Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 163
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă Chirvasă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Otilia
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 17 martie 2008 Tribunalului Iași, prin care a fost menținută măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului și respinsă cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent asistat de, apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată și trece la dezbateri pe fond Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că prin încheierea recurată s-a dispus menținerea arestării preventive și implicit s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive pentru în următoarele condiții:
A solicitat la urmărire să fie reaudiați o serie de martori și audiați martori, și efectuarea unei expertize psihiatrice. Deși colaboratorului său i s-a precizat de către dl. procuror că vor fi audiați și reaudiați martori, a avut surpriza să fie sesizată instanța.
Fiind vorba de o infracțiune de omor, rechizitoriul ar fi trebuit semnat de șeful procurorului care a instrumentat cauza.
Au fost două termene în cauză și deși instanța de fond trebuia să pună în discuție regularitatea actului de sesizare, a trecut direct la faza de cercetare judecătorească.
Tot prin același rechizitoriu s-a solicitat și s-a dispus trimiterea în judecată a unchiului inculpatului și s-a solicitat arestarea acestuia. Tribunalul nu a luat această măsură pentru că nu sunt probe. Consideră că așa cum nu sunt probe pentru, așa nu sunt probe nici pentru.
Martorii audiați în faza urmăririi penale au arătat în fața judecătorului de fond că declarațiile au fost date sub presiune; audiați minori care au fost scoși din pat și duși la poliție unde li s-a spus să dea declarații într-un anumit sens. Toți martorii care au fost audiați și cei care vor mai fi audiați vor veni și spune că victima a fost cea care a provocat; mânerul cuțitului a fost găsit în mâna victimei. Martorii spun adevărul și atunci nu înțelege de ce este privat de libertate acest copil, când se poate prefigura o achitare pe provocare.
S-a dispus restituirea dosarului pentru refacerea actelor de urmărire penale. Nu se știe care sunt motivele pentru care a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor, pentru aceeași faptă pentru care a fost trimis și.
Dacă tribunalul a constatat că nu există motive pentru a-l aresta pe, de ce unul să fie liber și unul arestat pentru că practic amândoi au aceeași situație. Mai mult pentru s-a reținut că ar fi încercat să influențeze martori.
Inculpatul nu înțelege de ce nu poate fi pus în libertate. Instanța ar fi putut dispune măcar înlocuirea măsurii arestării preventive; nu a spus prin încheiere care sunt motivele, temeiurile pentru care inculpatul este ținut în aceeași stare de arest. Simplu fapt că reține în sarcina inculpatului infracțiunea de omor, nu este suficient pentru a-l ține arestat.
Pentru considerentele expuse și pentru a nu se transforma o stare de prevenție într-una de executare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, că a făcut o analiză completă și a cântărit bine probatoriul administrat și întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii și ele subzistă în continuare, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat în stare de libertate.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel:
Asupra recursului penal de față:
Tribunalul Iași prin încheierea penală din 17.03.2008 a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a respins cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
De asemenea s-a respins ca nefondată propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași de arestare preventivă a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
"Față de împrejurarea că din întreg ansamblul probator al cauzei se conturează indicii temeinice și chiar probe certe în sensul art. 143 Cod procedură penală ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta de "omor calificat", pentru carte a fost arestat preventiv și trimis în judecată,
Față de aspectul că, deși declarațiile date de inculpat și martori în cursul judecății sunt contradictorii între ele dar și în raport cu cele date în faza urmăririi penale, subzistă și în prezent temeiurile de fapt și de drept ce au determinat luarea măsurii arestării preventive,
Având în vedere că în cauză au fost respectate toate cerințele impuse de legiuitor privind menținerea arestului preventiv a inculpatului în cursul judecății,
Cum și în prezent probele cauzei relevă date certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol conturat de gravitatea deosebită a faptei, de circumstanțele de loc, mod, timp în care a fost comisă, de consecințele grave și ireparabile produse, de necesitatea unei intervenții eficiente și prompte din partea organelor judiciare, față de autorii unor fapte de natura aceleia pentru care este judecat în prezent inculpatul,
Având în vedere și necesitatea derulării cu maximă celeritate a procesului penal,
Constantă că măsura preventivă luată față de inculpat este legală și temeinică și că este oportună privarea de libertate, în continuare, a acestuia.
În considerarea aspectelor reținute mai sus, va fi respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat, prin avocatul ales, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În ce privește propunerea formulată prin rechizitoriu de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, în sensul de a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul art. 148 lit.b și f Cod procedură penală, reține următoarele:
Prin rechizitoriul din 06.02.2008 întocmit în dosar nr.294/P/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașia dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat", prev. și ped. de art. 174-175 lit.i Cod penal, reținându-secă la data de 01.06.2007, acesta, împreună cu inculpatul au aplicat, în loc public, victimei -, mai multe lovituri, cu bâte de baseball și de mare intensitate, în zona capului și a cutiei toracice, leziunile provocate în acest context conducând la decesul acestuia.
