Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 15/2009
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul M asistat de av. și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul arată că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs.
Reprezentantul inculpatului apărător arată motivul recursului care constă în nejustificarea stării de arest nici pe starea de fapt nici de drept.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., reprezentantul inculpatului precizează că soluționarea recursului împotriva menținerii măsurii trebuie să se facă până la expirarea măsurii iar ÎCCJ s-a pronunțat cu privire la această chestiune.
Arată că în această cauză nu s-a administrat nici o probă în apărare iar de curând a obținut transcrierea convorbirilor și rezultă că înainte de deces au vorbit încă două persoane cu victima.
Menționează că în casa în care se presupune că victima a fost omorâtă nu s- analizat cu substanțe pentru a se descoperi posibilele urme de sânge sau alte urme. De asemenea nu se justifică sechestrarea fetei timp de 10 zile în apartamentul respectiv în condițiile în care apartamentul era vizitat.
Apoi nimeni nu își justifică de ce a adus-o la A pe terenul unui târg frecventat de oameni și de pescari. Arată că în cauză sunt chestiuni nelămurite iar incompetența unor persoane nu trebuie să se răsfrângă asupra libertății unui om.
Este convins că nu va fi o hotărâre de condamnare în cauză dar starea de arest este necesară pentru a acoperi incompetența unor polițiști.
În cauză nu sunt nici indicii, nici suspiciuni, nici probe de vinovăție și se refuză nejustificat punerea în libertate. -i-se inculpatului părăsirea țării va fi tot timpul la dispoziția instanței.
Av., apărător al inculpatului solicită admiterea recursului arătând că a fost încălcată durata rezonabilă a arestării preventive.
În plus rezonanța faptei s-a diminuat și dacă ar fi pus în libertate ar putea locui în A
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului întrucât în cauză subzistă toate temeiurile pentru menținerea măsurii. există probe științifice, depoziții de martori în consecință nu s-a schimbat nimic de la vechea menținere. Faptul că această cauză trenează pe rolul instanțelor se datorează excepției de neconstituționalitate invocate de inculpat. În raport de fapta săvârșită - omor deosebit de grav - nu este împlinit termenul rezonabil.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosar nr-, în baza art. 160, 3022și art. 303 alin. 6.C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului - fiind totodată respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat.
Pentru a se pronunța în acest fel instanța de fond a reținut că nu s-au modificat temeiurile care au fost avute în vedere la momentul arestării preventive, atât sub aspectul limitelor de pedeapsă cât și cel al pericolului social reprezentat de lăsarea acestuia în libertate.
S-a apreciat totodată că menținerea măsurii arestării se impune pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea acestuia de la judecată conform art. 136.
C.P.P.Sub aspectul duratei măsurii preventive Tribunalul a constatat prin prisma disp. art. 5 par. 3 din CEDO că nu a fost depășit termenul rezonabil, amânarea judecății cauzei datorându-se complexității acesteia și cererilor formulate de apărătorii inculpatului cu privire la restituirea la parchet pentru completarea urmăririi penale.
Împotriva încheierii a formulat recurs în termen inculpatul aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se arată că în cauză nu sunt indicii și nici probe de vinovăție, astfel încât se refuză nejustificat punerea în libertate a inculpatului.
Sub aspectul duratei se invocă faptul că măsura preventivă a depășit o durată rezonabilă iar rezonanța socială a faptei s-a diminuat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3856alin. 3 C.P.P. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 160/b alin. 1- 3 cod pr. penală: " În cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive".
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală, sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive."
În speță, din ansamblul probator de la dosar, Curtea reține că există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată, iar de la ultima menținere a măsurii arestării preventive din data de 17.12.2008, temeiurile care fost avute în vedere la luarea măsurii și menținerea acesteia nu s-au schimbat.
Ca atare, în mod corect și- argumentat instanța de fond soluția de menținere a măsurii arestării preventive, critica recurentului fiind sub acest aspect neîntemeiată.
Chiar dacă nu se constată apariția unor temeiuri noi care să justifice arestarea preventivă a inculpatului cele au determinat inițial arestarea impun în continuarea privarea de libertate a inculpatului, fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f
C.P.P.Susținerea inculpatului că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi primită, cazul prev. de art. 148 lit. f C.P.P. continuând să subziste.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, raportat la natura infracțiunii imputate inculpatului respectiv infracțiunea cea mai gravă care aduce atingere vieții persoanei, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta - suprimarea vieții unei minore de 17 ani. secționarea corpului victimei și abandonarea unor fragmente umane pe malul unui râu și în râu, duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând măsura arestării preventive și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c din CEDO și paragraf 3Curtea constată că sunt îndeplinite exigențele acestor texte de lege, arestarea inculpatului până la acest moment procesual fiind legitimă iar durata arestării nu depășește un termen rezonabil.
În acest sens se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la 27.12.2007, trimis în judecată la 04.06.2008 iar amânarea judecății cauzei se datorează atât complexității acesteia cât și cererilor formulate de inculpat pentru restituirea cauzei la Parchet.Cu toate acestea se observă că instanța de fond depune diligențe în administrarea probatoriului necesar neexistând amânări nejustificate.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosarul nr-.
Conform art. 192 alin. 2.C.P.P. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs suma de 80 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
Creța
Red.
Tehnored. /2ex/24.02.2009.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALĂ Nr. 15/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs suma de 80 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - ss - ss -
Pentru conformitate,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
