Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.174/
Ședința publică de la 31 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, - deținut în Spitalul Penitenciar Poarta Albă și - deținut în Spitalul Penitenciar Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales -, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat pentru recurentul inculpat, depune la dosar un set de înscrisuri cu care înțelege să facă dovada că a început să se procedeze la executarea silită a bunurilor inculpatului și de asemenea au mai fost trimise și notificări de către alte bănci tot în acest sens.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, în susținerea recursului învederează instanței că inculpatul este arestat de o perioadă de 8 luni de zile, iar pentru aspecte de procedură nici până la acest moment nu a fost posibilă demararea cercetării judecătorești. Stadiul de bănuieli legitime nu a fost depășit la momentul la care instanța a fost sesizată. Solicită a se avea în vedere când se va aprecia că măsura arestării preventive nu se mai justifică, s-a depășit un anumit termen ca fiind rezonabil. Vârsta inculpatului coroborată și cu starea de sănătate a acestuia care nu este totuși de natură a atrage încetarea executării măsurii preventive, necesitățile de ordin social și familial, împrejurarea că nu mai poate realiza venituri, duc la concluzia că măsura arestării preventive nu se mai justifică. Raportat la nevoia ocrotirii interesului public și la nevoia ocrotirii interesului individual, după o perioadă de 8 luni de zile măsura preventivă de asemenea nu se mai impune a fi menținută. Nevoia desfășurării procesului penal în condiții bune, în care materialul probator să nu poată fi alterat se poate atinge și pe calea unei alte măsuri preventive. Potrivit art.136 alin.8 Cod procedură penală, o altă măsură preventivă este suficientă și din perspectiva ocrotirii interesului public și a drepturilor și libertăților persoanelor.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Precizează că achiesează la concluziile formulate de apărătorul precedent în ceea ce privește perioada lungă de timp, respectiv de 8 luni de zile de când este arestat inculpatul. Consideră că la acest moment când cercetările judecătorești urmează să înceapă măsura arestării preventive nu mai poate fi menținută. Instanța a motivat hotărârea de menținere a acestei măsuri în sensul că este absolut necesară audierea inculpatului și pentru acest motive trebuie menținută măsura arestării preventive, ori nu este obligatoriu ca inculpatul să dea declarații în cauză. Nu există dovada că s-ar sustrage inculpatul de la judecată.
Având cuvântul, avocat - pentru recurentul inculpat învederează instanței că prin modificările aduse codului d e procedură penală, legiuitorul a hotărât înlăturarea stării de recidivă, întrucât s-a urmărit o egalitate de tratament pentru inculpații din cauză. Nu există dovezi cu privire la pericolul pentru ordinea publică. Materialul probator este constituit din înscrisuri, astfel încât nu se poate susține că acestea vor fi distruse dacă inculpatul va fi judecat în stare de libertate. De asemenea nici starea de recidivă a acestuia nu are relevanță în cauză și nici faptul că lăsat în libertate prezintă pericol social sau că nu se va mai prezenta la instanță. Nu există alte elemente și probe temeinice pentru care să se justifice menținerea măsurii arestării preventive, împrejurare în care, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și rejudecând cauza să se dispună, ca o garanție, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații, și, a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală. Față de dispozițiile art.136 Cod procedură penală avut în vedere prin prisma dispozițiilor art.143 și art.148 Cod procedură penală, Tribunalul Constanțaa apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive confirmată fiind de probatoriul administrat în cauză, multitudinea de acte materiale, prejudicierea a 21 de părți civile, prin înșelăciuni, falsuri privind identitatea, emiterea de instrumente de plată fără a avea disponibil în cont. Există și împrejurări care se circumscriu bunei desfășurări a procesului penal, respectiv date cu privire la ascunderea de către inculpați a probelor, de sustragere de la cercetarea penală, părăsire a teritoriului țării. Consideră că termenul rezonabil a fost analizat de către instanța de fond, astfel încât consideră că nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârii instanței de fond.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită să fie judecat în stare de libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că nu a declarat recurs, însă și-l însușește pe cel formulat de apărătorul său ales. Menționează că nu-l interesează situația stării sale de arest întrucât se află oricum în executarea unui mandat de 3 ani închisoare.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2009, dosar penal nr- a dispus:
"În temeiul art. 3002raportat la art.160 Cod procedură penală:
Menține arestarea preventiva a inculpatului, și.
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
Respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul."
Instanța de fond, examinând legalitatea și temeinicia măsurilor arestării preventive a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art.160 raportat la art.3002Cod procedură penală cât și a oportunității acesteia, apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.143 Cod procedură penală referitoare la existența probelor care confirmă existența indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost deduși judecății.
Condițiile legale, respectiv dispozițiile art.143 Cod procedură penală sunt susținute de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale până la trimiterea în judecată a inculpaților, a plângerilor societăților comerciale, sesizările băncilor, procesul-verbal de percheziție domiciliară, procesul-verbal de transcriere a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice, raportul de constatare grafoscopică, procesul-verbal de recunoaștere din grup, rapoarte de expertiză.
Din examinarea lucrărilor dosarului se mai constată că cercetarea judecătorească nu a fost declanșată.
Având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor arestării preventive nu au dispărut, termenul rezonabil avut în vedere la soluționarea cauzelor penale, se apreciază în funcție și de complexitatea cauzei, dar și a împrejurărilor de natură a respecta garanțiile procesuale a tuturor părților din procesul penal, în cauză exemplificăm lipsa totală a tuturor părților civile, ca atare motivele de recurs așa cum au fost susținute de apărătorii inculpaților sunt nefondate urmând a le respinge ca atare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală;
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, - deținut în Spitalul Penitenciar Poarta Albă și - deținut în Spitalul Penitenciar Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: - -/3.04.2009
Tehnored.gref.: /2 ex./6.04.2009
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Zoița Frangu, Maria
