Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1774/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.11772/2/2009
2916/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1774/
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 20 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat, pentru care a răspuns apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.038.492/17.XII.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează prezența la dosar a referatului medical din data de 18.XII.2009, întocmit de Penitenciarul Rahova, în care se arată faptul că recurentul-inculpat este programat la un consult medical la Spitalul Penitenciar Jilava, motiv pentru care nu poate fi adus, procedura de citare fiind legal îndeplinită, având în vedere dispozițiile art.38511alin.3 Cod procedură penală, după care;
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, întrucât nu se mai mențin temeiurile ce au determinat privarea sa de libertate, având în vedere stadiul procesual al cauzei, faptul că a avut o atitudine procesuală sinceră, nu este cunoscut cu antecedente penale, beneficiază de prezumția de nevinovăție și are doi minori în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv dispozițiile art.143 și art.148 lit.c, d și f Cod procedură penală, care impun, în continuare, privarea sa de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 20.11.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a constat legaliattea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și a menținut starea de arest a acestuia conform art. 3001alin. 1 și 3 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia constatat următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 3258/P/2007- Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată inculpatul, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 rap.la art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod procedură penală, art. 26 rap. la art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-au reținut următoarele: la data de 13.07.2007, a completat în numele părții vătămate o cerere pe care a depus-o la Primăria sectorului 6 B - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale prin care a solicitat eliberarea unui certificat privind impozitele și taxele locale cu privire la imobilul situat în B, str. - - și a încredințat certificatul astfel obținut inculpaților și, pentru a fi folosit la înstrăinarea frauduloasă a imobilului respectiv; inculpatul a completat o cerere în numele inculpatei pentru eliberarea unui certificat de atestare fiscală privind impozite, taxe locale și alte venituri la bugetul local pentru persoane fizice pe care a depus-o la Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale al Primăriei sectorului 6 B și a încredințat certificatul astfel obținut inculpatei, pentru a fi folosit la înstrăinarea frauduloasă a imobilului situat în-; de asemenea, inculpatul a pus la dispoziția inculpatului înscrisurile necesare în vederea falsificării unui certificat de urbanism a cărui eliberare o solicitase inculpata și a ajutat-io în acest mod pe inculpată să se inducă în eroare pe părțile vătămate și cu prilejul încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 5411/2007; în perioada 2005 - 2008 pus la dispoziția inculpatului înscrisurile necesare în vederea falsificării actelor de identitate ale numitelor și, și ulterior a remis actele falsificate altor persoane, în vederea inducerii în eroare a mai multor părți vătămate cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare - cumpărare.
Inculpatul fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 51/28.03.2008, emis de Tribunalul București Secția I Penală,reținându-se a fi întrunite condițiile art. 148 lit. c, d, f, art. 149 ind. 1, art. 150 alin. 1 Cod procedură penală.
Durata arestării preventive a inculpatului expiră la data de 23.11.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului,Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat, a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143, art.148, lit.c, d, f Cod procedură penală și art.1491, 150 Cod. Procedură penală.
Astfel, în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor, înscrisurile, procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților.
Totodată, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, pentru infracțiunea de înșelăciune pentru care inculpatul este arestat, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește această ultimă condiție, Tribunalul a reținut că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni grave, aspect care rezultă din natura acestor fapte, numărul mare de inculpați implicați în activitatea infracțională, prejudiciul extrem de ridicat și faptul că astfel de acțiuni impietează asupra încrederii populației în autenticitatea tranzacțiilor imobiliare.
În plus, față de temeiurile reținute cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, instanța a reținut că între timp a intervenit un nou temei, respectiv art. 148 lit. a Cod procedură penală, întrucât inculpatul, după emiterea mandatului de arestare preventivă a fugit, cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, fiind prins după mai mult de 1 an de la data emiterii mandatului de arestare.
Față de cele reținute, constatând nu numai că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat, dar și că există un temei nou care justifică privarea de libertate, Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și a menținut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând curții revocarea măsurii arestării preventive dispuse împotriva sa.
În motivarea recursului, apărătorul inculpatului a susținut în fața Curții că trebuie respectată prezumția de nevinovăție în cauză, iar circumstanțele personale ale acestuia, aspectul că a cooperat cu organele judiciare, nu e cunoscut cu antecedente penale, are minori în întreținere nu conduc la concluzia că prin punerea în libertate a acestuia s-ar crea pericol pentru ordinea publică.
De precizat că la termenul de judecată a recursului, recurentul inculpat nu s-a prezentat, la dosarul cauzei fiind depus de către - Penitenciarul București S. referatul medical din care reiese că acesta este programat la consult medical de specialitate în cadrul Spitalul Penitenciar B Jilava, motiv pentru care s-a acordat scutire medicală de instanță.
