Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1408/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2254/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1408/
Ședința publică de la 06 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curtea d e Casație și Justiție - A - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 07 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială fila 13 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La prima strigare a cauzei sau lipsit relațiile solicitate la penitenciarul Rahova, privind data la care inculpatul a luat cunoștință de conținutul încheierii de ședință din 07.09.2009.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că acesta a adus o copie xerox de pe comunicare în care se precizează data de 14 când s-a primit înscrisul la penitenciar și data de 15 când a fost adus la cunoștința inculpatului, precizează că pe această copie de observă ștampilele. Consideră că nu ar mai fii nevoie de răspunsul de la penitenciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este menționată data de 14.09.2009 însă nu se știe cine a menționat-o pe comunicare, nu rezultă autoritatea care a pus acea parafă.
Precizează că parchetul insistă în a se reveni cu adresă în vederea obținerii datelor pe cale oficială.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul solicită a se emite o adresă către A pentru a se comunica înregistrările telefonice, dat fiind că declarațiile de martor și înregistrările telefonice au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Menționează că există diferențe între înregistrările telefonice și transcrierile acestora, motive pentru care solicită a fi comunicate instanței în vederea audierii înregistrărilor în original, în scopul aprecierii indiciilor temeinice care au dus la luarea măsurii preventive.
Recurentul inculpat, arată că stă de un de zile arestat numai în baza declarațiilor date de 2 denunțători, fără alte probe, arată că a purtat convorbiri numai cu avocați și cu nimeni altcineva.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că cererea formulată vizează fondul cauzei și solicită a fi respinsă.
Curtea, respinge solicitarea care vizează ascultarea suporților pe care se află convorbirile purtate de inculpat, având în vedere că recursul vizează examinarea legalității hotărârii pronunțate până în acest moment și nu face o nouă apreciere în faza procesuală a recursului.
La a doua strigare a cauzei, se constată atașarea relațiilor privinddata la care inculpatul a luat cunoștință de conținutul încheierii de ședință din 07.09.2009.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai susține excepția tardivității declarării recursului de către inculpat.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 7 septembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se avea în vedere că nu există alte probe și indicii temeinice în dovedirea vinovăției inculpatului, în afara înregistrărilor telefonice, ce se susține a fi purtate de către doi denunțători care au formulat denunțurile pentru a-și ușura situația din penitenciar.
Mai mult arată că denunțătorii și
și-au schimbat declarațiile în fața instanței de fond, astfel cum reiese din dosar.
Precizează că nu există înregistrări din care să reiasă că inculpatul ar fi făcut trafic de influență pe lângă judecători de la Curtea de Apel București, în favoarea denunțătorilor.
Totodată arată că inculpatul este căsătorit, are 2 copii, lucra, conducea o firmă în care lucrează circa 80 de angajați, motive pentru care apreciază că inculpatul aflat în stare de libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, consideră că încheierea recurată este legală și temeinică, dat fiind că hotărârea instanței a avut în vedere mijloacele de probă prin care se dovedește pe deplin vinovăția inculpatului.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată prin două acte de sesizare într-unul se rețin 7 acte materiale iar în cel de al doilea un act material.
Menționează că există probe certe în dovedirea situației de fapt reținute de instanță, respectiv înregistrări telefonice și declarații de martori. În ceea ce privește declarațiile martorilor denunțători și arată că aceștia nu și-au schimbat declarațiile la momentul audierii de instanța de fond ci martorul.
Consideră că există mijloace de probă din care reiese că inculpatul se face vinovat de cele ce i s-au reținut în sarcină și mai mult că acesta aflat în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Mai arată că în rechizitoriul parchetului nu s-a susținut că inculpatul a vorbit cu anumiți magistrați ci că acesta a lăsat să se înțeleagă că ar avea posibilitatea de a lua legătură pentru a facilita situația denunțătorilor.
