Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 184/R/2008
Ședința publică din 13 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, G, împotriva încheierii penale fără număr din data de 27 februarie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, inculpații fiind trimiți în judecată prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Sălaj pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
- art.7 din Legea 39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal,
G - rt.7 din Legea 39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal,
- rt.7 din Legea 39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal,
- rt.7 din Legea 39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.293 alin.2 penal cu aplicarea art.41 alin.2C.penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal
- rt.7 din Legea 39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.25 penal raportat la art.208 alin.1 penal combinat cu art.209 alin.2 lit.b penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
- rt.7 din Legea 39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul aflat în stare de arest preventiv asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, inculpatul G, aflat în stare de arest preventiv asistat de apărători aleși, avocat din cadrul Baroului S și avocat, din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărători aleși, avocat din cadrul Baroului S și avocat, din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, inculpatul, aflat în stare de arest preventiv asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului S, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, inculpatul, aflat în stare de arest preventiv asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului S, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și inculpatul aflat în stare de arest preventiv asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpaților și, solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați împotriva încheierii penale din data de 27 februarie 2008 prin care s-a menținut starea de arest preventiv, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. Arată că în cauză s-a administrat un vast probatoriu, iar inculpații lăsați în libertate nu ar avea posibilitatea să ia legătura cu părțile vătămate sau să le influențeze în vreun fel. Instanța a menținut măsura arestului preventiv, având în vedere temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. fără a preciza în concret pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților. Prin încheierea recurată instanța a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv cu toate că a susținut că au fost administrate probele. Practic, consideră că în realitate instanța nu a motivat încheierea recurată. S-a afirmat că inculpații ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetați în stare de libertate, ori, motivarea instanței se referă la tot grupul inculpaților fără nici o diferențiere pentru fiecare inculpat. În privința inculpatului arată că toată contribuția sa la faptă este împrejurarea că ar fi transportat un număr de acte de identitate. Acest inculpat provine dintr-o familie foarte săracă. Apreciază că temeiurile care au fost avute la luarea măsurii arestării preventive nu există și nici nu a existat nici un pericol pentru ordinea publică. De la data luării măsurii arestării preventive a trecut o lungă perioadă de timp, respectiv 9 luni, astfel că durata rezonabilă a arestului prevăzută în Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a împlinit cu prisosință. Solicită a se avea în vedere că la fila 50 din actul de sesizare există mențiunea conform căreia s-a disjuns cauza față de inculpatul care a fost arestat în Ungaria timp de șase luni iar instanța ungară a revocat măsura arestării preventive și inculpatul în prezent este acasă în România. De asemenea, inculpatul a fost preluat de autoritățile austriece, învinuit pentru 12 capete de acuzare, însă, în prezent este acasă, instanța austriacă dispunând punerea lui în libertate deși procesul nu este încă încheiat. Totodată, și martorul au fost arestați în Ungaria și au fost deja condamnați la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Toate aceste relatări sunt argumente că instanțele din Europa dau eficiență Convenției Europene a Drepturilor Omului când se referă la durata arestării preventive. Consideră că durata arestului a fost suficientă având în vedere și faptul că în fața instanței de fond s-au administrat majoritatea probelor. Susține că - Biroul Teritorial Sălaj atunci când a instrumentat cauza a făcut abuzuri, respectiv martorul Aaf ost agresat și lovit cu cătușele în spate în prezența mamei acestuia pentru a fi determinat să declare că inculpatul l-ar fi determinat să declare ceva în favoarea lui. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursurilor cu motivarea că instanța de fond ar fi trebuit să constate că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nici temeiuri noi nu au apărut.
