Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1449/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2363/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1449
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Băjan Vasile
JUDECĂTOR 2: Dolache Damian
JUDECĂTOR 3: Stan Niculae
GREFIER:.- - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 24.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/12.10.2009 depusă la dosarul cauzei (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 24.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, revocarea mandatului de arestare preventivă și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, întrucât temeiurile care au determinat arestarea nu mai impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau nu mai există temeiuri noi care să justifice această stare.
Apărarea consideră că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, susținând că la dosar nu există dovezi certe în sensul prevăzut de art. 148 lit. f C.P.P. astfel că în stare de libertate nu va influența buna desfășurare a procesului penal și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat ș i men inerea încheierii instan ei de fond ca fiind temeinică și legală.
Solicită a se avea în vedere gravitatea faptelor re inute în sarcina inculpatului, respectiv infrac iunile prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. a,e,g și i pen. pedepsite cu închisoare de la 3 ani la 15 ani.
Mai mult, conform fișei de cazier rezultă că acest inculpat este recidivist, întrucât a comis anterior șapte infracțiuni de furt calificat, ceea ce dovedește perseverența deosebită a acestuia în comiterea faptelor prevăzute de legea penală.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. susține că a fost arestat în Germania și a executat doi ani închisoare, însă pentru infracțiunile care îi sunt reținute în sarcină în acest dosar nu există dovezi care să-l incrimineze. Solicită a fi judecată în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să-și pregătească apărarea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 24.09.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la 160 alin.3 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului, arestat în baza nr.165/10.10.2008 emis de Judecătoria Sectorului 2
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.12502/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B - s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.208 - 209 alin.1 lit. a, e, g și i Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că la data de 22.09.2008, în jurul orelor 1930-2000, pătruns prin efracție într-un cabinet medical aflat în incinta Spitalului Clinic și a sustras dintr-un sertar suma de 700 lei aparținând părții vătămate.
Potrivit disp. art 3002Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice din oficiu, în cursul judecății legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului arestat și potrivit art. 160 alin.1 și alin 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea stării de arest a inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare nr.165/10.10.2008 emis de Judecătoria Sectorului 2 B reținându-se că acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art.1491Cod procedură penală rap. la art.136 și art.148 lit.f Cod procedură penală, fapta pentru care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind grave și cu un grad ridicat de pericol social.
Constatând legalitatea măsurii arestării preventive, Tribunalul a apreciat că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii, respectiv intrarea prin efracție într-un cabinet medical, precum și împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă, are studii patru clase, este necăsătorit, nu are copii minori, este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine oscilantă, aspecte ce denotă perseverență în activitatea infracțională și periculozitate socială ridicată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu persoana sa în stare de libertate.
În motivarea recursului arată că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest preventiv. Susține că nu există probe care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a fi îndeplinite disp. prev. de art.148 lit.f proc. pen. astfel că în stare de libertate nu va influența buna desfășurare a procesului penal și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanța apelului a apreciat în mod corect că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată (furt calificat în formă continuată) - declarațiile martorilor, plângerile și declarațiile părților vătămate și depozițiile coinculpatului, din care rezultă împrejurarea că în data de 22.09.2008 a forțat ușa de acces a cabinetului medical din incinta Spitalului Clinic, de unde a sustras suma de 700 lei aparținând părții vătămate și la data de 09.10.2008 a pătruns prin efracție în autoturismul marca Peugeot 107, aparținând părții vătămate, de unde a sustras un radiocasetofon.
De asemenea este întrunit cazul prevăzut de art.148 lit.f proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de gravitatea faptelor, de modalitatea concretă și împrejurările în care au fost comise, de antecedența penală a inculpatul (condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni), aspecte care trezesc în mod evident un sentiment de insecuritate în rândul societății prin eventuala lăsare în libertate a acestuia.
Drept urmare, apreciind că se impune menținerea în continuare a stării de arest a recurentului-inculpat, cu atât mai mult cu cât au apărut temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate, respectiv condamnarea în primă instanță, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b proc. pen. va respinge recursul ca nefondat declarat de inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 24.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul -.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sume de 100 lei, cheltuielilor judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
-- -
Red. -
Dact./02.11.2009
Ex.2
Red. - / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Băjan VasileJudecători:Băjan Vasile, Dolache Damian, Stan Niculae