Totodată solicită a se avea în vedere că inculpatul a mai comis fapte prevăzute de legea penală, fapta dedusă judecății fiind comisă în stare de recidivă post condamnatorie, considerente pentru care solicită respingerea recursului și menținerea încheierii ca legală și temeinică
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este victima unui scenariu, că nu există flagrant și nici probe în dovedirea infracțiunii pentru care este judecat. Arată că nu i s-a adus la cunoștință conținutul real al convorbirilor telefonice.
Precizează că avea un loc de muncă, are o societate comercială care dă de lucru a 80 de familii și apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 7.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpat este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
A reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.257 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada mai-iunie 2008, pretins de la, prin intermediul martorei, suma de 10.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați ai Curții de Apel pentru a determina, la pronunțarea asupra măsurilor preventive, să dispună punerea în libertate a lui, deținut în Penitenciarul Jilava; în aceeași perioadă, a pretins de la, prin intermediul martorei, suma de 13.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați ai Curții de Apel pentru a determina, în judecarea căilor de atac, să dispună reducerea la Jap edepsei cu închisoarea pronunțată față de, deținut în Penitenciarul Jilava; în perioada mai - iunie 2008, inculpații și au primit suma de 30.000 euro de la, lăsând să se creadă că au influență asupra magistratului de la Judecătoria Sectorului 4, desemnat cu judecarea cererii de liberare condiționată, formulată de, pentru a determina liberarea acestuia din penitenciar; în cursul lunii august 2008, inculpatul, cu sprijinul inculpatului, a primit suma de 25.000 euro de la Al a, lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților Curții de Apel București, desemnați cu judecarea recursului la încheierea de arestare a inculpatului Al pentru a determina cercetarea în stare de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul a arătat că denunțătorii și și-au schimbat declarațiile în fața instanței de fond; că nu există înregistrări din care să reiasă că ar fi făcut trafic de influență pe lângă judecători de la Curtea de Apel București, în favoarea denunțătorului și în acest fel nu se justifică menținerea stării de arest preventiv.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de apărare dar și din oficiu, în condițiile art.3856Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În mod corect instanța constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat. Astfel, și în acest moment procesual analiza probelor strânse de acuzare justifică presupunerea căîn perioada mai-iunie 2008, recurentul a pretins de la, prin intermediul martorei, suma de 10.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați ai Curții de Apel pentru a determina, la pronunțarea asupra măsurilor preventive, să dispună punerea în libertate a lui, deținut în Penitenciarul Jilava; în aceeași perioadă, a pretins de la, prin intermediul martorei, suma de 13.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați ai Curții de Apel pentru a determina, în judecarea căilor de atac, să dispună reducerea la Jap edepsei cu închisoarea pronunțată față de, deținut în Penitenciarul Jilava; în perioada mai - iunie 2008, împreună cu inculpatul a primit suma de 30.000 euro de la, lăsând să se creadă că au influență asupra magistratului de la Judecătoria Sectorului 4, desemnat cu judecarea cererii de liberare condiționată, formulată de, pentru a determina liberarea acestuia din penitenciar; în cursul lunii august 2008, cu sprijinul inculpatului, a primit suma de 25.000 euro de la Al a, lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților Curții de Apel București, desemnați cu judecarea recursului la încheierea de arestare a inculpatului Al pentru a determina cercetarea în stare de libertate a acestuia,fapte ce constituie infracțiunile prev. de art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit. a Cod penal. Drept urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală, perspectivă din care apărările inculpatului nu sunt fondate.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpat, modalitatea concretă în care acesta a acționat, amploarea activității infracționale și întinderea acesteia în timp, valorile sociale lezate precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist. Faptul că la data comiterii presupuselor infracțiuni avea un loc de muncă nu diminuează din pericolul social ridicat pentru ordinea publică, față de amploarea activităților ilicite pentru care este cercetat și riscul ca odată pus în libertate să comită fapte antisociale (trafic de influență în legătură cu actul de justiție).
Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 7.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu 100 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./
04 2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