Apărătorul ales al inculpaților G și, av., solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. casarea încheierii penale atacate prin care s-a menținut măsura arestului preventiv, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă, alte temeiuri noi nu sunt, astfel încât se impune punerea de îndată în libertate a inculpaților. Inculpații au fost arestați la data de 3 iulie 2007 de către Tribunalul Sălaj împreună cu alte persoane, fiind acuzați că ar fi constituit o grupare infracțională care ar fi desfășurat activități de călăuzire. Ca temei de drept instanța a reținut art. 148 lit. f pr.pen. inculpații urmând să fie cercetați pentru fapte ce legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. La data de 5 decembrie 2007 Tribunalul Sălaja respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv și a menținut această măsură. Consideră că este nelegală menținerea acestei măsuri, în condițiile în care este luată în bloc, fără a descrie temeiurile individuale care privesc privarea de libertate a acestora. S-a invocat art. 148 lit. f pr.pen. cu motivarea că acest temei avut în vedere la luarea măsurii subzistă în continuare. Apreciază încheierea atacată netemeinică și nelegală. Temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. cu privire la pedeapsa mai mare de 4 ani pentru infracțiunea comisă va exista pe tot parcursul procesului penal, însă această condiție nu este suficientă pentru a justifica o măsură privativă de libertate. Referitor la cea de-a doua condiție prev. de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv pericolul concret pentru ordinea publică, apreciază că această condiție nu mai subzistă. Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat constant în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să rezulte echivoc din probele aflate la dosarul cauzei. Instanța de fond prin încheierea recurată nu face dovada că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică și pune sub semnul egalității pericolul social al faptei cu pericolul concret al inculpatului pentru ordinea publică. În declarațiile părților vătămate audiate în cauză nu se face referire deloc la cei doi inculpați. Există de asemenea un număr de 10-12 martori audiați care nici ei nu fac referire în vreun fel la cei doi inculpați. Din cuprinsul declarațiilor rezultă că inculpații nu se cunoșteau între ei. Art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că una dintre condițiile luării măsurii arestului preventiv este aceea de a exista motive verosimile, respectiv fapte care trebuie să convingă că o persoană față de care s-a luat măsura arestului preventiv a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că pericolul concret trebuie analizat prin prisma persoanei inculpatului și a duratei măsurii arestului preventiv. Arată că acest proces va fi unul de durată, în condițiile în care sunt în cauză 45 de părți vătămate. În susținerea aspectelor invocate arată că Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 57/2007 a înlocuit măsura arestului preventiv a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara, într-un dosar de spionaj, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani. Curtea de Apel Clujs -a pronunțat în mod constant în sensul că durata măsurii arestului preventiv nu trebuie să depășească termenul rezonabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocând în acest sens decizia nr. 567/2007 a Curții de Apel Cluj. Solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, aceștia fiind căsătoriți, cu copii minori, fără antecedente penale. Susține că nu vor persista în activitatea infracțională, mai mult la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte vinovăția acestora. Consideră că din toate încheierile instanței de fond rezultă că măsura arestării preventive este menținută nejustificat în condițiile în care temeiurile arestării nu mai subzistă iar temeiuri noi nu au apărut.
Apărătorul ales al inculpaților G și, av., subscrie celor expuse de antevorbitorul său cu mențiunea că față de conținutul dosarului, avocații au senzația că nu se cunoaște dosarului și mai ales legea. Este inadmisibil ca după 9 luni de zile de arest un judecător să se limiteze la a însera în două fraze că inculpații sunt la fel de periculoși; nu se face referire la faptul că ar subzista temeiurile în acest moment, considerând că de la data de 5 decembrie și până în prezent de când s-au ascultat inculpații, martorii, sunt elemente la care instanța se poate raporta. Consideră că este greu de analizat o hotărâre judecătorească motivată atât de dezinteresat. Deși a indicat la termenul anterior de la instanța de fond că procedura de citare nu este legal îndeplinită, cu menționarea dispozițiilor imperative din Codul d e Procedură Penală, instanța s-a limitat la a afirma. " eu consider că este procedură ". Ceea ce s-a putut proba nu poate stabili subzistența temeiurilor arestării. Martorii audiați au vârste cuprinse între 14 și 16 ani și aceștia nu declară consistent referitor la faptă. Arată că urmărirea penală este finalizată, cercetarea judecătorească este aproape finalizată astfel încât la acest moment inculpații nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsați în libertate cu mențiunea că acest pericol chiar dacă a existat, la acest moment a dispărut. Nu în ultimul rând solicită a se avea în vedere dispozițiile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. rap.la art.160/b pr.pen. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților.
