Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 141
Ședința publică din 20 februarie 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul,împotriva încheierii din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat oficiu.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Fiind întrebat de instanță recurentul-inculpat arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond a se dispune judecarea inculpatului în stare de libertate. În cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, în raport de termenul rezonabil prevăzut de lege, perioada mare de timp de când este arestat, măsura arestării preventive nu poate anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
De asemenea precizează că în cauză s-au administrat probe, astfel că prin lăsarea inculpatului în libertate nu poate influența desfășurarea procesului penal și martorii, dar ar putea să-și formuleze probe și să-și angajeze un apărător.
Solicită onorar avocat oficiu din fondurile
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză corect s-a dispus măsura arestării preventive, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social, modul de săvârșirea al infracțiunii, natura faptei, numărul de fapte comise de inculpat, probatoriul administrat, atitudinea inculpatului, dispozițiile CEDO și normele interne.
Recurentul-inculpat în cuvântul său, solicită judecarea în stare de libertate,întrucât nu prezintă pericol public, s-a împăcat cu o parte civilă, au fost administrate probe. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 300/2 Cod procedură penală, s-a menținut stare de arest preventiv inculpatului, deținut în Penitenciarul Bacău și s-a respins cererea de revocare a arestării preventive.
S-a dispus plata din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2564 din data de 22.12.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpaților:
1., fiul lui și, născut la data de 22.01.1968 în B, domiciliat în B,str.- - nr.125, A,.3,cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație sau loc de muncă, căsătorit, cu antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.288 alin.1Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;
b) uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;
c) instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art.25 Cod penal, raportat la art.292Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37lit.a Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare;
d) complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 și art. 37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;
e) înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.
În temeiul art.61 alin.1 teza a II-a Cod penal, s-a dispus revocare beneficiului liberării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicata prin sentința penală nr.2277/2004 a Judecătoriei M, definitivă prin decizia penală nr.787/2005 a Curții de Apel Bacău, din care constată că a rămas un rest neexecutat de 212 zile închisoare, rest pe care l-a contopit cu fiecare dintre pedepsele aplicate, în pedepsele cele mai grele.
În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsele rezultante în pedeapsa cea mai grea, cea de 6 (șase) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 (un) an închisoare,inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultanta finala de 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit.a teza a II- și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa principală rezultantă, perioada executată prin reținere și arest preventiv din 6.08.2007 la zi.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
2.,fiul lui si, născut la data de 5.09.1986, în B, domiciliat în B,-.D,.11, fără ocupație, cetățean român, CNP -, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;
b) complicitate la de fals privind identitatea, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.293 alin.1 Cod penal, la o pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare;
c) înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, cea de5 (cinci) ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
3., fiica G si, născută la 21.11.1970, în Tg. Ocna, cu domiciliul în B,-,. B,.3,cetățean R, studii 12 clase, CNP -, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) complicitate la înșelăciune, prevăzută de art.26, raportat la art.215 alin.2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;
b) fals privind identitatea, prevăzută de art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal, și art.76 lit.e Cod penal, la pedeapsa de 2 (luni) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34 lit.b Cod penal, contopește pedepsele aplicate acestei inculpate în pedeapsa cea mai grea, cea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal, și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată executarea pedepsei pe o durata de 4 (patru) ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
4., fiica lui G și, născută la 7.06.1966, în B, domiciliată în sat, județul B, cetățean R, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor:
a) complicitate la înșelăciune, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.215 alin.2 ș i 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 74 lit.a Cod penal și art.76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;
b) fals privind identitatea, prevăzută de art.293 alin.1 Cod cu p. aplicarea art.41,alin.2 Cod Penal,art 74,lit.a si Cod Penal art.76,lit.e Cod penal, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestei inculpate, în pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani închisoare.
In baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a doua și b Cod penal.
