Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 169/R/2009
Ședința publică din data de 19 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar judecător
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean
-
GREFIER:
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinarerecursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale din data de 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4,5 penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.penal.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, lipsă fiind apărătorul ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea apărătorului ales al inculpatului, av., prin care învederează instanței că nu a fost perfectat contractul de asistență juridică cu aparținătorii inculpatului.
Inculpatul, față de cererea apărătorului ales, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea, deliberând, în aceste condiții dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru prezentarea apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză, în susținerea căruia depune un memoriu. Solicită revocarea măsurii arestului preventiv, casarea sentinței penale din data de 13 iunie 2008 Judecătoriei Carei, având în vedere că mandatul de arestare s-a emis în alt dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului arată că susține recursul declarat în cauză, solicitând admiterea acestuia. Constată că măsura arestului preventiv a fost luată inițial în baza art. 148 lit. a, d și f pr.pen. însă în opinia sa 148 lit. a nu a putut fi stabilit, art. 148 lit. d pr.pen. deoarece ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului și art. 148 lit. f pr.pen. este recidivist. În anul 2008 când a fost prezent în instanță, cu ocazia audierii de la fila 78 din dosar, s-a pus în executare mandatul de arestare emis în lipsă în anul 2006, dar procedura nu putea avea loc în ședință publică.
Curtea constată că mandatul de arestare s-a emis în acest dosar.
Apărătorul inculpatului susține și motivele expuse în memoriul inculpatului și în plus solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost cercetat în mai multe dosare, începându-se urmărirea penală pentru fiecare dintre fapte și punându-se în mișcare și acțiunea penală. Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-5.pen. însă urmărirea penală nu s-a pus în mișcare și pentru art. 215 alin. 5.pen. astfel inculpatul nu putea fi arestat pentru acest motiv, încheierea de arestare fiind lovită de nulitate. Mai mult, din dosar nu rezultă o începere a urmării penale pentru toate alin. ale art. 215.pen. pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
De asemenea, arată că nu a găsit nici punerea în mișcare a urmăririi penale pentru faptele conexate din data de 23.10.2006. Astfel, la fila 619 dosar de urmărire penală există o punere în mișcare a urmării penale, dar nu există începerea urmăririi penale pentru art. 215 alin. 1-5 pen. la acel moment.
Apreciază, totodată, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv art. 148 lit. a, d și f pr.pen. nu mai subzistă legislativ și ca conținut. Așa fiind, consideră că nu se poate reține o necunoaștere a domiciliului și o încercare de zădărnicire în aflarea adevărului, mai ales că procesul penal este spre finalizare și martorii au fost audiați, iar dacă se vor lectura declarațiile acestora se va constata că nu există elemente de incriminare în defavoarea inculpatului.
În acest moment procesual, raportat la termenul scurs din iunie 2008 până în prezent, care este rezonabil în ipoteza săvârșirii unei infracțiuni de înșelăciune, consideră că se impune admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului. în principal, solicită admiterea recursului pentru motive de nelegalitate, iar în subsidiar pentru motive de netemeinicie. Cu onorariu din.
Reprezentantul Parchetului apreciind că soluția pronunțată de Tribunalul Maramureș este temeinică și legală, solicită respingerea recursului ca nefondat. Constată că din studierea materialului probator rezultă că prin actul de inculpare se reține că inculpatul a achiziționat mărfuri pentru plata cărora a emis file cec refuzate la plată din lipsă de disponibil. Consideră că inculpatul nu prezintă garanții că în stare de libertate inculpatul nu se va sustrage și ar împiedica desfășurarea corectă a procesului penal.
Raportat la motivele de recurs invocate în recursul scris de la dosar, apreciază că cel puțin o parte sunt neîntemeiate, deoarece toate actele procedurale se găsesc la dosar și au fost efectuate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că nu există niciun mandat de arestare în acest dosar. Mai mult, conform art. 4 alin. 1 Cedo nimeni nu poate fi privat de libertate pentru neîndeplinirea contractuală, motiv pentru care solicită punerea în libertate, pentru a se putea apăra, eventul cu instituirea unor obligații. Învederează instanței că a fost condamnat prin sentințele penale nr. 904 și 1055, în aceasta din urmă emițându-se și mandat de arestare, iar prin casarea sentinței penale nr. 1055 mandatul de arestare își pierde valabilitatea.
CURTEA
Prin încheierea din 3 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a dispus în temeiul art. 3002.pr.pen. și art. 160 pr.pen. s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului - CNP -, fiul lui și, născut la 12 aprilie 1958 în D, județul C, domiciliat în B M,-/35, județul M, cetățean român, căsătorit, cu un copil minor, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, administrator, cu antecedente penale, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 817/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa fost trimis în judecată, fiul lui și născut la 12 aprilie 1958 în localitatea D județul C, domiciliat în B M-/35 județul M sau în B M-/25, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Prin încheierea penală nr. 590 din 8.12.2006 pronunțată de această instanță în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului. S-au reținut ca temeiuri ale arestării dispozițiile art.148 lit.a, și pr. penală.
Pe baza încheierii pronunțate de instanță s-a emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 59/U8.12.2006 al Tribunalului Maramureș, mandat care a fost pus în executare ulterior începând cu data de 3 iunie 2008 și până la data de 1 iulie 2008 inclusiv, dată când acesta a fost prins de organele de poliție.