Apărătorul inculpatului, subscrie celor expuse de antevorbitorii săi. Arată că inculpatul a fost arestat în data de 3 iulie 2007 iar Curtea de Apel Cluja infirmat această măsură, asupra inculpatului luându-se măsura de a nu părăsi localitatea, iar în cele din urmă Tribunalul Sălaja revocat această măsură dispunând arestarea preventivă a inculpatului. În rechizitoriu există o singură referire cu privire la inculpat, acest singur act referindu-se la faptul că inculpatul a transportat două persoane din Ungaria spre Austria. Pentru acest act inculpatul a fost condamnat în Ungaria la o pedeapsă cu suspendare, punându-se atunci problema dacă pentru aceeași faptă instanța română îl va mai judeca pe inculpat. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza a se dispune punerea inculpatului în libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate. La ultima încheiere de fond există doar două paragrafe care sunt referitoare la faptul că s-ar menține măsura arestării preventive însă pentru toți inculpații. În privința inculpatului nu există nici măcar indicii și probe că ar fi săvârșit vreun act material pentru care a fost trimis în judecată. Solicită a se ține seama că inculpatul nu are antecedente penale și nu există probă din care să rezulte că inculpatul s-ar face vinovat. Apreciază că teza II a art.148 lit.f pr.pen. nu subzistă și nu a existat niciodată. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate. S-a solicitat revocarea măsurii arestului preventiv având în vedere că la dosarul cauzei nu există probe care să ducă la concluzia că inculpații sunt vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, că la această dată temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, prev. de art. 148 lit. f pr.pen. nu mai subzistă. De asemenea s-a făcut referire la depășirea termenului rezonabil al duratei măsurii arestului preventiv. Arată că la dosarul cauzei există un vast probatoriu din care rezultă că inculpații se fac vinovați de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au comis infracțiuni deosebit de grave, respectiv constituire de grup infracțional organizat și asociere la un asemenea grup. Având în vedere faptele comise apreciază că în mod corect instanța a avut în vedere la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică, faptele comise, modalitatea de comitere a acestora, precum și urmările acestor fapte, situații complementare care trebuie avute în vedere atunci când se apreciază pericolul concret pentru ordinea publică. Instanța în mod corect a reținut că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest a inculpaților și solicită respingerea recursurilor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate. Arată că nici părțile vătămate și nici martorii audiați în cauză nu îl menționează în declarații.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara arătând că nici un martor nu a auzit să fi săvârșit vreo infracțiune. Mai mult solicită a se ține seama de faptul că are o fiică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că martorii și părțile vătămate nu au dat declarații împotriva lui. Mai mult solicită a se ține seama de faptul că are o fiică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că a fost judecat în Ungaria.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că nu există probe împotriva sa.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că dorește să-și continue școala.
CURTEA
Prin încheierea penală din 27 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în baza art.160/b alin.3 și art.300/2 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților, G, și.
A fost respinsă cererea inculpatului - de revocare a măsurii arestării preventive și cererea inculpaților -, G, -, -, și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi tara.
A fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura de a nu părăsi țara, precum și cererea de revocare a măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu a inculpatului -.
A fost respinsă cererea inculpatului - privind scoaterea de sub
sechestru a autoturismului marca BMW X5 cu nr. de înmatriculare -.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată -, -G, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 din OUG nr.112/200l cu aplicarea art.4l alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 Cod penal, iar inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 Cod penal raportat la art.208 alin.1 Cod penal combinat cu art.209 alin.2 litb cu aplicarea art.4l alin.2 Cod penal, precum și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.293 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.4! alin.2 Cod penal. Au fost trimiși de asemenea în judecată inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.2 din OUG nr.1l2/200l cu aplicarea art.4l alin.2 Cod penal totul cu aplicarea art.33 Cod penal, în stare de libertate.