În baza art.81Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe o durata de 4 (patru) ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82Cod penal.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
5., fiica lui si, născută la 5.11.1966, în B, domiciliată în B,-/A, îngrijitor în cadrul " ", cetățean R, studii 9 clase, cu antecedente penale,CNP -, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) complicitate la înșelăciune, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.215 alin.2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art.74 lit.c Cod penal, art.76.lit.c Cod penal, și art.80 Cod penal, la o pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;
b) fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art.74 lit.c Cod penal, art.76.lit.e Cod penal și art.80 Cod penal, la o pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestei inculpate în pedeapsa cea mai grea,ceade 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art.83Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.3343/2004 a Judecătoriei Bacău, pedeapsa pe care cumulat-o cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicata în cauză, inculpata urmând a executapedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
6., fiul lui și, născut la 20.06.1964, în comuna, județul B, domiciliat în B,-, județul B, cetățean român, fără ocupație, studii 12 clase, fără antecedente penale,CNP -, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal și art.76.lit.e Cod penal, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare;
b) complicitate la înșelăciune, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.215 alin.2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit.a Cod penal și art.76.lit.c Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;
În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului î pedeapsa cea mai grea,cea de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit a teza a doua și b Cod penal.
În baza art.81Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspenda rea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 4 (patru) ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod peanl.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
7., fiul lui și, născut la 19.10.1955, în B, studii 8 clase și 3 ani școala profesională, fără ocupație, cu domiciliul în B,-/A/3, fără forme legale în B,-/B/3, CNP -, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare;
b) uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;
c) complicitate la fals privind identitatea, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.293 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat, în pedeapsa cea mai grea, cea de4 (patru) ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit a teza a doua și b Cod penal.
8., fiul lui și, născut la 9.09.1958, în D, județul B, studii 12 clase, fără ocupație, cu domiciliul în B,-/A/19, CNP-, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare;
b) uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;
c) complicitate la fals privind identitatea, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.293 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, cea de4 (patru) ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit a, teza a doua și b Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998-999 Cod civil, au fost obligați inculpații:, și, în solidar, la plata sumei de 46.500 Euro, în echivalent lei și actualizat în raport de data plății, cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile și și 20.000 euro, în echivalent lei și actualizat în raport de data plații, despăgubiri civile către partea civilă.
S-a luat act că părțile vătămate si nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.348 Cod procedură penală, s-a dispus anularea procurii speciale, autentificată sub nr.266/26.02.2007 BNP și contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub numărul 506/6.03.2007BNP, procura specială autentificată sub nr.297/28.02.2007 BNP și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.359/7.03.2007 BNP, procura specială autentificată sub nr.596/2.04.2007 BNP I și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.47/4.04.2007 BNP.
În temeiul art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații:, și la câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe restul inculpaților la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel Judecătoria Bacăua reținut următoarele:
La începutul anului 2007 inculpatul a luat hotărârea să înstrăineze apartamentul în care locuia, al cărei proprietar era mama sa, partea vătămată, presat fiind de datorii.
Întrucât nu avea consimțământul acesteia pentru înstrăinarea apartamentului, profitând de faptul că partea vătămată se afla in Italia, inculpatul a apelat la ajutorul coinculpatului care își manifestase intenția de a-l ajuta. Această situație de fapt a rezultat din declarația martorului, coroborată cu declarațiile inculpaților si.
În acest context, inculpatul a preluat inițiativa demersurilor necesare pentru vânzarea apartamentului apelând la inculpata, căreia i-a propus, în schimbul sumei de 300 lei, să se înfățișeze în fața notarului și să declare ca este numita, în scopul întocmirii unei procuri pe numele inculpatului pentru vânzarea unui apartament. Totodată inculpatul a apelat la inculpații și, cărora le-a cerut să meargă la notar și să ateste că inculpata este . Toate aceste aspecte au rezultat din declarațiile martorilor:, coroborate cu declarațiile inculpaților, și și parțial cu ale inculpatului.
În baza art.50 lit.c din Legea 36/1995, potrivit căruia notarul public poate să acorde identitate unei persoane în prezența unor martori, a fost întocmită de către BNP procura specială autentificată sub nr.266/26.02.2007.
În continuare, inculpatul s-a ocupat de procurarea documentațiilor cadastrale și găsirea unui cumpărător, apelând în acest sens la două agenții imobiliare. De fiecare dată inculpatul s-a prezentat ca fiind unchiul inculpatului. Totodată inculpatul deținea asupra sa cheia apartamentului. Toate aceste aspecte au fost relevate de declarațiile martorilor, și, coroborate cu declarațiile părților vătămate și.
