Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1450/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR.9449/2/2009
2383/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1450/
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuriledeclarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/13.10.2009 (atașată la fila 8 din dosar) și recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/13.10.2009 (atașată la fila 9 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul inculpat precizează că are angajat un apărător ales și, pentru a putea beneficia de asistența juridică a acestuia, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Curtea încuviințează cererea astfel formulată de către recurentul inculpat și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat și recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat.
În fața Curții se prezintă și apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a recurentului inculpat, avocat, care solicită să se ia act de încetarea delegației sale ca urmare a prezentării apărătorului ales al acestuia și să se dispună asupra plății onorariului parțial, cuvenit pentru serviciul prestat.
Recurentul inculpat, personal, declară că își retrage recursul formulat în prezenta cauză.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având în vedere declarația acestuia, solicită a se lua act de retragerea recursului său.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe acest aspect, solicită a se lua act de declarația recurentului inculpat, în sensul retragerii recursului, potrivit art.3854alin.2 rap. la art.369 din Codul d e procedură penală.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de inculpatul.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, dispunerea punerii în libertate a acestuia.
În susținerii cererii astfel formulate, solicită a se avea în vedere atitudinea procesuală, sinceră și cooperantă, manifestată de către inculpat, faptul că acesta a încercat să ajute la buna desfășurarea a procesului penal, precum și circumstanțele lui personale favorabile, sens în care arată că inculpatul provine dintr-o familie organizată și nu este cunoscut cu antecedente penale.
În raport cu aceste împrejurări, consideră că inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul prevăzut de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală și, de asemenea, pentru a beneficia de un proces echitabil, acesta poate fi judecat în stare de libertate, astfel cum s-a dispus și față de alți doi inculpați cercetați în același dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică.
În opinia Parchetului, împrejurarea că alți inculpați din aceeași cauză sunt judecați în stare de libertate nu conduce în mod automat la concluzia că se impune și punerea în libertate a inculpatului recurent, întrucât pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază în raport cu faptele și persoana fiecărui inculpat.
În cazul inculpatului recurent, solicită a se avea în vedere în aprecierea acestui pericol natura și gravitatea infracțiunii de care este acuzat, precum și perioada îndelungată în care s-a derulat activitatea sa infracțională, din actele dosarului rezultând că el se ocupa cu traficul de droguri de aproximativ 3 luni, iar activitatea respectivă încetând doar ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală. Față de această împrejurare, apreciază că, lăsat în libertate, inculpatul prezintă riscul să-și reia activitatea infracțională, care, prin efectele sale, este de natură a pune într-un pericol grav însăși sănătatea publică.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, solicită să fie judecat în stare de libertate, precizând că, în perioada cât a fost arestat, a conștientizat gravitatea faptelor sale, pe care le regretă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 28 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus, în baza art.3002rap. la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților (fiul lui G și, născut la data de 18 noiembrie 1986 în B, arestat în baza nr.111/UP/06.05.2009 emis de aceeași instanță) și (fiul lui și, născut la data de 21 octombrie 1986 în B, arestat în baza nr.109/UP/06.05.2009 emis de aceeași instanță).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, iar inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, fiind acuzați de comiterea următoarelor fapte:
inculpatul
- la data de 22 decembrie 2008, vândut cantitatea de 1,59 grame de cannabis pentru suma de 100 lei;
- la data de 30 octombrie 2008, intermediat vânzarea cantității de 0,50 grame de cannabis pentru suma de 120 lei;
- la data de 28 noiembrie 2008, intermediat vânzarea a 3 comprimate pentru suma de 60 lei/comprimat;
- la data de 18 decembrie 2008, intermediat vânzarea a 4 comprimate conținând amfetamină în amestec cu cofeină și a cantității de 2,47 grame de cannabis pentru suma de 350 lei.
inculpatul
- la data de 19 septembrie 2008, vândut cantitatea de 1,21 grame de cannabis pentru suma de 120 lei;
- la data de 01 octombrie 2008, vândut cantitatea de 2,95 grame de cannabis pentru suma de 300 lei;
- la data de 11 octombrie 2008, vândut cantitatea de 1,21 grame de cannabis pentru suma de 120 lei;
- la data de 28 noiembrie 2008, vândut 3 comprimate pentru suma de 60 lei/comprimat;
- la data de 18 decembrie 2008, vândut 4 comprimate conținând amfetamină în amestec cu cofeină și cantitatea de 2,47 grame de cannabis pentru suma de 350 lei;
- a deținut pentru consum propriu cantitatea de 0,83 grame de cannabis.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați la data de 06 mai 2009 nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, întrucât există suficiente probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele anterior menționate, sens în care a făcut referire la rapoartele întocmite de către investigatorul sub acoperire, declarațiile colaboratorului cu identitate protejată, procesele verbale de constatare, rapoartele de constatare tehnico-științifică și propriile declarații de recunoaștere ale inculpaților.