În urma sesizării instanței cu acest rechizitoriu la data de 22.10.2007 se procedează în temeiul art.300/l Cod procedură penală la verificarea din oficiu a legalității măsurii arestării preventive a inculpaților, -G, și a măsurii de a nu părăsi localitatea luată față de inculpații, și, trimiși în judecată prin acest rechizitoriu pentru constituirea în grup infracțional organizat având ca scop infracțiuni de trafic de migranti.
Prin încheierea penală nr.21/C din 3.07.2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, pe o perioadă de 29 de zile până la data de 31.07.2007, ora 18,25 iar față de inculpatul a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile până la 31.07.2007, ora 18,25.
Prin încheierea penală nr.63/R/2007 a Curții de Apel Cluj au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G, împotriva Incheierii nr.21/C/2007 a Tribunalului Sălaj. Prin aceeași încheiere au fost admise recursurile inculpaților și, față de aceștia luându-se măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 30 de zile până la 8.08.2007.
Prin Încheierea penală nr.22/C/2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile până la 2.08.2007, ora 13,30. Față de acest inculpat în cauză s-a luat măsura arestării preventive având în vedere că inculpatul și-a continuat activitatea infracțională și după ce prin sentința penală nr.120/2004 a Tribunalului Sălaja fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru fapte similare. Inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei până în luna mai 2007 când a fost găsit de poliție, persistând în activitatea infracțională săvârșind fapte similare celor pentru care a mai fost condamnat și sustragerea acestuia de la executarea pedepsei timp îndelungat.
Prin decizia penală nr.66/R/2007 a Curții de Apel Cluja fost respins ca tardiv recursul declarat de inculpatul.
Ulterior s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților aflati în stare de arest preventiv și măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru inculpatii fată de care s-a luat această măsură. (Încheierea penală nr.27/ C/26.07.2007 a Tribunalului Sălaj, încheierea penală nr.31/C/22.08.2007, încheierea penală nr.38/C/21.09.2007) recursurile față de aceste încheieri fiind respinse.
Prin Încheierea penală din 23.10.2007 a Tribunalului Sălaj, în baza art.300/1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații, - și.
Prin Decizia penală nr.647/R/2007 a Curtii de Apel Clujs -au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpați împotriva Încheierii penale din 23.11.2007 a Tribunalului Sălaj.
Prin încheierea penală din 5 decembrie 2007 Tribunalului Sălaj, în baza art.160/b alin.3 și art.300/2 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații, - și.
Prin Decizia penală nr.762/R/2007 a Curții de Apel Clujs -au respins ca nefondate recursurile declarat de inculpații G, și, împotriva Incheierii penale din 05.12.2007.
Prin Încheierea penală din 09 01 2008 Tribunalului Sălajs -a dispus,în baza disp.art.145 alin.3 Cod procedură penală,înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive a inculpatului -, iar prin Decizia penală nr.72/P/R/2008 a Curții de Apel Cluj,s-a respins ca nefondat recursul declarat de către acesta Împotriva Încheierii penale din 09 01 2008.
Din probele existente la dosar rezultă că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Aceasta întrucât s-a apreciat la prelungirea arestării preventive a inculpaților că sunt îndeplinite prev.art.148 litf Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neputând fi astfel susținută ideea că temeiurile pentru care a fost luată măsura nu mai subzistă.
Temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive a unora din inculpați și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de alții s-a reținut că subzistă pentru aceleași motive prev.de art.148 litf Cod procedură penală, pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina lor, condiții care între timp nu s-au putut schimba, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată fiind aceeași ca și pentru care s-a luat măsura arestării preventive, neschimbându-se elementele constitutive ale acesteia pe parcursul urmăririi penale pentru a fi în prezența unei alte infracțiuni, iar pericolul acestor infracțiuni este același.