Din aceleași mijloace de proba a rezultat ca în momentul în care au fost găsiți cumpărători pentru apartament, în persoana părților vătămate și, inculpatul a fost cel care a prezentat spre vizionare apartamentul și a negociat prețul.
La data de 6.03.2007 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 506/6.03.2007 BNP, prin care părțile vătămate și deveneau proprietarii apartamentului aparținând părții vătămate, din B,-/D/11. Inculpatul l-a însoțit pe inculpatul la notariat și a participat la primirea și numărarea banilor în sumă de 36500 EUR de către inculpatul. Ulterior încheierii contractului și primirii banilor, inculpatul și-a achitat datoriile acumulate la diferite persoane și a părăsit țara, plecând în Irlanda.
Ulterior plecării inculpatului, în momentul preluării apartamentului, părțile vătămate au descoperit că adevăratul proprietar al apartamentului era partea vătămată, că aceasta nu știa despre vânzarea apartamentului și de întocmirea procurii.
În luna februarie 2007, profitând de intenția inculpatului de a înstrăina apartamentul pe care îl deținea în coproprietate cu soția sa, partea vătămată, inculpatul a procedat de o maniera similară celei folosite în cazul inculpatului, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor: -, toate coroborate cu declarațiile din cursul urmăririi penale ale inculpatului și parțial ale inculpatului.
Astfel, inculpatul s-a oferit să-l ajute pe inculpatul să înstrăineze apartamentul, sens în care a apelat la inculpata, căreia i-a propus să se înfățișeze în fata notarului și să declare că este numita, în scopul întocmirii unei procuri prin care inculpatul să fie împuternicit să înstrăineze imobilul. Totodata inculpatul le-a propus martorilor - și - să meargă la notar și să ateste că o anumită persoană este, primind asigurări în acest sens și din partea inculpatului.
În baza acelorași dispoziții legale, respectiv, art.50 lit.c din Legea 36/1995, a fost întocmită de același BNP procura speciala autentificată sub nr.297/28.02.2007, iar ulterior contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului situat în B,-/A/19,contract autentificat sub nr. 359/7.03.2007 BNP, cumpărător fiind numitul.
În luna martie 2007 inculpatul l-a abordat pe inculpatul, propunându-i să-și înstrăineze locuința, fără consimțământul soției, urmând să primească în schimb o garsonieră și suma de 10.000 Euro. Având acordul inculpatului, inculpatul a procedat în aceeași manieră ca și în cazul inculpaților și, apelând la ajutorul inculpatei. Potrivit declarației acestei inculpate, coroborată cu procura notarială autentificată sub nr.596/2.04.2007 BNP I și cu înscrisurile care au stat la baza întocmirii acesteia, inculpatul i-a făcut o poza inculpatei și, ulterior, a adus o carte de identitate care conținea poza inculpatei și datele de identificare ale părții vătămate. În baza acestui act de identitate a fost întocmită notarială autentificată sub nr.596/2.04.2007 BNP I, prin care inculpatul era împuternicit de soții să vândă apartamentul situat în B, str.-, nr.12/A/3, ulterior actul de identitate fiind ars de inculpatul.
La data de 4.04.2007 inculpatul a înstrăinat imobilul menționat către numitul, contra sumei de 30.000 Euro.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat apel inculpații:, și părțile civile și.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la nr- la data de 22.01.2009 și a fost repartizată aleatoriu completului de apeluri A 3, cu termen de judecată la 10.03.2009, ora 9,00.
Din conținutul sentinței penale apelate rezultă că numai inculpatului i s-a menținut măsura arestării preventive, potrivit art. 350 Cod procedură penală, iar potrivit art. 88 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 06.08.2007 la zi.
Potrivit dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, periodic ( în cauzele cu inculpați majori ), dar nu mai târziu de 60 de zile.
Hotărârea apelată fiind pronunțată la data de 22.12.2008, iar termenul stabilit aleatoriu pentru soluționarea recursurilor fiind 10.03.2009, constatăm că, în speță, s-ar fi depășit cele 60 de zile la care se referă art. 160/b Cod procedură penală, astfel că s-a stabilit un termen intermediar, cel de astăzi, 17.02.2009, la care instanța să se pronunțe doar asupra stării de arest preventiv a inculpatului, așa cum arătam, înainte de expirarea celor 60 de zile.
