Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 173/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpat împotriva Încheierii din 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest - Penitenciarul Aiud, asistat de avocat din oficiu, cu împuternicire de reprezentare la fila 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 385 ind. 14 alin 1/1 Cod procedură penală și art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpatului dreptul de a fi ascultat de instanța de recurs sau de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lui.
La întrebarea instanței, inculpatul învederează instanței că este de acord să fie asistat din oficiu și își menține declarațiile anterioare. să fie audiat.
În conformitate cu art. 323 Cod procedură penală, instanța procedează la audierea inculpatului, a cărui declarație este consemnată și atașată la dosar.
Avocat având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului de față, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate. Învederează instanței că din probe nu rezultă că este autorul faptei de care este învinuit, iar măsura arestării nu se justifică întrucât proba medicală a victimei este făcută la o lună după comiterea faptei și nu există nici o altă probă care să susțină acuzațiile care i se aduc.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului de față ca nefondat, menținerea stării de arest, învederând instanței că, așa cum se poate observa și din rechizitoriu, subzistă temeiurile avute în vedere la menținerea stării de arest.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile privind faptul că este nevinovat și totul este doar o răzbunare a soției care l-a înșelat și s-a împrietenit cu minora. Mai susține că este știut că victima se întâlnea și cu alți bărbați, precum și nevasta sa la fel, aceasta plecând de acasă și în prezent el a rămas cu trei copii.
Instanța, în deliberare față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Constată că prin încheierea penală din 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 300/1 al. 3.C.P.P. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și al lui, născut la data de 01.04.1976.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 51/CC/28.08.2009, Tribunalul Sibiua admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu iar în baza art. 1491alin. 10.C.P.P. raportat la art. 143.C.P.P. și art. 148 lit. f a C.P.P. dispus arestarea preventivă a inculpatului,fiul lui și al lui născut în anul 1976 luna aprilie ziua 01 în localitatea, județul Sibiu, cu CNP -, de cetățenie română, pregătire școlară 8 clase, fără ocupație, domiciliat în com.,-, județul Sibiu,față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 al. 1 și al.3 Cod penal, încheiere menținută și de către instanța de control prin încheierea penală nr. 27/31.08.2009
Prin rechizitoriul întocmit la data de 21 septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiua dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin.1 și al. 3 Cod penal
În actul de sesizarea al instanței, s-a reținut în esență că în data de 27.07.2009 determinată de amenințările și violențele exercitate asupra sa de inculpat, numita (soția inculpatului ) chemat- pe partea vătămată în locuința sa,după care a părăsit domiciliul. Astfel inculpatul rămânând singur cu minora, folosindu-se de amenințări și violențe forțat- să consume alcool, iar apoi, împotriva voinței acesteia a întreținut relații sexuale cu aceasta.
Tribunalul Sibiua analizat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv a inculpatului din perspectiva dispozițiilor art. 3001.C.P.P. și a constatat că măsura arestului preventiv a inculpatului a fost dispusă cu respectarea prevederilor art. 1491.C.P.P. fiind îndeplinite și condițiile impuse de art. 681.C.P.P. cu referire la art. 143, 148 lit. f De C.P.P. altfel, această măsură a fost supusă verificării instanței ierarhic superioare, Curtea de APEL ALBA IULIA, care a constatat legalitatea și temeinicia luării acesteia. Instanța mai constatat că motivele care au determinat luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat și continuă să subziste, până în acest moment neefectuându-se alte probe care să modifice temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Astfel, a conchis tribunalul, inculpatul este cercetat pentru comiterea unei fapte incriminate de legea penală, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ( respectiv infracțiunea de viol) aspect neschimbat la această dată, iar din probele cauzei administrate până în acest moment, rezultă existența unor indicii temeinice, în sensul prev. de art. 681.C.P.P. care atrag presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta în perioada 1993-1998, avut mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt, dovedind o perseverență infracțională, de asemenea nu are un loc de muncă stabil.
Cu privire la accepțiunea termenului de, indicii temeinice" s-a impus a fi evidențiată opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia, potrivit art.5 paragr. 1lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie ulterior automat condamnată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al reținerii.
Tribunalul a apreciat că și cea de a doua condiție impusă de art. 148 lit. f) C.P.P. este întrunită în cauză. Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat în speță de natura și gravitatea faptei imputate - prezumat săvârșite, a infracțiuni de viol asupra părții vătămate în vârstă de 12 ani.
