Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 19/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror - ta
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă a inculpatului.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, in baza împuternicirii avocațiale nr.290/2010, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Traducerea susținerilor inculpatului din limba arabă în limba română și invers a fost asigurată de dl, traducător de limbă arabă, autorizat de
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, în baza art. 38515pct. 2 lit. d cod pr. penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului in principal, iar in subsidiar să se dispună aplicarea disp. art. 145 sau art. 1451cod pr. penală. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să mai justifice menținerea stării de arest a inculpatului. Conform disp. art. 136 alin. 1 cod pr. penală, scopul măsurii preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal însă, se poate observa că, urmărirea penală a fost finalizată și nu se poate susține că inculpatul se va sustrage de la eventuala executare a unei pedepse, întrucât acesta, până la condamnarea sa definitivă este prezumat ca fiind nevinovat, in conformitate cu disp. art. 52cod pr. penală. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art. 148 lit. f cod pr. penală, întrucât nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică. Apreciază că, rezonanța socială a faptei a scăzut din intensitate odată cu trecerea timpului. Inculpatul a colaborat cu organele de anchetă, are familie organizată, are studii superioare și un copil minor.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, prin traducător arată că, solicită judecarea sa în stare de libertate, însă nu mai are nici o speranță să se libereze. Este arestat de 1 an de zile, are un copil de 5 ani și in dosar nu există nici o probă care să-l incrimineze. Celălalt inculpat care este liber, nici nu vine la instanță și apreciază că nu este egalitate de tratament. Nu a existat ordin de percheziție a biroului său. Arată că, dacă se va înlocui măsura arestării preventive, va locui in C,-, Bl. 2 B,. 8,. 35.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 6 ianuarie 2010, Tribunalul Constanța, în baza art. 3002cod procedură penală coroborat cu art. 160 cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul - născut 01.11.1980 în Port, fiul lui și.
În baza art. 139 alin. 2 cod procedură penală, a respins ca nefondată cererea formulată de același inculpat privind revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta.
În baza art. 139 alin. 1 cod procedură penală coroborat cu art. 1451cod procedură penală, a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de obligării de a nu părăsi țara formulată de același inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu nr. 1557/P/2008 din data de 10.02.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 cod penal, art. 31 cod penal rap. la art. 290 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de administrator al SC 2006 SRL, fiind ajutat de co-inculpatul, l-a indus în eroare pe reprezentantul SC SRL C cu ocazia încheierii și derulării unui contract de vânzare - cumpărare, marfa constând în tractoare uzate, sens în care a determinat-o, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe soția sa, să completeze în fals și fără vinovăție, două facturi fiscale, în valoare totală de 359.400 lei, privind achiziționarea unui număr de 47 de tractoare uzate, despre care cunoștea faptul că nu există.
Prin încheierea nr.7 din data de 15.01.2009, pronunțată în dosarul penal nr- a Tribunalului Constanța, s-a dispus, în temeiul art. 148 alin. 1 lit. f cod procedură penală luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Analizând actele și lucrările dosarului se apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art. 143 cod procedură penală și art. 148 cod procedură penală.
Astfel, și la acest moment se constată că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, apreciem că subzistă și la acest moment, în sensul că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea în libertate a acestuia se creează un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul este determinat de gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care este trimis în judecată, derivată din natura acestora, din împrejurările si modalitatea concretă de comitere, urmarea produsă, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului, conduita inculpatului ulterioară descoperirii faptelor deduse judecății, în sensul că s-a ascuns și nu a mai putut fi contactat după ce reprezentantul legal al societății prejudiciate a formulat plângere penală la organele judiciare.
Acest pericol trebuie analizat nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului - provine dintr-o familie organizată, are un copil minor, este absolvent al învățământului superior, nu este cunoscut cu antecedente penale, deși este cercetat în două dosare penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea - ci și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute.
Se are în vedere că, astfel cum s-a reținut prin actul de inculpare, infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social, determinat de împrejurările și modalitățile concrete în care se arată că a acționat acesta, de urmările produse, de rezonanța socială și sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității.
