Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 162/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 162/
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Valentin Iancu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință nr. 25 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, in baza împuternicirii avocațiale nr. 1726/2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părtile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părtile prezente, arată că nu au exceptii de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat exceptii din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Tulcea și judecarea inculpatului in stare de libertate, având in vedere faptul că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, au încetat.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat si menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Tulcea, care este legală și temeinică. Inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă privativă de libertate, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia subzistă și in prezent.
Curtea, pune in discuția părților legalitatea compunerii completului de judecată care a soluționat încheierea supusă recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită să se constate nulitatea încheierii pronunțate, întrucât compunerea completului de judecată nu este legală.
Procurorul având cuvântul apreciază că, in mod corect Tribunalul Tulceaa soluționat cererea în complet de trei judecători, întrucât infracțiunea de viol se pune in mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Curtea, in aceste condiții, pune in discuția părților, admisibilitatea recursului declarat de inculpat, față de faptul că, încheierea atacată este definitivă.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită să se că, recursul declarat de inculpat este inadmisibil.
Procurorul având cuvântul apreciază că, recursul declarat de inculpat, este admisibil.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că solicită judecarea lui în stare de libertate întrucât dorește să se apere de învinuirile care i se aduc, pentru că, el a recunoscut fapta pentru că a fost bătut la poliție.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință nr. 25 din 1 aprilie 2008, Tribunalul Tulcea, in temeiul art. 300/1 alin. 3 cod pr. penală, cu referire la art. 160/b alin. 3 cod pr. penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, începând cu 1 aprilie 2008.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Tulcea, a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 155 din 18 februarie 2008, Judecătoria Tulceaa condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus perioada reținerii.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea și inculpatul, cauza înregistrându-se pe rolul Tribunalului Tulcea.
Potrivit art. 300/1 cod pr. penală, instanța, din oficiu a verificat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat și a concluzionat că, se impune menținerea acestei măsuri, având in vedere faptul că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii, se mențin in continuare.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a solicitat casarea încheierii de ședință si până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, judecarea cauzei poate avea loc cu inculpatul in stare de libertate, deoarece, temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă și lăsarea in libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, neexistând probe certe in acest sens.
Examinând legalitatea si temeinicia recursului declarat in raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 155 din 18 februarie 2008, Judecătoria Tulceaa dispus condamnarea recurentului inculpat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal.
In prezent cauza se află înregistrată in recurs la Tribunalul Tulcea, cu termen de judecată la 18 aprilie 2008.
Prin încheierea recurată, Tribunalul Tulcea ca instanță de recurs a menținut arestarea preventivă.
Potrivit art. 197 alin. 4 cod penal, plângerea penală pentru fapta prevăzută in alin. 1 se pune in mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Potrivit art. 385/1 lit. D cod pr. Penală, pot fi atacate cu recurs sentințele privind infracțiunile pentru care punerea in mișcare a acțiunii penale, se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Așadar in cauză, față de obiectul judecății, Curtea constată că, inculpatul are la îndemână, numai calea de atac a recursului, iar tribunalul este instanța la care hotărârea rămâne definitivă.
Chiar dacă in cauză am analizat măsura preventivă, dispusă printr-o încheiere interlocutorie, până la soluționarea definitivă, încheierea nu poate fi supusă nici unei căi de atac, aceasta fiind definitivă. Motivarea că, măsurile preventive nu pot fi verificate de o instanță necompetentă material in soluționarea fondului cauzei.
În aceste condiții, calea de atac a recursului apare inadmisibilă, potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. A cod pr. penală.
Va fi obligat recurentul, potrivit art. 192 alin. 2 cod pr. penală, si la 80 lei cheltuieli judiciare statului, din care 40 lei onorariu avocat oficiu, ce se decontează din fondurile MJ către BA
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. a cod pr. penală;
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință nr. 25 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul la 80 lei cheltuieli judiciare statului, din care 40 lei onorariu avocat din oficiu, se decontează din fondurile MJ în contul BA.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 4 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. //
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./09.04.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Valentin Iancu
