Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1773/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr. 11770/2/2009
2915/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr. 1773/
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 2 decembrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 038.517/18.XII.2009, aflată la fila 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-inculpat, personal, declară că este de acord să-i fie asigurată asistență juridică din oficiu.
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, întrucât în perioada de 6 luni cât a fost cercetat în stare de libertate a colaborat cu organele de anchetă, s-a întors din Spania pentru a participa la procesul penal și s-a predat benevol organului de poliție când a aflat că fusese emis mandat de arestare preventivă, având în vedere și faptul că are familie, soția este casnică și bolnavă, la fel și minorul, care suferă de hepatită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile inițiale și acestea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că are 47 ani, nu s-a sustras procesului penal, inițial a fost cercetat în stare de libertate, soția și copilul sunt bolnavi, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, se va prezenta la instanță și nu va lua legătura cu părțile vătămate și martorii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea de ședință din data de 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a constatat, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar, în baza art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii de prevenție nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. S-a arătat, astfel, că, în cauză, există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea în care se reține că a fost săvârșită, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a manifestat o atitudine procesuală nesinceră și este cunoscut cu antecedente penale, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestuia în libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, având în vedere împrejurarea că a colaborat cu organele de anchetă și că are o situație familială dificilă, soția și copilul minor fiind bolnavi.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 8 aprilie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. b) Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 16/17 iulie 2008, în curtea locuinței sale din B,-, sector 5, aplicat multiple lovituri în zone corporale vitale, cu o din lemn, victimei, care venise la domiciliul său pentru a încasa o sumă de bani pe care inculpatul i-o datora, cauzându-i leziuni care au determinat decesul acesteia.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea apreciază, astfel cum în mod corect a reținut și Tribunalul, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind procesul - verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, CD-urile cu imaginile surprinse de camerele video de supraveghere ale Spitalului Universitar de Urgență B, raportul de constatare tehnico - științifică nr. -/2008 întocmit de DGPMB - Serviciul Criminalistic, raportul de expertiză medico-legală - examen ADN - nr. A- și suplimentul de expertiză, rapoartele agenților de poliție și listing-ul convorbirilor telefonice purtate de victimă, declarațiile martorilor G, și.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul cercetării penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea deosebită a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - prin care se aduce atingere celor mai importante relații sociale ocrotite de normele juridice, respectiv cele referitoare la dreptul persoanei la viață, modalitatea concretă în care se reține că aceasta a fost comisă (prin aplicarea de multiple lovituri victimei cu o din lemn în zone vitale ale corpului - regiunea capului, a toracelui și a abdomenului), urmarea produsă (cauzarea de multiple leziuni victimei care, în final, au condus la decesul acesteia), rezonanța socială negativă pe care o are acest gen de fapte și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societății lăsarea în libertate a unei persoane bănuite de comiterea unei infracțiuni de o asemenea gravitate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni contra persoanei (infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal), aspect ce denotă perseverența infracțională a acestuia și predilecția pentru comiterea unor fapte de violență - demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În ceea ce privește aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului, Curtea nu le poate reține, având în vedere, pe de o parte, faptul că, așa cum rezultă din procesele - verbale existente la filele 67 - 78 și 84 din vol. IV -, inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, iar în data de 28.10.2008 a fost depistat de organele de poliție, fără să se poată reține că s-a prezentat de bună-voie, astfel cum a susținut, iar, pe parcursul cercetărilor a adoptat o atitudine parțial sinceră, încercând să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele de anchetă. Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul are o situație familială dificilă, nu poate conduce, în opinia Curții, la concluzia că lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, instanța apreciind, pentru motivele anterior menționate, că subzistă în continuare cerința prevăzută de art. 148 lit. f) teza a II-a Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 2.XII.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.XII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red.și dact.: jud. /2 ex./4.01.2009
Trib B - Secția I penală:
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