Legal citat, inculpatul s-a prezentat în fața instanței și a solicitat prin apărătorul desemnat din oficiu revocarea măsurii arestării și judecarea acestuia în stare de libertate, având în vedere că infracțiunile pentru care a fost cercetat și condamnat inculpatul nu sunt infracțiuni de violență și că probatoriul a fost administrat de prima instanță și că nu ar mai exista vreun pericol ca acesta să influențeze martorii.
Inculpatul a fost arestat la data de 07.08.2007, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr- de către Judecătoria Bacău în baza dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și prelungită periodic până la data pronunțării hotărârii de condamnare de prima instanță.
Împotriva încheierilor succesive de menținere a stării de arest preventiv, inculpatul exercitat dreptul său de recurs, fiind respinse de fiecare dată ca nefondate.
Potrivit art.139 alin.2 Cod procedură penală, așa cum a fost modificat de Legea 356/2006, încheierile prin care s-a dispus până la această dată asupra măsurii arestării preventive a inculpatului nu au autoritate de lucru judecat, astfel că și la acest moment, instanța are obligația să verifice legalitatea luării măsurii preventive, chiar dacă toate au rămas definitive prin soluționarea recursurilor, arestarea fiind menținută.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 07.08.2008 a Judecătoriei Bacău, apreciem că este legală neimpunându-se revocarea ei, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală pentru următoarele considerente:
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpatul săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art.143 Cod procedură penală și, de asemenea, să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Cu privire la prima condiție, tribunalul reține că probatoriul administrat până la această dată, evidențiat în sentința penală de condamnare, demonstrează că există "indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" (art. 143 alin. 1 Cod procedură penală).
De asemenea, potrivit art.136 alin. 8 Cod procedură penală, la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura."
Apărătorul inculpatului a arătat că se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate, nemaiexistând pericolul ca inculpatul să influențeze vreun martor al dosarului, ori, din studierea propunerii de arestare și a încheierilor de luare a măsurii și menținere a ei s-au avut în vedere dispozițiile art. 148 lit. f, respectiv faptul că "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, sunt cele prevăzute de: art. 288 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal, art.292 Cod penal, art. 293 Cod penal, art.25 alin. 2 și 3 Cod penal, toate comise, în stare de recidivă postcondamnatorie, în condițiile art.37 lit. a Cod penal și în formă continuată, potrivit art. 41 alin. 2 Cod penal.
Dintre acestea, infracțiunea prevăzută de art.215 alin. 2 și 3 Cod penal este sancționată de lege cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, apreciem, se motivează de Tribunal, există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care au fost săvârșite infracțiunile, în formă continuată, prin falsificarea actelor de identitate, crearea unor astfel de acte false, prezentarea lor în fața notarilor și inducerea lor în eroare, prin întocmirea în fals a procurilor pentru înstrăinarea apartamentelor părților vătămate:, și, fiind de natură să creeze o stare de temere, de nesiguranță în rândul opiniei publice, putând fi orice persoană o potențială victimă.
Față de probatoriul administrat în cauză la acest moment procesual, că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanța socială deosebită a acestora persistând în contextul în care părțile vătămate sunt în continuare lipsite de dreptul lor de proprietate, prejudiciul cauzat părților vătămate, prin mijloace frauduloase, fiind însemnat și cu repercursiuni nu doar materiale dar și morale.
Totodată, conduita oscilanta a inculpatului pe parcursul judecării cauzei, confirmă pericolul concret al acestuia și generează temerea rezonabilă, că, aflat în stare de libertate, ar putea împiedică buna desfășurare a cercetării judecătorești.
În ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului, instanța apreciază ca aceasta nu depășește limitele unui termen rezonabil în sensul dispozițiilor art.5 alin.3 din CEDO, astfel încât să legitimeze înlocuirea măsurii arestării preventive. Așa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită ( a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea Toth Austriei din 12 decembrie 1991).
Ori complexitatea cauzei determinata de numărul inculpaților, natura și numărul faptelor care fac obiectul cauzei, împrejurarea că trei dintre inculpați nu au putut fi audiați, existând indicii că se află în afara tării, necesitatea întocmirii și trimiterii de cereri de asistență judiciară internațională, numărul martorilor audiați în cauză, conduce la concluzia că durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit exigentele unui termen rezonabil.
