totodată, s-a reținut că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, astfel cum a rezultat din fișa de cazier judiciar.
De asemenea, s-a apreciat că, deși inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor reținute în sarcina sa, totuși, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, se impune privarea acestuia de libertate și în continuare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe fond continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, iar lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
De asemenea, constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a acestui inculpat.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Așa după cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptelor comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana recurentului (recidivist, condamnat anterior la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc), ceea ce demonstrează perseverența infracțională a inculpatului.
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența în stare de libertate a inculpatului care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol sănătatea persoanelor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni.
Curtea apreciază că, în această cauză, este justificată menținerea stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheieri de ședință din 15.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.SC-08.10.2009
Dact.EA-08.10.2009/2ex
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
