Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.179
Ședința publică de la 06.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 3: Ștefan
*
GREFIER -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat - în stare de arest preventiv, asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Întrebat fiind de președintele completului de judecată, recurentul-inculpat a învederat că își menține recursul declarat împotriva încheierii pronunțate de tribunal. De asemenea, a precizat că nu are apărător angajat.
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a arătat că acesta consideră că poate fi judecat în stare de libertate întrucât în cauză nu sunt probe de vinovăție. A solicitat plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind încheierea recurată ca fiind legală și temeinică. A susținut că instanța de apel în mod corect a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, în cauză existând probe ce constituie indicii serioase că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. A solicitat a se avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru aceste infracțiuni, precum și pericolul concret pentru ordinea publică, care rezultă din însăși natura infracțiunilor pentru care este judecat, fapte de o gravitate deosebită.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a susținut că este nevinovat și a solicitat să fie lăsat în libertate.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, constată următoarele:
Prin încheierea mai sus arătată s-au dispus următoarele:
În temeiul art.300/2 pr.pen.raportat la art.160/b pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de "tâlhărie" și "omor deosebit de grav", prev. de art.211 alin.2 lit.b, alin.2/1 lit.a,c Cod penal, art.174-176 lit."d" Cod penal, cu art.33 lit.a Cod penal și art.75 lit."c" Cod penal.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În temeiul art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.96/P/2008 din 02.07.2008, înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-/, s-a dispus trimiterea în judecată, in stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "omor deosebit de grav", prev. de art. 174-176 lit.d pen și "tâlhărie", prev.de art.211 alin.2 lit.b, alin.2 ind.1 lit. a,c pen. cu art. 33 lit.a și art.75 lit.- c pen. constând în aceea că în seara zilei de 25.03.2008, inculpatul major și inculpatul minor au mers la locuința numitului, din com., jud.B, iar după ce inculpatul major l-a lovit cu o secure în zona capului, acesta decedând, inculpatul minor l-a lovit cu o bucată de lemn tot în zona capului pe, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, au sustras de pe masa de la televizor suma de 50 de lei.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 28.03.2008 a Tribunalului Bacău, apreciem că este legală neimpunându-se revocarea ei, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f pentru C.P.P. următoarele considerente:
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143.C.P.P. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148.
C.P.P.Cu privire la prima condiție, tribunalul reține că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există " indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală " (art. 143 alin. 1.C.P.P.), care să nască presupunerea rezonabilă că acest inculpat ar fi comis fapte de natură penală.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura ".
Apărătorul inculpatului a arătat că se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate, nemaiexistând pericolul ca inculpatul să influențeze vreun martor al dosarului, ori, din studierea propunerii de arestare și a încheierilor de luare a măsurii și menținere a ei s-au avut în vedere dispozițiile art. 148 lit. f, respectiv faptul că " inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ".
Infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, sunt "omor deosebit de grav" prev. de art. 174-176 lit.d pen și "tâlhărie", prev.de art.211 alin.2 lit.b, alin.2 ind.l lit. a,c pen. cu art. 33 lit.a și art.75 lit.-c pen.
Acestea, sunt sancționate de lege cu închisoarea de la 15 la 25 ani, și respectiv de la 5 la 20 de ani închisoare.
În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, apreciem că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în acre au fost săvârșite infracțiunile, printr-o deosebită violență, pe timp de noapte, asupra a două părți vătămate, soldate cu decesul uneia dintre ele, cu rănirea gravă a celeilalte, în propriul său domiciliu (al părții vătămate), pe timp de noapte, împreună cu fratele său minor, fiind de natură să creeze o stare de temere, de nesiguranță în rândul opiniei publice, putând fi orice persoană o potențială victimă.
Fața de probatoriul administrat in cauză la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului,fata de naturasigravitatea faptelor de care este acuzat acesta,rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercusiuni nu doar materiale dar sî morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.
Totodată, conduita oscilanta a inculpatului pe parcursul judecării cauzei, confirma pericolul concret al acestuia si generează temerea rezonabila,ca, aflat în stare de libertate,ar putea împiedică buna desfășurare a cercetării judecătorești.
In ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului,instanța apreciază ca aceasta nu depășește limitele unui termen rezonabil in sensul dispozițiilor art 5,alin.3 din CEDO astfel încât sa legitimeze înlocuirea măsurii arestării preventive. Așa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulara la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorita ( a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea Toth Austriei dîn 12 decembrie 1991).
Ori complexitatea cauzei determinata de atitudinea inculpatului, care nu recunoaște săvârșirea faptei (cu excepția declarației dată de el, la termenul de judecată din 23.04.2008 cu ocazia prelungirii arestării preventive),natura faptelor care fac obiectul cauzei, numărul martorilor audiați in cauza,conduce la concluzia ca durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit exigentele unui termen rezonabil.
Faptele pentru care este cercetat inculpatul și pentru care beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Sub aspectul temeiniciei,analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun și în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fărăaduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție decare se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei.
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal,respectiv act medico-legal, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor care îi plasează pe inculpat la locul săvârșirii faptei coroborat cu împrejurarea descoperirii bunurilor aparținând părții vătămate in locuința inculpatului, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimilenu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele carearjustifica o soluție de condamnareiar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Instanța arespins cererile de revocare a acestei măsuri și înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea întrucât la aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, instanța a avut în vederenatura fapteide care este suspectat, implicând uzul de violenta, sferarelațiilor socialelezate (integritatea patrimoniului si contra vieții, integrității corporale și sănătății )rezonanta sociala a fapteidate fiind gravitatea acesteia,comunitatea restrânsă in care s-a petrecut fapta, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârșită fapta, in prezenta unui minor, pe timp de noapte, asupra a două părți vătămate, din care unul minor. Toate aceste aspecte, coroborate, au condus la concluzia ca se impune menținerea in stare de arest preventiv a inculpatuluipentru a asiguraordinea publica si securitatea cetățenilor.
Împotriva încheierii pronunțate inculpatul a declarat recurs în termen legal, fără a-l motiva în scris.
Cu ocazia dezbaterilor a solicitat judecarea în stare de libertate întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art.385/14 Cod procedură penală încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.3 Cod pr. penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
Prima instanță a procedat în mod corect atunci când a menținut arestarea preventivă a inculpatului întrucât sunt îndeplinite prevederile art.300/2 cu 160/b al.3 Cod pr.penală, subzistând temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea inițială, acestea impunând în continuare privarea de libertate.
Motivarea făcută de tribunal pe care și-o însușește și instanța de recurs arată considerentele pentru care s-a impus menținerea arestării preventive.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea încheierii atacate, se va respinge ca nefondat recursul declara de inculpat.
Onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare.
Văzând și prevederile art.192 al.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 al.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2009, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înc.-
Red.dec.recurs - St.
Tehnored. - 2 ex.
9.03.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Valerica Niculina Grosu, Ștefan
