Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.180
Ședința publică de la 06.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 3: Ștefan
*
GREFIER -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat - în stare de arest preventiv, asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Întrebat fiind de președintele completului de judecată, recurentul-inculpat a învederat că își menține recursul declarat împotriva încheierii pronunțate de tribunal. De asemenea, a precizat că nu are apărător angajat.
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a arătat că acesta consideră că poate fi judecat în stare de libertate întrucât hotărârea de condamnare nu este definitivă, iar în calea de atac a apelului urmează să solicite administrarea unor probe pentru dovedirea nevinovăției. În final, apărătorul a lăsat soluția la aprecierea instanței de recurs și a solicitat plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind încheierea recurată ca fiind legală și temeinică. A susținut că instanța de apel în mod corect a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, în cauză existând indicii că acesta a săvârșit infracțiunea de tâlhărie în formă continuată. A solicitat a se avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, precum și pericolul concret pentru ordinea publică, care rezultă din însăși natura infracțiunii pentru care prima instanță l-a condamnat, de o gravitate deosebită.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței de recurs.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 25.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 al.1, al.2 lit.b, c Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 și art.37 al.1 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada 11.11.2008 - 15.11.2008 a tâlhărit 4 părți vătămate, femei în vârstă, prin smulgerea poșetelor personale.
În motivarea încheierii se arată că prin încheierea nr. 26 din 16.11.2008, Judecătoria Piatra Neamța dispus arestarea preventivă a inculpatului, iar prin încheierea din 10.12.2008 și prin sentința penală nr. 50 din 20.01.2009, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
La luarea și menținerea măsurii arestării preventive, s-a apreciat că există probe care să susțină învinuirea, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele dosarului, Tribunalul a constatat că în cauză există o hotărâre de condamnare a inculpatului în primă instanță pentru o infracțiune gravă, de tâlhărie pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce constă în starea de neliniște a societății că persoane învinuite de săvârșirea unor asemenea fapte sunt judecate în stare de libertate, dar și în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pericolul rezultă din condamnările anterioare ale inculpatului, starea de recidivă în care acesta se află, dar și din modalitatea săvârșirii faptelor pentru care este judecat în prezenta cauză, gravitatea acestora și rezonanța produsă în colectivitatea în care s-au săvârșit.
Față de cele ce preced, Tribunalul a constatat că arestarea preventivă a inculpatului este legală, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate, astfel că, în baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, a menținut măsura.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, la pronunțarea acesteia, în condițiile art.385/4 al.1, raportat la art.366 al.4 Cod pr.penală, fără a-l motiva în scris.
Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu, solicită lăsarea în libertate.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 Cod pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6 al.3 Cod pr.penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, instanța apreciază că temeiul avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acesteia, prin tâlhărirea unor persoane cu o capacitate redusă de a se autoapăra, denotă minuțiozitate, perseverență în conceperea infracțiunii și un pericol ridicat al faptelor comise.
În același timp, circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, conturează în continuare pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate, temeiul arestării păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare, din 20.01.2009, până la această dată.
În plus, inculpatul a fost pedepsit cu 6 ani închisoare de către prima instanță, sancțiune ce relevă încă o dată pericolul concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor ar.t143 și 68/1 Cod pr.penală, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod pr.penală, va respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, ca nefondat.
În baza art.189 Cod pr.penală, va dispune plata din fondurile a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art.192, al.2 Cod pr.penală, va obliga recurentul la plata a 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515, pct.1, lit.b Cod pr.penală, respinge recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din 25.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondat.
În baza art.189 Cod pr.penală, dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art.192, al.2 Cod pr.penală, obligă recurentul la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2009, în prezența inculpatului în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch.- /
Red.dec. recurs -
Tehnored. - 2 ex.
6.03.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Valerica Niculina Grosu, Ștefan
