Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1554/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2446/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1554R
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată- - -
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 07.09.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/26.10.2009, atașată la fila 6/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii d ședință atacată și pe cale de consecință continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, la acest moment nu se mai impun și nu mai justifică privarea de libertate a inculpatului, față de împrejurarea că acesta a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de urmărire penală.
Solicită să se constate că inculpatul executat o mare parte din pedeapsă, astfel că acesta a avut timp să își dea seama de gravitatea faptei comise, iar lăsat în libertate nu va mai săvârși alte fapte de natură penală.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii atacată ca legală și temeinică, considerând că în mod corect instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de acest inculpat, apreciind că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere natura și gravitatea faptei comise.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a penală, în dosarul nr-, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, ns.09.02.1983 în V, arestat în baza nr.54/UP/03.03.2008 emis de către Tribunalul București Secția a II-a penală.
Totodată, a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de către inculpat.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că la data de 01.03.2008, inculpatul aflat în imobilul situat în comuna Jilava, jud. I i-a aplicat victimei, lovituri corporale repetate, într-o zonă vitală, provocându-i totodată, suferințe fizice prin expunere la temperaturi înalte (arsuri), care au condus la decesul acesteia. De asemenea, i-a aplicat lovituri repetate victimei într-o zonă vitală, care a necesitat internarea de urgență în spital și intervenția chirurgicală. Astfel, s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.174-176 lit.a Cod penal și art.20 raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, fapte pedepsite cu închisoare de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Cu prilejul verificării stării de arest a inculpatului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și a apreciat că temeiurile legale care au determinat arestarea preventivă inițială a acestuia continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, s-a reținut că acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de comitere a acesteia, existând temerea că împotriva unor fapte periculoase nu se reacționează prompt.
Totodată, s-a apreciat că menținerea arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 din Codul d procedură penală, privarea acestuia de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.
Inculpatul, prin apărător din oficiu, criticat dispoziția privind menținerea stării de arest, solicitând casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea în stare de libertate, considerând că nu mai există temeiuri pentru menținerea măsurii arestării preventive. Totodată, a învederat că inculpatul a avut o atitudine sinceră și de regret a comiterii faptelor și a colaborat cu organele de urmărire penală.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 03.03.2008, de către Tribunalul București, Secția a II-a penală, reținându-se incidența dispozițiilor art. 174-176 lit.a Cod penal și art.20 raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată rezultă din probatoriul administrat până în prezent, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal de necropsie a victimei, expertiza medico-legală efectuată victimei și declarațiile părții vătămate și ale inculpatului.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală.
Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Totodată, natura și gravitatea faptelor (infracțiuni contra vieții persoanei, amploarea activității infracționale îndreptată împotriva a două persoane), împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost comise, circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind recidivist, relevă pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpatului în libertate.
Prin urmare, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, și constatând, totodată, că în raport de stadiul procesual se impune menținerea acestuia în stare de arest, Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport cu care, în baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 05.10.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerul Justiției și Libertăților
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC-29.10.2009
Dact.EA-05.11.2009/2ex
.II.P-Jud.
Grefier,
11 2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