Pe de altă parte, se reține că, deși mare parte din cercetarea judecătorească a fost efectuată, fiind administrate majoritatea probelor în mod nemijlocit de către instanță, în prezent considerăm că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului întrucât este necesară împiedicarea acestuia de a se sustrage de la judecată (ținând seama și de conduita sa anterioară) și asigurarea desfășurării judecății în condiții de normalitate.
În atare situație, se consideră că la acest moment procesual nu sunt motive care să justifice schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nici motive care să justifice inexistența acestora, motive care ar conduce fie la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, fie la revocarea acestei măsuri.
Cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, se impune a fi făcută precizarea că, deși inculpatul afirmă că dacă s-ar opta pentru această soluție ar putea locui fie cu fosta soție, fie la rudele sale din B, în sprijinul acestor afirmații nu au fost produse niciun fel de probe.
Față de considerentele ce preced, corelate si cu scopul măsurii preventive prevăzut de art. 136 cod procedură penală, în baza art. 3002cod procedură penală coroborat cu art. 160 cod procedură penală, instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În termen legal, inculpatul a formulat recurs prin care solicită casarea încheierii de ședință a instanței de fond din data de 6 ianuarie 2010, și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive in principal, iar in subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
S-a susținut in recurs că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice in continuare menținerea stării de arest a inculpatului.
Un alt motiv de recurs constă în aceea că, recurentul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la condamnarea sa definitivă; cât și aceea că, in prezent condițiile prev. de art. 148 lit. f cod pr. penală nu sunt îndeplinite, respectiv inexistența unor probe certe că, lăsarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, in raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea constată următoarele:
Recurentul inculpat a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune in formă calificată iar cauza este in curs de judecată la Tribunalul Constanța.
Probele administrate până în prezent nu au fost de natură a schimba indicii temeinici care au fost avuți in vedere la luarea acestei măsuri și din care rezultă presupunerea rezonabilă că, inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, indicii ce se regăsesc in probele aflate atât la dosarul de urmărire penală cât si la instanța de judecată.
In ceea ce privește inexistența pericolului pentru ordinea publică dacă recurentul va fi lăsat in libertate, acesta subzistă, in raport de gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care este trimis in judecată, din împrejurările si modalitatea concretă de comitere, de cuantumul ridicat al prejudiciului cât si de conduita ulterioară descoperirii faptelor a inculpatului, in sensul că s-a ascund si nu a mai putut fi contactat de reprezentanții legali ai societăților comerciale prejudiciate.
Este adevărat că, datele personale ale inculpatului îi sunt favorabile, in sensul că, provine dintr-o familie organizată, are un copil minor, este absolvent al învățământului superior si este la primul conflict cu legea penală, insă nu se poate face abstracție de gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute.
In raport de cele prezentate, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au apărut motive noi care să aibă drept consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală, urmează a respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 250 lei.
În baza art. 189 cod pr. penală, onorariul avocat oficiu, in cuantum de câte 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, in favoarea avocat, iar onorariul traducător, in cuantum de 70 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, in favoarea traducător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 250 lei.
În baza art. 189 cod pr. penală,
Onorariul avocat oficiu, in cuantum de câte 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, in favoarea avocat, iar onorariul traducător, in cuantum de 70 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, in favoarea traducător.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, Pentru jud. - -
- - aflată în, conform art. 312
Cod pr. penală, semnează
Președinte de complet,
- -
- -
GREFIER,
Jud. fond.
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
3 ex./19.01.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
Dosar penal nr-
_________________________
CĂTRE,
DEPARTAMENTUL ECONOMICO - FINANCIAR
Vă facem cunoscut că, pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA, se află înregistrat dosarul nr-, privind recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
In conformitate cu dispozițiile legale s-a procedat la traducerea susținerilor inculpatului din limba arabă în limba română și invers.
Această traducere, a fost efectuată în cauză de către dnul., persoană autorizată ca traducător de limba arabă conform Legii nr. 178/1997, de către Ministerul Justiției;
Alăturat, vă înaintăm:
- Decizia penală nr. 19/P din 14 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, prin care s-a dispus avansarea din fondurile MJ a onorariului de traducător in valoare de 70 lei
, poate fi contactat la numărul de telefon 0744.241.300 sau 0751.113.580.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Eleni Cristina