S-a reținut, în esență, că inculpatul în calitate de administrator la SC SRL, SC SRL, SC SRL și SC SRL B M, în perioada 13.09.2005-august 2006 achiziționat mărfuri de la mai multe societăți comerciale pentru plata cărora a emis file CEC și bilete la ordin, care au fost refuzate la decontare pentru lipsă totală de disponibil și uneori pentru interdicție bancară, astfel că a indus în eroare părțile vătămate cărora le-a cauzat un prejudiciu estimat la 541.680,57 lei RON.
Cum inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, măsura preventivă privativă de libertate a fost verificată din punct de vedere al legalității și temeiniciei acesteia la termenele din 19 iunie 2008, 15 iulie 2008, 9 septembrie 2008, 14 octombrie 2008, 2 decembrie 2008, 6 ianuarie 2009, și la termenul de astăzi, instanța pronunțându-se în sensul menținerii acesteia date fiind următoarele considerente:
Potrivit art. 3002din Codul d e procedură penală " în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 ", dispoziții ce prevăd că instanța este datoare să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării și, în cazul în care se constată că arestarea este nelegală, că temeiurile au încetat sau că nu există temeiuri noi ce să justifice o asemenea măsură, să procedeze la revocarea ei cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului (alin. 2 al acestui articol).
În caz contrar, al situației în care motivele subzistă în continuare, instanța a dat curs dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală. În această din urmă situație se află instanța în cauza ce face obiectul prezentei întrucât audierea inculpatului și a unor martori nu este de natură să permită o eventuală încetare a temeiurilor arestării, respectiv a cerințelor art. 148 lit. a, d și f Cod pr. penală, și, pe cale de consecință, cererea de revocare a măsurii a fost respinsă, potrivit dispozitivului prezentei.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pedepsite de lege cu închisoare mai M de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă atât din natura infracțiunilor reținute în actul de inculpare, dar și din antecedentele penale ale acestuia. În plus, temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a și d Cod procedură penală nu au cum să înceteze, inculpatul sustrăgându-se de la urmărire penală și fiind condamnat și pentru alte infracțiuni.
Nici cerința prevederilor art. 139 alin. 1 din Codul d e procedură penală nu este îndeplinită întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii nu s-au schimbat, astfel că nu poate fi primită solicitarea inculpatului, prin apărătorul ales, de a se dispune revocarea măsurii preventive cu atât mai mult cu cât inculpatul este deținut în executarea unei alte pedepse și s-a sustras de la urmărire penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal inculpatul cu motivarea în scris că în acest dosar nu există mandat de arestare preventivă, iar menținerea stării de arest s-a efectuat în alt dosar, iar prin Sent. pen. 176/13.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare au fost descontopite pedepse ale unor hotărâri casate deși nici o persoană nu poate fi judecată de două ori pentru aceeași faptă.
În motivarea recursului, inculpatul arată că a fost cercetat în mai multe dosare, începându-se urmărirea penală pentru fiecare dintre fapte și punându-se în mișcare și acțiunea penală. Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-5.pen. însă urmărirea penală nu s-a pus în mișcare și pentru art. 215 alin. 5.pen. astfel inculpatul nu putea fi arestat pentru acest motiv, încheierea de arestare fiind lovită de nulitate.
De asemenea temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventiv, respectiv art. 148 lit. a, d și f pr.pen. nu mai subzistă, astfel că nu se poate reține o necunoaștere a domiciliului și o încercare de zădărnicire în aflarea adevărului, mai ales că procesul penal este spre finalizare și martorii au fost audiați. Raportat la termenul scurs din iunie 2008 până în prezent, s-a depășit termenul rezonabil în ipoteza săvârșirii unei infracțiuni de înșelăciune
Ca atare se solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului în principal pentru motive de nelegalitate, iar în subsidiar pentru motive de netemeinicie.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului Maramureș rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Durata arestării preventive a inculpatului de circa 10 luni nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Și temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a și d Cod procedură penală își păstrează valabilitatea,de aceea a și fost emis în lipsă mandatul de arestare care s-a emis în acest dosar, inculpatul sustrăgându-se de la urmărire penală și a fost condamnat și pentru alte infracțiuni așa cum rezultă din cazierul judiciar.
Este superfluă susținerea inculpatului, respectiv că a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-5.pen. însă urmărirea penală nu s-a pus în mișcare și pentru art. 215 alin. 5.pen. astfel acesta nu putea fi arestat pentru acest motiv, încheierea de arestare fiind lovită de nulitate, deoarece cu ocazia verificărilor legalității și temeiniciei măsurii arestării anterioare a acestuia au fost verificate toate elementele de legalitate, inclusiv acest aspect, iar pe de altă parte toate actele procesuale și procedurale au fost efectuate în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în baza art. 3001raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea sa în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului -respectiv poziția procesuală adoptată de către acesta, încadrarea juridică a faptei, faptele din dosarele conexate, a acestora vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.De asemenea susținerile inculpatului că prin Sent. pen. 176/13.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare au fost descontopite pedepse ale unor hotărâri casate deși nici o persoană nu poate fi judecată de două ori pentru aceeași faptă exced cadrului legal cu care a fost investită instanța de recurs în acest moment procesual, respectiv recursul declarat de către inculpat la menținerea măsurii arestării preventive.
În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, raportat și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare, Curtea în baza art. 38515pct.1 lit. b) va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 12 aprilie 1958), în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 martie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art. 189 va C.P.P. stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin.2 Cp.p. va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 12 aprilie 1958), în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 martie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean
- - - - - -
GREFIER
plecată în CO semnează
grefier șef secție penală
Red./
4 ex./
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean
