Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1557/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.10187/2/2009
2516/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1557/
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat -, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat - fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului -, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București, prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se revoce măsura arestării preventive. Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate nu va împiedica cu nimic buna desfășurarea a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de către inculpat, ca nefondat, având în vedere că măsura arestării preventive este necesară și legală raportat la infracțiunea extrem de gravă săvârșită de către inculpat - omor deosebit de grav, și împrejurările în care a fost comisă această faptă.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția pe care o va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventiva a inculpatului și s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal rap. la art. 175 lit. c - 176 lit. a Cod penal, reținându-se că la data de 08.05.2009, în jurul orelor 09,00, în timp ce se afla la locuința sa a exercitat în mod repetat acte de violență asupra bunicii sale (81 ani), cauzându-i numeroase leziuni cu un corp tăietor despicător în zona capului, în urma cărora a decedat.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /11.11.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
