Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1432/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(2321/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.1432/A

Ședința publică de la 08 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea

JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă

JUDECĂTOR 3: Adriana Elena

GREFIER - -

* * * * *

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror.

Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/08.10.2009 emisă de Baroul București -Cabinet Individual.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurentul-inculpat arată că își menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să dea o altă declarație.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată șia cordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul recurentul-inculpat, având cuvântul, învederează că înțelege să critice încheierea pronunțată de tribunal pentru nelegalitate și netemeinicie. Consideră că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat esențial. Arată că prejudiciul creat de inculpat prin infractiunea săvârșită nu este direct, ci este unul determinat de anumite costuri pe care firma respectivă a trebuit să le suporte pentru refacerea site-ului.

Consideră că din rechizitoriul parchetului, rezultă că instanta carea fost investită cu judecarea cauzei pe fond și nu va analiza decât faptele săvârșite in perioada decembrie 2006 - aprilie 2008, iar acea faptă care este cea mai gravă in sensul că s-a incercat obținerea unui folos material, sâvârșită în anul 2005, fost scoasă chiar de către procurorul anchetator, din faptele pe care instanța urmează să le analizeze.

Un alt element care consideră că s-a modificat este și acela privind pericolul de a influența in vreun fel administrarea probatoriului. Arată că inculpatul a fost audiat de către instanța de fond, au fost administrate aproape toate probele in cauză, mai este de administrat proba cu efectuarea unei expertize care va foarte mult, precum și audierea a trei martori.

Mai arată că, față de momentul arestării s-au mai schimbat anumite aspecte, respectiv au fost transcrise toate datele informatice care au fost obținute din laptopul inculpatului, deci nici in acest sens inculpatul nu poate influența aflarea adevărului.

Un alt argument pentru care solicită admiterea recursului este acela al timpului foarte mare scurs de la momentul arestării preventive, respectiv un și șase luni, care a estompat temeiurile avute in vedere la luarea măsurii.

Consideră că dispozițiile art. 139 coroborate cu art. 145 Cpp sunt pe deplin aplicabile în cauză.

Solicită să se aibă in vedere lipsa antecedentelor penale, inculpatul face parte dintr-o familie organizată, a recunoscut și regretat fapta. Arată că este singurul inculpat arestat pentru acest gen de infracțiuni care nu a dobândit nici un fel de prejudiciu in urma infracțiunii.

Solicită admiterea recursului, casarea incheierii recurate și să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar in subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea in raport de dispozițiile art. 139 Cpp coroborat cu art. 145 Cpp.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat și arată că temeiurile arestării sunt cele prevăzute de art. 148 lit.a Cpp in sensul că inculpatul a fugit și s-a sustras de la urmărirea penală o perioadă de doi ani de zile in condițiile in care știa că este căutat. Un alt temei al arestării este acela prevăzut de art. 148 lit.b Cpp in sensul că inculpatul incercat să zădărnicească aflarae adevărului prin distrugerea probelor și solicită a se avea in vedere că atuci când organele de poliție au reușit să îl localizeze și să îl identifice după doi ani de zile, acesta a aruncat laptopurile pe geam pentru a distruge probele din dosar.

Pe de altă parte, consideră că alterarea adevărului produce efecte și in continuare, pentru că inculpatul a refuzat in repetate rânduri să pună la dispozitia organelor de urmărire penală și chiar in faza cercetării judecătorești, parolele necesare pentru decodarea fișierelor. Din acest punct de vedere consideră că inculpatul zădărnicește in continuare aflarea adevărului pentru că nu vrea să pună la dispozitie parolele acelor fișiere.

Mai arată că inculpatul nu a regretat și recunoscut faptele reținute in sarcina sa, este vorba de mai multe fapte, iar ceea ce a recunoscut a fost numai speculativ, anumite aspecte care sunt in favoarea sa, iar asupra celorlalte infarctiuni, inculpatul in continuare săvârșirea acestora.

Mai arată că un alt temei al arestării este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cpp, iar activitatea infractională a inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă de cel puțin doi ani, insă din probe rezultă că a inceput cu mult timp inainte de ceea ce parchetul a reușit să dovedească, insă inculpatul nu este trimis in judecată pentru acele infarctiuni, ele trebuie analizate sub aspectul pericolului social pentru ordinea publică.

Cu privire la efectuarea expertizei, învederează că nu s-a solicitat numai pentru stabilirea prejudiciului creat, inculpatul a contestat chiar perchezitia informatică efectuată de către organele de urmărire penală, invocând că toate datele găsite au fost introduse de către organele de poliție și nicidecum că ar apartine inculpatului.

Solicită a se avea in vedere jurisprudența CEDO care a statuat că atunci când judecata cauzei se amână, dar nu din cauza autorităților, ci că inculpatul exercită anumite drepturi care sunt vădit abuzive, dar pe care judecătorul trebuie să i le recunoască, atunci inculpatul trebuie să suporte consecințele arestului său.

Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată este de acord cu susținerile avocatului său.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față.

Prin încheierea de ședință din 28.09.2009 a Tribunalului București - Secția I penală, pronunțată în dosarul nr- s-a menținut, potrivit art.3002alin.3 rap. la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive inculpatului a fost dispusă cu respectarea art.1491Cod procedură penală și cu îndeplinirea cerinței prevăzute de art.681Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală, respectiv există probe sau indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.

Tribunalul a reținut, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate acestuia.

În aprecierea acestei concluzii, instanța de fond a constatat întrunite cumulativ și condițiile impuse de art.148 lit.f Cod procedură penală, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitățile și împrejurările concrete în care acestea s-au comis, precum și urmările produse. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând cercetarea în stare de libertate, invocând în principal circumstanțe personale favorabile

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și-l va respinge pentru următoarele considerente:

instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază la acest moment îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv, art.148 lit. a, și f Cod procedură penală.

Astfel, pe de-o parte, există probe și indicii temeinice că în cursul anului 2007 inculpatul a accesat neautorizat conturi ale angajaților și clienților e-, prin folosirea unor programe speciale și afectând măsurile de securitate ale sistemelor companiei iar, pe de altă parte, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în specificul infracțiunii, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și, nu în ultimul rând în urmarea produsă, toate fiind împrejurări care impun o ripostă fermă din partea autorităților, concretizată în speță într-o măsură preventivă.

De asemenea, instanța de control judiciar constată că inculpatul a refuzat să se prezinte la chemarea organelor judiciare și a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, aruncând pe fereastră (la sosirea organelor de urmărire penală) laptopul de care s-a servit la săvârșirea faptelor.

În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.

Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor - particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.

Având în vedere aceste aspecte în temeiul art.38515pct.1 lit. Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28.09.2009 a Tribunalului București - Secția I penală, pronunțată în dosarul nr-.

Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact. 2 ex./9.10.2009

Președinte:Dumitru Mirancea
Judecători:Dumitru Mirancea, Iuliana Ciolcă, Adriana Elena

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1432/2009. Curtea de Apel Bucuresti