Recurentul inculpat a fost legal citat și având în vedere această împrejurare, Curtea a aplicat în cauză disp. art.38511pct. 3 Cod procedură penală, procedând în mod legal la soluționarea recursului.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate prin raportare la art.385 Cod procedură penală, dar și art. 3001alin. 1, 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 3258/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod procedură penală, art. 26 rap. la art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Constatându-se îndeplinite cerințele art. 148 lit. c), d), f) Cod procedură penală prin încheierea din 28.03.2008, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive a inculpatului, emițându-se în acest sens mandatul de arestare preventivă nr.51/
S-a apreciat la acea dată că există date cu privire la pregătirea săvârșirii unei noi infracțiunii, precum și probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Din actele procedurale aflate la dosarul cauzei a reieșit că inculpatul s-a sustras de la respectarea măsurii restrictive de drepturi, aceea de a nu părăsi localitatea, iar după emiterea mandatului de arestare preventiv acesta a fugit, cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, fiind prins la mai mult de 1 an de la emiterea mandatului de arestare preventiv, respectiv la 26.08.2009.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în cursul anului 2007-2008 prin folosirea de documente falsificate și în asociere cu ceilalți coinculpați și a procedat la efectuarea de activități de înșelăciune în dauna mai multor persoane fizice, situația fiind amplu descrisă în încheierea recurată.
Curtea apreciază că menținerea măsurii arestării preventive în contextul aplicării disp. art. 3001alin. 1, 3 Cod procedură penală, vizând menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului este temeinică și corespunde necesității unei normale desfășurării a procesului penal, satisfăcând în același timp și exigențele privind dreptul la libertate individuală, astfel cum el transpare din teoria și jurisprudența.
În urma propriului examen asupra menținerii arestului preventiv privind pe inculpatul, Curtea evidențiază persistența motivelor plauzibile de a bănui, în mod legitim și puternic, că persoana privată de libertate ar fi comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, astfel încât condițiasine qua nona regularității menținerii în detenție este îndeplinită.
Este știut, însă că, dacă o bănuială serioasă privind comiterea de către acuzat a unor infracțiuni grave poate justifica inițial detenția, totuși, după o anumită perioadă, devin necesare alte motive care să justifice continuarea privării de libertate (în acest sens CEDO Garrinquce Franței, 10 iulie 2008).
Referitor la gravitatea faptelor, Curtea apreciază că prin modalitatea de săvârșire, prin circumstanțele reale, faptele de care e acuzat inculpatul se înscriu în categoria acelor infracțiuni care prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, mai ales în planul consecințelor produse în patrimoniul anumitor persoane - pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp.
Alături de asemenea aspecte, Curtea identifică, drept motive ce justifică continuarea privării de libertate în cazul inculpatului și alt temei față de cele reținute inițial drept fundament al luării măsurii arestării preventive, cel reglementat în art. 148 lit.a Cod procedură penală, anume acela al fugii, ascunderii în scopul sustragerii de la judecată.
Dealtfel, prima instanță a constatat în mod corect suplimentarea temeiurilor ce justifică menținerea arestării preventive.
Pornind de la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, cu caracter grav ce rezidă în prejudiciul extrem de ridicat și, în faptul că o asemenea activitate infracțională ce a implicat un număr mare de persoane, aduce reale atingeri încrederii populației în autenticitatea tranzacțiilor imobiliare, Curtea consideră că aceasta constituie un factor pertinent pentru detenția provizorie.
De asemenea, un alt motiv este acela al riscului concret, real al sustragerii inculpatului de la procesul penal, cu atât mai mult cu cât acesta a manifestat deja o atitudine procesuală ce a îngreunat derularea corespunzătoare a procedurilor judiciare.
Evaluarea cu privire la acest criteriu a fost făcută de C nu mai pe baza gravității pedepsei pe care o riscă inculpatul - desigur, în condițiile în care se vor constata îndeplinite cerințele tragerii la răspundere penală a acestuia și cu deplina respectare a prezumției de nevinovăție - ci în mod concret, pornind de la circumstanțele reale ale cauzei, dar și personale ale inculpatului (CEDO - CAUZA Jose Pires contra Spaniei, 28 martie 2006).
Prin urmare, menținerea arestării preventive apare ca justificată din prisma art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, iar Curtea, în urma analizei asupra posibilității luării unor măsuri alternative, respectiv măsuri restrictive de libertate, apreciază că acestea nu se impun, atâta vreme cât motivele de menținere în detenție se dovedesc suficiente și pertinente.
Acestea sunt argumentele ce au condus Curtea la concluzia că recursul formulat de recurentul inculpat este nefondat, pe cale de consecință urmând a fi respins în acord cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Sub incidența, art. 192 alin. 2 Cod procedură penală se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp. art.38515pct.1 lit. b) Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din ședința Camerei de Consiliu din data de 20.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /21.12.2009
Dact./ 04.01.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
