Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 181/
Ședința publică de la 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul - Serviciul Teritorial Galați
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul- inculpat, în stare de arest și asistat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Inculpatul- recurent precizează că își menține recursul formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat, având cuvântul, arată că inculpatul a fost deja trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de DNA G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. 2 Cod penal în ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Arată că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului are un anumit grad de pericol social dar, nu se poate ignora, atunci când analizând gradul de pericol social în concret al faptei reținută în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, sancțiunea pe care legiuitorul a prevăzut-o pentru această faptă. Această sancțiune reprezintă măsura gradului de pericol social, art. 148 lit. f Cod pr.penală se justifică, în bună măsură, de existența acestui grad ridicat de pericol social al faptei reținută în sarcina inculpatului.
Apreciază că acest pericol social al faptei reținută în sarcina inculpatului a justificat luarea măsurii arestării preventive la un moment dat, a justificat păstrarea acestei situații pe perioada cât organul de urmărire penală a efectuat ancheta, dar după finalizarea acestei etape a procesului penal, după întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, această măsură nu se mai justifică.
Solicită admiterea recursului formulat,casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și în rejudecare să se facă aplicarea disp.art. 3001alin.2 Cod pr.penală. Solicită acest lucru luând în considerare faptul că în sarcina inculpatului nu i se reține săvârșirea vreunei infracțiuni cu violență, nu sunt infracțiuni deosebit de grave, inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă în sensul că s-a prezentat în fața procurorului, și-a exprimat punctul de vedere, a participat la activități, nu a folosit nici un fel de mijloace care să ducă la împiedicarea procesului penal în timpul urmăririi penale
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că prin rechizitoriul nr. 29/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, inculpatul aflându-se în starea de recidivă postexecutorie.
În concret, s-a reținut în sarcina acestuia că în perioada ianuarie - februarie 2009 pretins de la cei 6 martori denunțători suma de 12.000 euro, primind până la data organizării flagrantului suma de 7440 Euro în sensul de a interveni la un funcționar al Primăriei G pentru dobândirea unor apartamente ANL, lăsând impresia că s-ar bucura de influență asupra acestui funcționar.
La desfășurarea activității infracționale a fost ajutat de inculpatul trimis de asemenea în judecată, prin același rechizitoriu, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență.
Cu privire la hotărârea recurată în prezenta cauză, apreciază că aceasta este legală și temeinică, instanța de judecată a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, astfel încât nu se impune punerea în libertate a inculpatului; totodată nu au rezultat elemente noi care să ducă la schimbarea acestei măsuri.
Apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și anume prev. art. 148 lit. a și f Cod pr.penală subzistă și totodată relevă cu prisosință condițiile prevăzute de aceste texte de lege existând în acest moment procesual probe concludente cu privire la faptul că inculpatul a încercat să se sustragă efectuării unui act de urmărire penală dându-și o identitate falsă, are antecedente penale, situație care rezultă din fișa de cazier aflată la dosar.
Solicită ca instanța să aibă în vedere suma de bani primită și pretinsă într-o perioadă scurtă de timp și persoana inculpatului, aspecte care duc la constatarea pericolului social concret pentru ordinea publică.
Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a căutat să se sustragă urmăririi penale și solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât are foarte multe datorii de plătit.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin încheierea de ședință din 9.03.2009 Tribunalul Galați, în baza art. 160 ref. la art. 3001alin.1 și 3 Cod pr.penală, a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 257 alin.1 din Codul penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, pe care a menținut-
În motivarea măsurii dispusă s-a reținut că inculpatul în perioada ianuarie - februarie 2009 pretins suma de 12.000 de Euro de la diferite persoane în scopul de aod etermina pe o funcționară din cadrul Primăriei G să le repartizeze apartamente, dându-și în același timp și o identitate falsă.
Se reține deasemeni că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului fiind întrunite disp.art. 148 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, acesta, la momentul prinderii în flagrant a încercat să se sustragă și că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei măsuri, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs inculpatul.
Prin motivele de recurs, inculpatul, prin apărător, susține că la momentul arestării inculpatului pentru fapta comisă s-a justificat gradul de pericol social, iar după finalizarea actului de sesizare a instanței, măsura arestării preventive și menținerea acesteia nu se mai justifică.
Se apreciază deasemeni în apărarea sa și motivarea recursului că fapta nu a fost comisă cu violență și că inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din verificarea încheierii de ședință și analiza ansamblului probator existente la dosar, Curtea constată că măsura menținerii arestării preventive este temeinică și legală.
Din probe, rezultă că inculpatul a comis fapta prevăzută de legea penală cu un grad de pericol social deosebit de ridicat pentru care legiuitorul a prevăzut pedepse foarte severe.
Rezultă deasemeni din probe că, până la data prezentei, nu au intervenit elemente noi care să modifice situația de fapt ca și încadrarea juridică pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și care să justifice cererea de schimbare sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai ușoară prevăzută de lege.
Pe de altă parte se constată că inculpatul și-a construit activitatea infracțională pe un plan bine organizat așa încât elementele de eșec să fie aproape în totalitate eliminate.
La aceste aspecte se mai adaugă și faptul că inculpatul a mai avut impact cu legea penală dar de unde nu a tras învățăminte urmare a unei insuficiențe de reeducare.
Faptul că inculpatul pe parcursul urmăririi penale a avut un comportament corect constituie elemente pe care instanța de fond le poate avea în vedere la momentul oportun.
Se constată din probe că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului subzistă și că sunt indicii temeinice că acesta a comis fapte prevăzute și pedepsite de legea penală.
În drept sunt întrunite disp.art. 148 lit. f Cod pr.penală.
Față de aceste considerente și având în vedere disp.art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală, urmează să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod pr.penală va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 12.05.1968 în G, domiciliat în G,-, - 5,. 18, CNP - -) în prezent deținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din data de 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă recurentul - inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. Av./17.03.2009
Tehnored./2 ex./18.03.2009
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
