Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 163/
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Valentin Iancu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părtile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, depune la dosarul cauzei motivele scrise de recurs și arată că, prin incheierea pronunțată, Tribunalul Constanțaa rezolvat două probleme de drept, respectiv menținerea stării de arest a inculpatului și, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu altă măsură preventivă.
Invocă drept motive de casare, dispozițiile art. 38511pct. 9 și 10 cod pr. penală. Textele puse in discuție, vizează două situații diferite: 1) analizarea de către instanța de fond dacă mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării și 2) dacă există temeiuri noi care să justifice mentinerea stării de arest sau dacă temeiurile care au fost avute in vedere, mai subzistă. Instanta de fond a apreciat că, temeiurile care au fost avute in vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, se mențin, insă, apreciază că nu a analizat momentul procesual in care se află cauza. Acum nu se mai poate vorbi de disp. art. 681cod pr. penală, ci de disp. art. 62,64 cod pr. penală, iar instanța trebuia să se raporteze la probe și nu indicii săvârșirii infracțiunii. Instanța nu a analizat disp. art. 160/b pct. 2 teza II, nici disp. art. 136, 139 cod pr. penală și nu există nici o motivare a scopului măsurii luate. In aceste condiții, apreciază că, hotărârea nu este motivată. Doar din punct de vedere tehnic procesual, motivele de casare sunt incidente în cauză. Nu s-a analizat nici fapta și nici persoana inculpatului care, era administrator de firmă, avea afaceri si deținea drogurile in scopul consumului propriu și nu in scopul comercializării așa cum se retine de către organul de urmărire penală. Instanța de fond nu a analizat textele invocate la modul integral și s-a limitat doar la a menționa in hotărâre faptul că, temeiurile subzistă.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, si, in principal să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar in subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat si menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanța, care este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia subzistă și in prezent. În rechizitoriu se vorbește și de contextul in care inculpatul a săvârșit fapta, si apreciază că, încheierea nu poate fi cenzurată prin prisma circumstanțelor personale ale inculpatului. Apreciază că, toate criticile aduse incheierii instanței de fond, nu sunt fondate.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 28 martie 2008, Tribunalul Constanța, în baza art.139 alin.2 cod procedură penală, a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara formulată de inculpatul.
În baza art.3002rap.la art 160 ind.b Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului-fiul lui și, născut la data de 13.06.1966, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Prin încheierea nr.3 din data de 19.01.2008 a Tribunalului Constanța inculpatul a fost arestat preventiv pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 19.01.2008 până la data de 16.02.2008 inclusiv. Instanța a reținut incidența cazurilor prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală.
În acest sens, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 alin.1 Cod procedură penală, existând indicii temeinice în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, pentru care este cercetat. Instanța a constatat că este incident cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere că infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în cauză există probe certe că lăsare în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei, de cantitatea mare de droguri găsita asupra acestuia care erau destinate vânzării, dar si de pericolul social ridicat al unei astfel de fapte,de rezonanta sociala negativa in rândul opiniei publice.
Instanța a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, iar în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Astfel, în cauză există indicii temeinice, în sensul art.681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta de trafic de droguri de mare risc descrisă în rechizitoriu, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
În ceea ce privește incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală care a determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța apreciază că acesta subzistă și la acest moment procesual, infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat în cauză fiind pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani. De asemenea, în cauză există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere gravitatea faptei, modalitatea de comitere unei astfel de faptei de care este bănuit inculpatul,de rezonanta sociala negativa in rândul opiniei publice ca persoane care sunt bănuite de astfel de fapte ar fi puse in libertate.
În acest sens, față considerentele mai sus arătate, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în temeiul disp.art.300 ind.2 cod procedură penală raportat la art.160/ b cod procedură penală instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Reținând că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului subzistă, instanța a constatat ca nu se impune revocarea măsurii arestării preventive.
În termen și motivat, a declarat recurs inculpatul, susținând că, dacă la luarea măsurii arestării preventive, au fost avute în vedere prevederile art. 139 alin. 2 cod pr. Penală, in funcție de indicii temeinici existenți la momentul respectiv, din care rezulta că inculpatul este autorul faptei, după începerea cercetării judecătorești și administrarea probelor, instanța trebuia să le examineze, pentru a stabili dacă sunt realizate cerințele art. 160/b pct. 2 teza II cod penal.
După examinarea împrejurărilor în care inculpatul a săvârșit fapta, încadrarea în drept, atunci se pot stabili și cele două criterii prev. de art. 148 lit. f cod pr. Penală, care să mai justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Verificând din oficiu motivul de recurs, constată a fi nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
Din actul de sesizare al instanței, rezultă că, asupra inculpatului s-au găsit următoarele cantități de droguri: 12 comprimate de ecstasy și 3 pliculețe cu cocaină.
Având în vedere dispozițiile art. 148 lit. f cod pr. penală, împrejurarea că, din probele administrate in faza de urmărire penală au rezultat elemente de fapt de natură a aprecia că inculpatul a săvârșit o infracțiune incriminată și sancționată de Legea nr. 143/2000, care prin natura ei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în faza de cercetare judecătorească în afara audierii inculpatului, nu au fost administrate alte probe din care să rezulte temeiuri noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive.
Ca atare, urmează a constata că, recursul declarat de inculpat, este nefondat și cum din oficiu nu se constată motive de recurs care să fie invocate în favoare, urmează a-l respinge ca nefondat.
Văzând și art. 192 cod pr. Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 4 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. CV -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./07.04.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Valentin Iancu
