Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 18/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 8 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă a inculpatului.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Apreciază că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest a inculpatului. Apreciază că, instanța de fond a fost in eroare atunci când a făcut vorbire despre încadrarea juridică a faptei, reținând infracțiunea de omor calificat in mod greșit, pentru că inculpatul a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor simplu. Inculpatul a avut o conduită bună, el a fost cel care a denunțat fapta, este arestat de o perioadă de timp rezonabilă, respectiv de 6 luni de zile.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea de ședință din 8 ianuarie 2010, Tribunalul Constanța, în baza art. 3002cod procedură penală rap. la art. 160 alin.3 cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul.
Totodată, a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii preventive a arestării cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat prin încheierea 100/26.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar - cu reținerea temeiurilor prev. de art. 143 cod procedură penală și art. 148 lit. f cod procedură penală, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul 1816/P/2009 din 20.10.2009, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. i cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
S-a constatat că temeiurile care au determinat, până în prezent, luarea și menținerea arestului preventiv subzistă nemodificate.
S-a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art.143 cod procedură penală în sensul existenței indiciilor temeinice privind comiterea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală și aceasta raportat la întregul material probator existent la dosar - verbal de cercetare la fata locului, procesul-verbal conținând concluziile provizorii ale medicului legist, ca urmare a efectuării necropsiei cadavrului victimei, declarațiile martorului, martor ocular la incident, declarația martorei, căreia inculpatul i-a povestit despre comiterea faptelor, precum si declarațiile inculpatului.
Totodată, s-a apreciat că subzistă și temeiului prev. de art.148 lit. f cod procedură penală, avându-se în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea cercetată prevăd pedeapsa cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere circumstanțele și împrejurările de fapt, respectiv inculpatul s-a dus înarmat cu un cuțit la imobilul unde știa că locuiește concubina sa, înjunghiind-o în zona inimii, valorile sociale pretins a fi lezate, potențialul violent de care inculpatul este capabil pe fondul consumului de alcool, sentimentul de temere produs comunității din care părțile fac parte și de indignare ce s-ar naște în situația lăsării în libertate a acestuia.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a menținut măsura arestării preventive, apreciind în mod eronat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest a inculpatului.
Se arată că, instanța de fond a fost in eroare atunci când a făcut vorbire despre încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată ca fiind aceea de omor calificat, inculpatul fiind trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor simplu.
Se susține că, nu s-a luat în considerare de către instanța de fond conduita bună a inculpatului, acesta fiind cel care a denunțat fapta.
Se apreciază, relativ la perioada arestului preventiv, respectiv 6 luni, că a depășit termenul rezonabil.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
Inculpatul a fost arestat prin încheierea 100/26.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar - cu reținerea temeiurilor prev. de art. 143 cod procedură penală și art. 148 lit. f cod procedură penală, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul 1816/P/2009 din 20.10.2009, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 cod penal și de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1 și 2 cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a cod penal, critica formulată, în acest sens de către recurent fiind întemeiată.
Cu toate acestea, reținem că, indicarea eronată a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în condițiile în care analiza îndeplinirii condițiilor pentru menținerea măsurii arestării preventive a fost raportată la elementele existente la dosarul cauzei pentru infracțiunea de omor simplu nu influențează soluția instanței.
Apreciem, ca și instanța de fond, că în acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, în ceea ce privește incidența dispozițiilor art.143 cod procedură penală în sensul existenței indiciilor temeinice privind comiterea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală, facem trimitere la întregul material probator existent la dosar, respectiv, procesul - verbal de cercetare la fata locului, procesul-verbal conținând concluziile provizorii ale medicului legist, ca urmare a efectuării necropsiei cadavrului victimei, declarațiile martorului, martor ocular la incident, declarația martorei, căreia inculpatul i-a povestit despre comiterea faptelor, precum si declarațiile inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publică este probat de împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, după un prealabil consum de alcool și înarmarea cu un cuțit, înainte de a merge la locuința victimei, ceea ce îl caracterizează ca fiind periculos pentru comunitatea în care locuiește, existând posibilitatea ca, ori de câte ori, inculpatului i se refuză satisfacerea cererilor sale, acesta să acționeze cu extremă violență și să atenteze și la viața altor persoane și de aici sentimentul de insecuritate creat pentru comunitatea locală.
În sensul aceleiași concluzii este și faptul că, inculpatul este cunoscut ca o persoană care consumă frecvent și excesiv băuturi alcoolice și care obișnuia să exercite violențe fizice asupra victimei și a copilului acesteia.
Totodată, facem trimitere și la sentimentul de indignare ce ar putea cuprinde comunitatea locală atunci când persoane care sunt cercetate pentru fapte deosebit de grave, care le poate afecta existența sunt lăsate în libertate.
În aceste condiții, denunțarea faptei de către inculpat nu este suficientă pentru a aprecia în sens contrar.
În consecință, subzistă în cauză și temeiul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit. f cod procedură penală.
Față de aceleași aspecte, nu se poate aprecia că perioada de 6 luni în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv ar depăși caracterul rezonabil al măsurii, cu atât mai mult cu cât, în această perioadă, s-a finalizat urmărirea penală, s-a întocmit rechizitoriul și s-a dispus trimiterea în judecată, fiind începută și cercetarea judecătorească.
Față de cele reliefate, și având în vedere că nu au fost identificate alte motive de nelegalitate și netemeinicie care să conducă la reformarea încheierii, Curtea, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 8 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond.
Tehnored.. Jud.
2 ex./15.01.2010
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Eleni Cristina