Totodată, Tribunalul a constatat, cu referire la dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, în aprecierea căruia a avut în vedere natura, gravitatea și modalitatea concretă de comitere a faptelor, multitudinea actelor materiale săvârșite și cantitățile importante de droguri traficate, dar și amploarea deosebită pe care o cunoaște acest fenomen infracțional și consecințele lui negative asupra sănătății publice. Sub același aspect, Tribunalul a apreciat că datele personale ale inculpaților (care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și provin din familii organizate) nu pot înlătura pericolul anterior analizat, ele constituind doar criterii de individualizare a eventualelor pedepse ce se vor aplica acestora.
În privința inculpatului, Tribunalul a mai constatat că, prin înscrisurile prezentate în apărare, nu s-a făcut dovada că acesta are asigurate mijloacele de trai și nici că mama sa urmează a fi supusă unei intervenții chirurgicale, care ar face necesară prezența lui alături de ea.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recursinculpații și (amândoi la data de 01 octombrie 2009).
Recursurile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 12 octombrie 2009.
Anterior acestei date, un alt recurs declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri a fost soluționat prin Decizia penală nr.1392/R din data de 08 octombrie 2009 Curții de Apel București - Secția I Penală, fiind respins ca nefondat.
La termenul de astăzi, 19 octombrie 2009,inculpatul, fiind prezent personal în fața Curții și beneficiind de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu,a declarat că își retrage recursulformulat în cauza de față.
Potrivit dispozițiilor art.3854alin.2 rap. la art.369 alin.1 din Codul d e procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul formulat, printr-o declarație personală.
În raport cu dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere declarația inculpatului (personală, neechivocă, liber și conștient exprimată), Curtea urmează să ia act de retragerea recursului formulat de acesta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul, conform art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului,inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales, a criticat încheierea instanței de fond pentru netemeinicie, invocând exclusiv faptul că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul prevăzut de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, motiv pentru care a solicitat judecarea sa în stare de libertate, avându-se în vedere, pe de o parte, atitudinea procesuală adoptată (sinceră și cooperantă) și circumstanțele personale favorabile (provine dintr-o familie organizată și nu este cunoscut cu antecedente penale), iar, pe de altă parte, împrejurarea că alți doi inculpați cercetați în același dosar sunt liberi, de același tratament trebuind să beneficieze și el, din considerente de echitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulacestui inculpateste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatului, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia.
În acest sens, Curtea reține că probatoriul cauzei justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele penale ce fac obiectul trimiterii lui în judecată, pe care, de altfel, nici acesta nu le contestă, poziția procesuală exprimată în mod constant de către el, inclusiv în declarația dată în cursul cercetării judecătorești în primă instanță la termenul din data de 07 august 2009 (filele 66-67, dosar de fond), dar și în recursul de față, fiind aceea de recunoaștere a comiterii faptelor respective.
În același timp, Curtea constată ca fiind întru-totul justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, relevantă sub aspectul analizat fiind, îndeosebi, împrejurarea că acesta a săvârșit nu mai puțin de 5 acte materiale de vânzare a unor droguri de risc și de mare risc, fie personal, fie folosindu-se de un intermediar, activitatea lui infracțională derulându-se pe parcursul a aproximativ 3 luni și fiind motivată de dorința obținerii pe această cale a unor importante beneficii financiare.
Se dovedește astfel că vânzarea de droguri nu a avut doar un caracter singular, accidental în viața inculpatului, ci, dimpotrivă, a reprezentat o preocupare constantă și de durată a acestuia, determinată în principal de interese materiale.
Coroborând acest aspect cu împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă stabil, care să-i permită a câștiga în mod licit venituri proprii și, de asemenea, este el însuși consumator de droguri, fără a întreprinde până în prezent vreun demers voluntar în scopul dezintoxicării, este rezonabil a aprecia că, aflat în libertate, acesta prezintă un risc ridicat de a comite și alte fapte penale similare, ordinea socială fiind astfel pusă în pericol.
În aceste condiții, Curtea apreciază, asemenea instanței de fond, că datele personale favorabile invocate de inculpat (lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră și cooperantă, apartenența la o familie organizată) nu sunt de natură a determina reconsiderarea privării sale de libertate, acestea urmând a fi valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
Nici împrejurarea că doi dintre inculpații trimiși în judecată în aceeași cauză ( și ) sunt liberi nu constituie un motiv valid de revocare a stării de arest a inculpatului recurent, pe considerente de echitate, întrucât, asemenea răspunderii penale, și măsura arestării preventive are un caracter eminamente personal, temeinicia acesteia apreciindu-se în persoana fiecărui inculpat, în raport cu faptele proprii și cu datele ce caracterizează, în concret și în particular, periculozitatea lui socială.
Curtea constată și faptul că durata privării de libertate a inculpatului (arestat preventiv la data de 06 mai 2009) nu depășește limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care acesta a fost deja trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 26 mai 2009, iar cercetarea judecătorească în primă instanță se află și ea într-un stadiu avansat.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală și art.3 alin.1 din Protocolul nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiție și, onorariul parțial al avocatului din oficiu (care a asigurat asistența juridică a recurentului inculpat, până la prezentarea avocatului ales al acestuia), în cuantum de 25% din suma de 100 lei menționată în delegația nr.-/22.08.2009 eliberată de Baroul București (atașată la fila 9 din dosar), va fi suportat din fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 23.10.2009
-
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Damian Dolache, Carmen Veronica