Totodată pericolul concret pentru ordinea publică își găsește expresia în stare de neliniște, prin sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, sunt cercetate și judecate în stare de libertate. Nu este de neglijat nici aspectul că date fiind relațiile de familie pe care le are inculpatul cu persoanele pe a căror mărturie se bazează acuzarea, există posibilitatea influențării acestora, astfel încât. la acest moment pentru o mai bună administrare a actului de justiție, este în interesul societății menținerea stării de arest a inculpatului.
Examinând măsura arestului preventiv a inculpatului și din perspectiva art. 5 protocolul 1 lit. ca C onvenției Europene, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite și exigențele acestui text de lege, arestarea inculpatului la această dată fiind legitimă.
În consecință, întrucât temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestului preventiv al inculpatului sunt fundamentate și continuă să subziste și la acest moment, în temeiul art. 3001.C.P.P. raportat la art. 143, art. 148 lit. f C.P.P. tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv al inculpatului și a dispus menținerea acesteia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, nemotivat în scris, inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul legal a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului în libertate, întrucât din probe nu rezultă inculpatul că este autorul faptei de care este învinuit, iar măsura arestării nu se justifică întrucât proba medicală a victimei este făcută la o lună după comiterea faptei și nu există nici o altă probă care să susțină acuzațiile care i se aduc.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de inculpatul recurent, precum și din oficiu, conform dispoziților art. 385/6 alin. 3 și 385/9 alin. 3 Cod pr.p. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:
Curtea remarcă dintr-un început că ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului recurent a avut loc la data de 23.09.2009, dată la care prin încheierea penală pronunțată în ds. nr-, Tribunalul Sibiu, în baza dispozițiilor art. 300/1 rap. la art. 143 și 148 lit. f ) Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, încheiere menținută prin decizia penală nr. 138 din 28.09.2009 a Curți de APEL ALBA IULIA - Secția pentru cauze cu minori și de familie.
De la această dată în cauză nu au intervenit elemente noi care să atragă incidența vreunui caz dintre cele prevăzute de art. 160/b alin. 2 din Codul d e procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția (europeană) a drepturilor omului (denumită în continuare CEDO) și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea inițială și care impun în continuare privarea de libertate, sunt însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia menținerii stării de arest preventiv a inculpatului.
Astfel, inculpatul recurent este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al. 1 și 3.Cod Penal constând în aceea că la data de 27.07.2009 a constrâns fizic și psihic pe partea vătămată minoră în vârstă de 12 ani să întrețină relații sexuale.
Examinând dosarul cauzei se constată de către C că din probele administrate până în prezent rezultă indicii temeinice că inculpatul recurent ar fi săvârșit faptele de care este acuzat, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 68 rap. la art. 143.C.P.P.
Nici susținerea că, în speță, lăsarea inculpatului în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi primită, cazul prev. de art.148 lit.f) Cod procedură penală continuă să subziste.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
În raport de aceste considerente, se constată că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C.P.P. respectiv pentru fapta presupus a fi fost săvârșită pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul social concret este relevat de persoana inculpatului care este recidivist, de modalitatea în care se presupune că a săvârșit fapta și împrejurarea că aceasta ar fi fost săvârșită asupra unei minore de doar 12 ani și de ecoul negativ produs în comunitate că o asemenea faptă este cercetată cu presupusul făptuitor aflat în stare de libertate.
Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ( art. 300/2, 160/b Cod proc. penală ).
Așa fiind, susținerile inculpatului recurent că este nevinovat față de acuzațiile ce i se aduc, că ancheta este o urmare a răzbunării soției sale și că partea vătămată ar fi întreținut relații sexuale și cu alți bărbați, acestea sunt susțineri care privesc fondul cauzei și nu măsura preventivă luată față de inculpat, în prezent analizându-se doar legalitatea și temeinicia acestei măsuri preventive la sesizarea instanței de judecată, după emiterea rechizitoriului.
Curtea apreciază că în prezent măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută legal și temeinic, iar soluția pronunțată de Tribunalul Sibiu este corectă.
Față de cele expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) recursul C.P.P. inculpatului va fi respins ca nefondat.
Ca o consecință a acestei soluții, în baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 19.11.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-
Obligă pe numitul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/27.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
