Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 172/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale 20 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-, având ca obiect art. 197 alin 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - inculpat recurent - personal, aflat în stare de arest - Arestul IPJ Sibiu, asistat de avocat, apărător numit din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Inculpatul, la întrebarea instanței, învederează că este de acord să fie asistat din oficiu.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 38514Cod procedură penală, coroborate cu art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpatului dreptul de a fi asistat de instanța de recurs sau de a nu da nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Inculpatul, având cuvântul, arată că dorește să dea o declarație.
Instanța, conform art. 323 Cod procedură penală, procedează la ascultarea inculpatului, a cărui declarație este consemnată și atașată la dosar.
Apărătorul numit din oficiu în asistarea inculpatului recurent, arată că nu mai are alte cereri.
Procuror, de asemenea, nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător numit din oficiu pentru inculpat, având cuvântul, susține recursul inculpatului, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii atacate sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive, apreciind că se impune în cauză punerea de îndată în libertate a inculpatului întrucât a fost atins scopul prevăzut de art. 168 Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât atitudinea acestuia este de colaborare cu organele de cercetare și și-a recunoscut și regretat fapta, sens în care se impune punerea de îndată în libertate. În concluzie, față de faptul că nu există probe din care să rezulte cu certitudine că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de viol, persistând o stare de dubiu cu privire la latura subiectivă a infracțiunii, reținându-se un raport sexual cu victima, însă nu prin constrângere, consideră că se impune o reanalizare a probațiunii și față de faptul că nu există o vinovăție clar stabilită, doar acest raport medico-legal cu privire la leziunile produse, însă probele converg spre nevinovăția inculpatului, sens în care solicită admiterea recursului de față.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului de față formulată de inculpatul, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă, mai mult, pedeapsa pentru prezenta infracțiune este de 12 ani închisoare, fiind vorba despre o infracțiune cu deosebit grad de pericol social, iar din raportul medico - legal rezultă că victima a suferit leziuni grave care au impus internarea acesteia de urgență. În concluzie, în acest context, apreciată că pentru protecția socială a victimei, precum și a inculpatului, este necesară luarea măsurii arestării preventive, sens în care se solicită respingerea recursului inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală din 20 2009 a Tribunalului Sibiu - Secția Penală s-a dispus, în baza art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului, trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin 3 Cod penal obiect al dosarului nr-.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 04.11.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu emisă în dosar 809/P/2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prev.și pedepsită de art.197 al.1 si 3 Cod penal
Din probele administrate până în acest moment: sesizarea formulată de 9,declarația părții vătămate, dovada privind ridicarea unor mijloace de probă 16, procesul verbal de cercetare la fața locului 13-15,planșele fotografice reprezentând obiectele de vestimentație ale inculpatului și victimei 46, raportul de constare medico-legală întocmit de Sibiu sub nr. 574/II/c/12,7-8, declarațiile martorilor, și -f 19 - 29 -, instanța constată că sunt indicii temeinice în sensul art. 68 indice 1 Cod pr.p. precum și probe în sensul că, asupra inculpatului planează acuza săvârșirii faptei pentru care este cercetat.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală rezultă că minora prezintă rupturi la nivelul vaginului și perineului, care s-au putut produce prin acțiunea violentă a unui factor traumatic mecanic local, posibil în cadrul unui raport sexual vaginal recent, care poate data din noaptea de 1/2. nov. 2009
În raport de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau exisă motive temeinice de a se crede că s-a săvârșit o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Pericolul concret pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, prin sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni cu consecințe deosebit de grave sunt cercetate în stare de libertate.
În aprecierea gradului concret de pericol social al faptei,instanța reține: vârsta fragedă a victimei, urmarea produsă, modul în care inculpatul conceput și realizat raportul intim,reprezentarea de către acesta a faptului că victima este mai mică de 15 ani, că este lipsită de protecție parentală, precum și împrejurarea că știa despre faptul că părinții săi vor lipsi cu certitudine de la domiciliu, elemente ce converg ideii necesității unei riposte ferme și adecvate din partea societății.
Față de cele de mai sus, chiar dacă inculpatul este minor, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele legale, că este justificată și oportună luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, nemotivat, inculpatul.
Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive.
În motivarea recursului se susține că arestarea inculpatului nu se impune, cu atât mai mult cu cât atitudinea acestuia este de colaborare cu organele de cercetare, și-a recunoscut și regretat fapta, astfel că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.
Curtea de Apel examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Inculpatul minor recurent este acuzat că în noaptea de 1/2.11.2009, în locuința sa, a întreținut relații sexuale prin constrângere cu partea vătămată, în vârstă de 12 ani, provocându-i acesteia leziuni traumatice care au făcut necesară intervenția chirurgicală, faptă prev. de art. 197 al. 1 și 3.Cod Penal cu aplic. art. 99 și urm.
Cod PenalTribunalul a apreciat că față de probațiunea administrată până în prezent rezultă indicii temeinică că inculpatul recurent ar fi săvârșit fapta pentru care este acuzat, iar inculpatul minor prezintă un pericol social concret care impune luarea față de acesta a măsurii arestării preventive.
Inculpatul a atacat această încheiere apreciind că nu se face vinovat de săvârșirea faptei și că nu se impune cercetarea sa în stare de arest preventiv.
Analizând recursul declarat Curtea constată că în cauză există indicii temeinice că inculpatul minor ar fi săvârșit fapta de care este acuzat iar soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
temeinice se concretizează în declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, declarațiile martorilor, și.
Soluția este legală și sub aspectul pericolului social concret prezentat de către inculpatul. Astfel, inculpatul deși este minor, este bănuit a fi săvârșit o faptă de o gravitate deosebită asupra unei minore de numai 12 ani. Din probele administrate până în prezent s-a dovedit că fapta a fost săvârșită cu violență, producându-se părții vătămate leziuni care au necesitat o intervenție chirurgicală, iar modalitatea de săvârșire a faptei denotă lipsa oricărei considerații față de starea victimei.
O astfel de faptă necesită a se lua o măsură preventivă față de persoana bănuită care, chiar dacă este minor, răspunde pentru faptele sale, în scopul de a se apăra ordinea publică și ordinea de drept.
De asemenea, pericolul social trebuie să fie apreciat și prin ecoul produs de faptă în rândul opiniei publice, prin sentimentul de insecuritate ce se poate genera în societate că o persoană bănuită de săvârșirea unei asemenea infracțiuni grave ar fi cercetată în stare de libertate.
Analizând și poziția inculpatului recurent față de fapta ce se presupune că ar fi săvârșit-o Curtea constată că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, nu manifestă nici un sentiment de regret, astfel că în prezent nu se impune cercetarea sa în stare de libertate.
Față de cele expuse, încheierea atacată fiind legală și temeinică Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr-.
(continuarea minutei deciziei penale nr. 172/2009)
Obligă pe numitul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. EL./2 ex/27.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