Faptele pentru care este cercetat inculpatul și pentru care beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac, au fost comise în timpul punerii sale în libertate condiționată dintr-o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată de Judecătoria Moinești, ( 2277/2004), rămasă definitivă prin decizia penală 787/2005 la Curtea de Apel Bacău, neținând seama de consecințele săvârșirii de noi infracțiuni în interiorul termenului, până la executarea în totalitate a pedepsei, ceea ce denotă o perseverență infracțională deosebită din partea acestuia.
S-a invocat pe parcursul menținerilor arestării preventive, încălcarea termenului rezonabil al detenției preventive, încălcându-se dispozițiile CEDO în materie.
Această susținere nu poate fi luată în considerare "ape legis" doar calculând data de la care este arestat preventiv, ci trebuie avut în vedere, complexitatea cauzei, cu elemente de extranietate (inculpatul fiind arestat în Irlanda și audiat în instanță abia la 28.10.2008, inculpatul fiind plecat în Italia), de comportamentul inculpaților și cu precădere al inculpatului, care nu a recunoscut permanent săvârșirea faptelor și în ultimul rând de comportamentul autorităților în soluționarea cu celeritate a cauzei ( cercetările începând în cursul anului 2007 și finalizate prin întocmirea rechizitoriului la 17.08.2007, iar la prima instanță fiind înregistrat la 20.08.2007 și pronunțată hotărârea, ce este în prezent atacată, la 22.12.2008).
Pentru aceste considerente s-a apreciat că în cauză nu poate fi invocat acel termen rezonabil prevăzut de Convenția Europeană Drepturilor Omului în articolele sale speciale privitoare la această materie, art.5 paragraful 3 și art. 6 paragraful 1.
Și nu în ultimul rând, se motivează de Tribunal, faptul că inculpatul a fost condamnat de prima instanță, hotărâre care nu este definitivă, în raport de pericolul concret pe care îl prezintă inculpatul, în temeiul textelor procedural-penale invocate, instanța de apel urmează a respinge cererea de revocare a măsurii arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin
apărătorul desemnat din oficiu, a fost criticată încheierea recurată pentru motivele prezentate în preambulul prezentei decizii, care nu vor mai fi reluate.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, potrivit art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în cele ce urmează.
Tribunalul în mod legal și temeinic a dispus menținerea măsurii arestului preventiv a recurentului-inculpat, motivând în mod corespunzător, atât în fapt, cât și în drept, încheierea recurată, motivare pe care Curtea și-o însușește.
În conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, cu art.300/2: "n cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive." și, respectiv:" În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivitart. 160/."
Potrivit acestor texte, instanța investită cu soluționarea unei cauze penale în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Tribunalul la pronunțarea soluției de menținere a măsurii arestului preventiv a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv a recurentului-inculpat.
Așa cum este cunoscut, pentru luarea și menținerea măsurii arestului preventiv, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Din examinarea actelor și lucrărilor acestui dosar rezultă că în cauză sunt probe, acestea fiind detaliate și analizate și în sentința prin care a fost condamnat de instanța de fond, probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Desigur că reținerea vinovăției și încadrarea juridică a faptelor și condamnarea sau nu a recurentului pentru toate infracțiunile, sau doar pentru o parte dintre acestea, va fi făcută de instanța de ape investită cu apelul recurentului-inculpat, după administrarea chiar și a unor eventuale probe de instanța de control judiciar.
să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Judecătoria Bacăua dispus arestarea preventivă a recurentului - inculpat, invocând ca temei în drept prevederile art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv, " inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
Așa cum rezultă din actul de sesizare al instanței și din hotărârea instanței de fond, ecurentul-inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.288 alin.1Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art.25 Cod penal, raportat la art.292Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 și art. 37 lit.a Cod penal și înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, infracțiunea înșelăciune în convenții, fiind pedepsită cu închisoare de la 3 (trei) ani la 15 (cincisprezece) ani închisoare, infracțiunile care, prin împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, de consecințele produse, prezintă un grad deosebit de pericol social.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă presupunerea că ecurentul-inculpat a fost cel care a avut inițiativa infracțională, a organizat și coordonat activitatea prezentată în actul de sesizare al instanței.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuat în jurisprudența sa că pericol concret pentru ordinea publică rezultă și gradul însăși de pericol social al unor infracțiunii presupuse a fi săvârșite de inculpat, așa cum este și în cauza dedusă judecății.
