Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1406/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2326/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1406
Ședința publică de 5 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuterniciri avocațiale nr. 45322 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 22 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În opinia apărării, cererea are îndeplinită toate condițiile și ar fi existat posibilitatea admiterii sale. Încheierea recurată motivează într-un mod superficial și generic respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivarea instanței de fond nu poate fi reținută și intră sub incidența art. 385/9 pct. 9 Cod procedură penală. Deși judecătorul fondului reține că actul de sesizare poartă menținui greșite în ceea ce-l privește pe inculpat, respinge cererea formulată. Este adevărat că formularea unei astfel de cereri nu este un drept, ci o vocație - care conduce la niște drepturi stabilite prin Constituție, recunoscute atât de instanțele românești, cât și de instanțele europene.
În continuare susține că starea de arest este o stare de excepție or, în acest dosar inculpatul, încă de la început a avut o atitudine sinceră, chiar dacă a fost interpretată de organul de urmărire penală ca fiind oscilantă. Ulterior, toate probele de la dosar au confirmat cele declarate de recurent, care nu este recidivist, astfel cum s-a reținut în actul de sesizare, fiind depășită perioada de reabilitare. De asemenea, mai arată că înainte de a fi arestat, clientul său își găsise un loc de muncă și avusese o perioadă de o lună de zile în care a lucrat în perioadă de probă la o societate - aspect atestat de o adeverință depusă la dosar.
Solicită a se ține cont și de faptul că recurentul a fost încântat de obținerea unor sume e bani într-un mod mai ușor, sume de bani care l-ar fi ajutat în rezolvarea unor probleme de sănătate pe care le are mama sa - lucru dovedit cu înscrisuri depuse la dosar.
Elementele arătate de inculpat în declarații s-au confirmat ulterior prin probele administrate de organul de urmărire penală, iar toate aceste elemente duc la concluzia că nu prezintă pericol concret major pentru ordinea publică.
În opinia apărării, recurentul poate beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar, mai ales că există posibilitatea stabilirii unor obligații pe care trebuie să le respecte inculpatul pe perioada desfășurării procesului penal.
Solicită a se mai avea în vedere și împrejurarea că nu există dovada influențării martorilor, pentru că martorii acestui dosar sunt înregistrările camerelor video și înregistrările operațiunilor efectuate pe aparatele.
Concluzionând,solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut, fiind îndeplinite toate condițiile - atât din punctul de vedere al prevederilor legiuitorului, cât și din punctul de vedere real al bunului mers al procesului penal în continuare.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat. Apreciază că în raport de stadiul în care se află cercetările, de fapta comisă și de perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, nu se impune o liberare a inculpatului.
Apărătorul recurentului inculpatuluiavând cuvântul în replică arată că imaginile video atestă 6 -uri numai în 3 zile.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 22.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-, în baza art.1608aproc.pen. s- respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, arestat în baza nr. 26/UP/05.02.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul, a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică și punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, prev. de art. 24 alin. l și 2 din Legea 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. fiecare cu aplicarea art.37 lit. b pen. toate cu aplicarea art.33 lit. a pen. în fapt, reținându-se că în lunile noiembrie - decembrie 2008 și ianuarie 2009 deținut și instalat dispozitive de copiere a informațiilor de pe magnetică a cardurilor bancare, a falsificat instrumentele de plată electronice și a efectuat mai multe operațiuni cu carduri fără consimțământul titularilor.
Tribunalul a apreciat că nu se impune admiterea cererii formulată de către inculpat, motivat de aceea că, deși în ceea ce-1 privește pe acesta se conturează - din actele dosarului - greșita reținere în rechizitoriu a stării de recidivă, cel puțin până la ascultarea acestuia în fața instanței și demararea cercetării judecătorești nu se impune o altă măsură preventivă, temeiurile inițiale ale arestării preventive fiind neschimbate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând pe de o parte instanța s-a limitat a constata că, atâta timp cât nu s-a procedat la ascultarea inculpatului, nu se impune o altă măsură preventivă, împrejurare ce ar atrage incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 9.proc.pen. și, pe de altă parte, că erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca aceasta să fie admisă.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 3856alin. 3.proc.pen. Curtea constată că recursul este întemeiat.
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 și art. 1601.proc.pen. în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, acestea putându-se acorda, conform art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și a celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, dar nu în situația în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că aceasta va încerca zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Pe de altă parte, îndeplinirea condițiilor prev. de art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. nu conduce în mod automat la admiterea cererii de liberare provizorie, instanța urmând a aprecia în ce măsură scopul arestării preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Din analiza încheierii recurate Curtea constată că prima instanță nu a procedat la o examinare a cererii formulată de către inculpat din perspectiva dispozițiilor art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. și ale art. 136 alin.2 proc. pen. ci s-a limitat a menționa că temeiurile arestării preventive sunt neschimbate, astfel că în cauză nu se impune o altă măsură preventivă. Or, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiuneimplică o menținere a temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive, întrucât schimbarea sau încetarea acestora atrage incidența altor instituții, respectiv înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive. Pe de altă parte liberarea provizorie nu este o măsură preventivă, ci o alternativă oferită de legiuitor arestării preventive, pentru situația în care, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, se constată că scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie.
Ca atare, Curtea reține că soluția de respingere a cererii formulată de inculpat este rezultatul cenzurării acesteia prin prisma dispozițiilor art. 139 alin.1 proc.pen. împrejurare ce echivalează cu nepronunțarea asupra cererii de liberare provizorie, astfel că, în baza art. 38515pct. 2 lit. c rap. la art. 3859pct. 10.proc.pen. va admite recursul inculpatului, va casa în parte, încheierea recurată, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul și va trimite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acest inculpat, spre rejudecare, la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București.
Conform art. 192 alin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul și trimite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acest inculpat, spre rejudecare, la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
a
Red.LR-20.10.2009
Dact.EA-14.10.2009/2ex
II.P -Jud.
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