Referitor la propunerea de arestare preventivă a inculpatului formulată prin același rechizitoriu, se motivează că acesta se află în situația prevăzută de art. 148 lit.b și f, respectiv a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui număr de trei martori ( -G, -, ), că fapta reținută în sarcina acestuia este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordina publică.
Verificând declarațiile date de cei trei martori în cursul urmăririi penale, instanța constată că, deși din conținutul acestora rezultă că ar fi fost avertizați imediat după consumarea activității infracționale, de inculpații și că trebuie să declare - dacă vor fi întrebați - că nu cunosc și nu știu nimic despre împrejurările în care s-a produs decesul victimei, precum și despre autorii faptei, la momentul sesizării instanței și formulării propunerii de arestare preventivă a inculpatului, nu există date suficiente care să conducă la concluzia că în cauză sunt incidente disp.art. 148 lit.b Cod procedură penală.
Împrejurarea că aceiași martori au retractat în cursul judecății declarațiile date în faza urmăririi penale, nu poate conduce indubitabil la concluzia că inculpatul a continuat și în această etapă procesuală să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea martorilor, astfel că propunerea parchetului va fi apreciată ca nefondată.
În privința incidenței disp.art. 148 lit.f Cod procedură penală, instanța constată că din ansamblul probator al cauzei se conturează suficiente indicii în sensul art. 143 Cod procedură penală, ce justifică bănuiala că acesta ar fi săvârșit împreună cu inculpatul fapta pentru care este cercetat și judecat, însă nu este realizată în speță cea de-a doua cerință impusă de art. 148 lit.f Cod procedură penală, respectiv aceea că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Desigur, raportat na natura și gravitatea faptei, la circumstanțele în care s-a săvârșit fapta dedusă judecății, lăsarea în libertate a inculpatului prezenta la data săvârșirii acesteia - 01.06.2007 - pericol concret pentru ordinea publică însă la acest moment, acest pericol nu mai este actual."
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind.3 alin.1 pr.pen. inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată prin apărător că încheierea Tribunalului Iași este nelegală și netemeinică, menținându-se în mod greșit starea de arest a inculpatului întrucât acesta este nevinovat, din probele administrate nerezultând acest lucru, iar fapta se pare că a fost comisă în stare de legitimă apărare.
Se arată că probele s-au administrat sub presiune în cauză iar instanța nu a constatat regularitatea actului de sesizare. De asemenea, nu există egalitate de tratament între inculpații din cauză, fiind trimis în judecată pentru aceeași faptă și unchiul inculpatului însă instanța l-a lăsat în stare de libertate.
Inculpatul arată că nu prezintă pericol pentru ordina publică dacă va fi lăsat în stare de libertate.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu încheierea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele de urmează:
Inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit."c" pen. reținându-se că în noaptea de .06.2007, inculpatul și inculpatul l-au lovit pe numitul - în vârstă de 61 ani cu câte o de baseball în zona capului, suprimându-i viața, după care au părăsit locul faptei cu un mijloc de transport în comun.
Prin încheierea nr.66/03.06.2007 a Tribunalului Iași inculpatul a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 zile, începând cu 03.06.2007.
La arestarea preventivă a inculpatului s-a reținut că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de lege, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta presupus săvârșită este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și ar genera în rândul comunității o stare de tensiune datorită gravității faptei comise.
Ulterior starea de arest a inculpatului a fost menținută de instanță, apreciindu-se corect că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului.
Astfel, fapt pentru care inculpatul este cercetat prezintă un grad ridicat de pericol social față de modalitatea concretă în care a fost comisă, pe timp de noapte, de 2 persoane înarmate cu câte o iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta este mai mare de 4 ani. Există probe la dosarul cauzei cu privire la pericolul social pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, fiind lipsit de relevanță faptul că celălalt inculpat nu este arestat preventiv, neputându-se invoca egalitatea de tratament în sprijinul ideii de lipsă de pericol social concret a inculpatului dacă ar fi lăsat în stare de libertate, atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul cercetărilor fiind oscilantă.
Fiind îndeplinite cumulativ în continuare prev. art. 146, 143 și 148 lit."f" pr.pen. în mod temeinic și legal instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, respingând cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
Aspectele invocate de inculpat ce vizează nevinovăția sa vor fi elucidate de instanța de fond după administrarea tuturor probelor, la acest moment procesual apreciindu-se just că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând pericolul social concret al lăsării în libertate.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 pr.pen. că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 17.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin.2 pr.pen. va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G - - deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurs să plătească statului suma de 70 ron cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex/07.04.2008
Tribunalul Iași:
Judec.
Președinte:Mihaela Chirilă ChirvasăJudecători:Mihaela Chirilă Chirvasă, Aurel Dublea, Otilia
