Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 177/R/2008
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale de ședință din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii,în principal în sensul revocării măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar în sensul înlocuirii acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara. A arătat că în speță, cu privire la ceilalți doi autori,s-a dispus disjungerea cauzei, că fapta a fost comisă în septembrie 2007, iar inculpatul arestat abia în ianuarie 2008 or, dacă patru luni de zile, de la data comiterii faptei și până la data arestării preventive inculpatul nu a prezentat un pericol pentru ordinea publică, nu îl prezintă nici acum. S-a mai arătat că față de ceilalți participanți nu s-a luat măsura arestării preventive și că inculpatul, deși era plecat la muncă în Belgia,a venit la solicitarea organelor de urmărire, pentru dorea să lămurească situația. Din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală rezultă că partea vătămată a fost lovită în cap cu un par, dar declarațiile acesteia sunt contradictorii, odată susținând că a fost agresat de 7 persoane, apoi de 4, pentru ca în final să susține că au fost 3 agresori. De asemenea, din toate probele administrate rezultă că nu inculpatul a avut acel par în mână, martorii declarând că el a fost cel care a despărțit părțile. Față de cele arătate, a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Procurorul a apreciată că, în raport de natura faptei comise, se impune menținerea inculpatului recurent în stare de arest, considerent pentru care a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie pus în libertate și a arătat că nu este vinovat și că dacă ar fi fost, nu s-ar fi întors din Belgia.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 24 martie 2008, printre altele, Tribunalul Bihor, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 26.05.1977 în M, măsură luată prin încheierea nr. 1/2008 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/10.01.2008.
Prin aceeași încheiere s-a respins cererea formulată de inculpat, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
În motivare, tribunalul a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta comisă și urmările pe care aceasta le-a produs.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii, în principal în sensul revocării măsurii arestării preventive, iar în subsidiar în sensul înlocuirii acesteia cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului s-a susținut că temeiurile ce au determinat arestarea nu mai subzistă, câtă vreme din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul recurent ar fi autorul infracțiunii de tentativă la omor reținută în sarcina sa, că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și că, din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul recurent a încercat să despartă părțile, nefiind în nici un caz persoana care a lovit-o pe partea vătămată cu acel par.
De asemenea, s-a susținut că lăsarea în libertate a inculpatului recurent nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, făcându-se referire la faptul că inculpatul recurent a fost arestat abia la patru luni de la data comiterii presupusei fapte și că acesta a venit, de bună voie, din Belgia, unde era plecat la muncă, la solicitarea organelor de urmărire, pentru a lămuri situația.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect a apreciat prima instanță că temeiurile ce au determinat arestarea subzistă și în prezent și impun continuarea privării de libertate a inculpatului, aceasta ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul recurent a fost trimis în judecată. Împrejurările invocate în apărare de inculpatul recurent, în sensul că nu ar fi comis fapta reținută în sarcina sa urmează a fi invocate în fața instanței învestite cu judecarea fondului cauzei, neputând fi analizate în acest cadru procesual. Tot astfel, atitudinea procesuală a inculpatului recurent, respectiv prezentarea la chemarea organelor de urmărire penală, urmează a fi apreciată de instanța de fond, în funcție de probele administrate în cauză și avută în vedere, în cazul unei eventuale individualizări a pedepsei.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului recurent, în condițiile faptei grave ce i se impută, respectiv aceea de tentativă la omor calificat, ar fi natură a crea un sentiment de insecuritate socială.
Astfel fiind, cum temeiurile ce au determinat arestarea nu s-au modificat, în mod corect prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, considerent pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefundat recursul inculpatului care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, născut la 26.05.1977, aflat în Penitenciarul Oradea. Împotriva încheierii penale din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. decizie -
jud. fond
dact. 2 ex. 9.04.2008, pc
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Condrovici Adela
