Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 158/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.158
Ședința publică din data de 19 februarie 2010,
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui și, născut la data de 2.09.1992 în municipiul Râmnicu S, județul B, domiciliat în municipiul Râmnicu S, str.- -, -.12,.1, județul B, și fiul lui și, născut la data de 2.10.1990 în municipiul B, domiciliat in comuna Puiești, sat de, județul B, ambii aflați în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 9 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați și în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu recurenții-inculpați.
Avocat având cuvântul pentru cei doi recurenți-inculpați declară că nu au excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu sunt are excepții de invocat și nici cereri de formulat, în baza art.385/13 pr.penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor
Avocat având cuvântul pentru recurenții-inculpați și, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Buzău la data de 09.02.2010, prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților, susținând că nu se mai impune a fi luată această măsură în continuare întrucât din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii.
A menționat că cei doi recurenți inculpați se consideră nevinovați întrucât a declarat că nu a întreținut raport sexual prin constrângere ci cu acordul părții vătămate, iar nu a întreținut raport sexual cu aceasta.
În plus, s-a mai susținut că recurentul-inculpat este elev în clasa a XII-a, starea de arest împiedicându-l să-și continue studiile, iar recurentul-inculpat a contribuit la aflarea situației de fapt.
În final s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii din data de 9.02.2010 și pe fond cercetarea inculpaților în stare de libertate, urmând a se dispune aplicarea art.145 pr.penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere ca nefondate a celor două recursuri și de menținere ca legală și temeinică a încheierii recurate întrucât nu s-au modificat temeiurile arestării, nu au fost audiați toți martorii, astfel că menținerea stării de arest este necesară pentru a-i împiedica pe inculpați să ia legătura cu martorii.
Pe cale de consecință a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii din data de 9 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt a precizat că nu are antecedente penale, este elev în clasa a XII-a și dorește să-și continue studiile. A solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, luându-și angajamentul că se va prezenta în fața instanțelor ori de câte ori va fi chemat.
Recurentul-inculpat având personal cuvântul a precizat că este nevinovat, că nu a întreținut raport sexual cu partea vătămată deși aceasta s-a aflat la domiciliul său. A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 09 februarie 2010 Tribunalul Buzăua dispus, între altele, menținerea stării de arest a inculpaților fiul lui și, născut la data de 2.09.1992 în municipiul Râmnicu S județul B, domiciliat în municipiul Râmnicu S, str.- -, -.12.1, județul B, și, fiul lui și, născut la data de 2.10.1990 în municipiul B, domiciliat in comuna Puiești, sat de, județul B, ambii aflați în Penitenciarul Focșani.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că se impune a fi menținută starea de arest preventiv a celor doi inculpați, dată fiind gravitatea infracțiunii, faptul că cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, iar victima este o în vârstă de 13 ani.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu se mai impune a fi menținută măsura arestării întrucât din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii.
S-a menționat că cei doi recurenți inculpați se consideră nevinovați întrucât nu a întreținut raport sexual prin constrângere ci cu acordul părții vătămate, iar nu a întreținut raport sexual cu aceasta.
În plus, s-a mai susținut că recurentul-inculpat este elev în clasa a XII-a, starea de arest împiedicându-l să-și continue studiile, iar recurentul-inculpat a contribuit la aflarea situației de fapt.
În final, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii din data de 9.02.2010 și pe fond cercetarea inculpaților în stare de libertate, urmând a se dispune aplicarea art.145 pr.penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate de recurenții inculpați, de dispozițiile incidente în materie prev. de art.300/2, 160/b, 139 alin.1 pr.penală precum și de disp. art.385/6 alin.3 pr.penală, constată că recursurilor inculpaților și sunt nefondat așa cum se va arăta în continuare:
Inculpații și au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 alin.3 penal cu reținerea disp. art.75 lit.c penal, față de primul inculpat și art.99 și următoarele penal pentru cel de-al doilea, constând în aceea că în noaptea de 18/19 septembrie 2009 au întreținut, prin constrângere, relații sexuale cu partea vătămată, minora în vârstă de 13 ani.
Prin încheierea nr.18 din 23 septembrie 2009 Tribunalul Buzăua admis propunerea Ministerului Public și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, în temeiul art.148 lit.f pr.penală, reținându-se că sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de lege, întrucât pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați este mai mare de 4 ani închisoare ( de la 10 la 25 de ani) iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, respectiv aceea că cei doi inculpați împreună cu un prieten de-al lor au condus minora într-un imobil nelocuit pe timp de noapte și prin constrângere au întreținut cu aceasta relații sexuale.
Instanța de fond, în mod justificat a menținut starea de arest a inculpaților întrucât subzistă și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și se impune în continuare privarea de libertate, probele administrate pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței, constituie indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată și lăsarea lor în libertate ar induce un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, că organele abilitate să asigure respectarea libertăților persoanelor fizice și a normelor de conviețuire socială, nu iau măsuri ferme împotriva acelora care săvârșesc fapte grave, cum este și fapta reținută în sarcina inculpaților.
Deși inculpații se consideră nevinovați, susține că partea vătămată a fost de acord și că nu a exercitat amenințări și nici nu a constrâns-o în vreun fel să întrețină relații sexuale, iar inculpatul, la rândul său arată că nu a întreținut relații sexuale cu aceasta și deci, nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, din actele și lucrările dosarului respectiv, din declarațiile acestora rezultă că partea vătămată a fost condusă de inculpați la locuința bunicilor lui, după care acesta a intrat cu victima într-o cameră, a așezat-o jos pe covor, a dezbrăcat-o de lenjeria intimă și a încercat să o penetreze dar nu a reușit, întrucât minora era virgină.
Apoi, în cameră unde se afla partea vătămată a intrat inculpatul care aștepta în apropriere și a întreținut cu aceasta un raport sexual complet.
Așa fiind, Curtea consideră că s-au respectat dispozițiile legale la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și în mod indubitabil temeiurile inițiale subzistă și în prezent, astfel că menținerea stării de arest a inculpaților este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, rezonanța faptelor reținute în sarcina inculpaților având un impact negativ în rândul opiniei publice și în cazul în care s-ar dispune o altă măsură preventivă, s-ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității din care aceștia provin, că organele judiciare nu iau măsuri ferme de izolare a celor care comit fapte grave.
De asemenea, cercetarea judecătorească este în curs desfășurare, urmează să fie audiați martori pe situația de fapt și prin punerea lor în libertate s-ar crea riscul ca inculpații, în mod direct sau prin intermediar, să exercite influențe asupra acestora și să îngreuneze astfel aflarea adevărului.
Câtă vreme temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, așa cum au solicitat recurenții, nu se poate admite cererea de înlocuire întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.139 alin.1 și 2 pr.penală.
În raport de considerentele arătate și față de gravitatea faptei comise, de consecințele cauzate asupra psihicului unei fetițe de 13 ani, susținerea recurentului-inculpat că este elev în clasa a XII-a și dorește să-și continue studiile, nu este de natură să determine revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o măsură restrictivă de libertate, această împrejurare putând fi, eventual, analizată la operația de individualizare a pedepsei, dacă se va reține vinovăția inculpatului.
În raport de considerentele învederate, Curtea constată că încheierea criticată este legală și temeinică sub toate aspectele și pe cale de consecință, motivele invocate de recurenți fiind lipsite de temei, recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, ambii aflați în Penitenciarul Focșani, județul V, împotriva încheierii de ședință din data de 9 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la câte 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce va fi avansată din fondurile Ministrului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
6 ex./22.02.2010
.5517,-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