În condițiile în care recurentul-inculpat ar fi pus în libertate, s-ar induce în opina publică credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social, că față de persoanele care comit infracțiuni grave, nu se dispune menținerea măsurii arestării preventive, fiind încurajate și alte persoane să comită astfel de infracțiuni, ceea ce ar avea un impact deosebit de negativ asupra ordinii sociale, moralei de drept în colectivitate și a încrederii cetățenilor în ideea de justiție și adevăr.
Trebuie observat că, potrivit art.136 alin.8 Cod procedură penală, la alegerea și, desigur la menținerea măsurii arestului preventiv, trebuie să se țină seama și de antecedentele penale ale inculpatului.
Ori, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, recurentul-inculpat a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale.
În raport de stadiul actual al soluționării cauzei în care recurentul-inculpat este trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, este în interesul corectei înfăptuiri a justiției menținerea în stare de arest a recurentului-inculpat.
Desigur că, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, instanța de fond are obligația, așa cum se arăta anterior, de a verifica periodic, dar nu târziu de 60 de zile, dacă mai subzistă sau temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului și în condițiile în care va constata, în raport de probele care vor fi administrate, că nu mai subzist aceste temeiuri și nici nu au apărut temeiuri noi, să dispună revocarea arestării preventive a recurentului-inculpat, iar dacă aceste temeiuri sau schimbat, în temeiul art.139 Cod procedură penală, să înlocuiască această măsură preventivă cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, așa cum s-a solicitat și în recurs.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, că anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.
Ori, infracțiunile pentru care este trimis în judecată recurentul-inculpat și pentru care a fost condamnat de instanța de fond, sunt în măsură, prin natura lor, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică, date fiind și împrejurările în care se presupune că au fost comise infracțiunile, numărul mare al unor infracțiuni de același gen comise după anul 1989 și persoana recurentului-inculpat, care, așa cum se arăta, are numeroase antecedente penale-fl.79 dosar urmărire penală, beneficiind de mai multe ori de liberare condiționată, dar nu după mult timp a comis noi infracțiuni, aspecte din care se poată trage concluzia existenței unui astfel de pericol concret, actual și real pentru ordinea publică.
În ceea ce privește respectarea dispozițiilor art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, privitoare la necesitatea "stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății".
Tribunalul a avut în vedere aceste prevederi din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", CEDO a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este"data la care o persoană este acuzată",adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau"o dată anterioară"(data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de"acuzație penală"în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).
Aplicând aceste principii la speța de față, având în vedere complexitatea cauzei decurgând din numărul mare al inculpaților trimiși în judecată, numărul mare al infracțiunilor reținute în sarcina acestora, numărul mare al martorilor audiați în cauză, faptul că pentru unul dintre inculpați s-a impus efectuarea procedurii în străinătate, potrivit Legii nr.302/2004 privind Cooperarea judiciară internațională în materie penal, Curtea constată că durata arestării preventive a recurentului-inculpat nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici că anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
În ceea ce privește susținerea recurentului-inculpat în sensul că s-a împăcat cu o parte vătămată, acest lucru nu are nici o relevanță sub aspectul angajării răspunderii penale, deoarece pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu și nu există posibilitatea împăcării părților, ca o cauză care înlătură răspunderea penală.
Temeiurile care au stat la baza arestării preventive a recurentului-inculpat nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina sa, gravitatea ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, ci și, așa cum se arăta, și din împrejurările în care se presupune că au fost comise faptele și consecințele faptelor, părțile vătămate trezindu-se cu locuințele vândute.
Curtea constată că, în această etapă a soluționării cauzei penale în care este judecat recurentul-inculpat, scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justifică menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Pentru toate aceste considerente, n temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei-avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2009, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Pronunțat încheierea -
Red.dec.
20.02/20.02.2009
2 ex.
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Silviu Anti, Gabriel Crîșmaru