In aceste condiții cererea apărătorilor inculpaților arestați, G, și pentru revocarea măsurii arestării și înlocuirea cu măsura de a nu părăsi țara, precum și cererea apărătorului inculpaților și, pentru înlocuirea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura de a nu părăsi țara, sunt neîntemeiate.
Față de cele arătate mai sus, în baza art.160/b alin.3 și art.300/2 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: ( fiul lui și, născut la 23.07.1981 în jud.S, domiciliat în Șimleu S- b1.6 etaj 3.17 jud.S CNP - ), G ( fiul lui și, născut la -18.04.1979 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr. 71 jud. S, CNP - ), ( fiul lui și, născut la 28.08.1974 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.71 jud.S CNP - ), (fiul lui și, născut la 10.11.1971 în O jud.B, domiciliat în Șimleu S-.ll.14 jud.S) (fiul lui și, născut la 3.10.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S- b1.7 etaj 1.10 jud.S CNP - ), (fiul lui și, născut la 18.04.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Marca nr.248 jud.S, CNP 18804l-)și jfiul lui și,născut la data de 24 12 1963 în municipiul A, județul A, în loc nr. 381,județul A) precum și măsura de a nu părăsi localitatea față de inculpații: ( fiul lui și, născut la 7.12.1982 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S,-, b1.C-3 etaj 4.16, jud.S CNP - și _ (fiul lui și, născut la 6.09.1975 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.63/A jud.S ),în acest sens, au fost respinse cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara.
Împotriva mai sus menționatei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații, și solicitând revocarea măsurii arestului preventiv și punerea lor în libertate deoarece nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică și în consecință nu mai subzistă temeiurile de arestare avute în vedere de instanță cu ocazia luării prelungirii și menținerii stării privative de libertate.
S-a invocat faptul că încheierea instanței de fond nu este motivată deoarece se face referire la grupul infracțional în care se consideră că au fost inculpații și nu la situația individuală lor.
S-a mai invocat faptul că pentru unii inculpați, respectiv, G, și, durata arestului preventiv de circa 9 luni de zile a depășit limitele unei privări de libertate rezonabile în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Analizând recursurile declarate din prisma motivelor invocate, a celor care pot fi analizate de instanță din oficiu având în vedere prevederile art.385/6 alin.3 și C.P.P. la probele administrate până în acest moment procesual, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanței de fond este una legală și temeinică având în vedere că, din probele administrate până în acest moment în cursul urmăririi penale și în fază de cercetare judecătorească, rezultă probe și indicii temeinice din care să reiasă că aceștia ar putea fi autorii faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței. Astfel, inculpații au fost cercetați și trimiși in judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de: inculpatul infracțiunea prev.de art.7 din Legea 39/2003 constând în aceea că începând cu anul 2005 constituit un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți respectiv trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucraniei peste granițele unui stat străin și folosirea unor pașapoarte maghiare false; aceluiași inculpat infracțiunea prev.de art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42.pen. prin aceea că în mod repetat în aceeași perioadă și în baza aceleiași rezoluții infracționale a racolat, îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; același inculpat pentru instigare la furt calificat prev.de art.25, 208 alin.1, 209 alin.2 lit.b pen.cu art.41, 42.pen.prin aceea că a determinat mai multe persoane din Șimleul S în aceeași perioadă și în baza aceleiași rezoluții infracționale să sustragă cărți de identitate și pașapoarte pentru a le folosi ulterior la trecerea frauduloasă a frontierei.
Inculpatului -G i se impută două infracțiuni cea prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42.pen.constând în aceea că începând cu anul 2005 constituit un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți respectiv trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucranieni peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false și utilizarea în mod repetat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a faptelor de racolare, îndrumare și călăuzire a mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută infracțiunile vizate de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42.pen. constând în aceea că din anul 2005 realizat trafic de migranți prin constituirea unui grup infracțional organizat asigurând trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucraniei peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false și de asemenea, în aceeași perioadă în mod repetat a racolat îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută comiterea în concurs real a infracțiunilor prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42.pen.prin aceea că începând cu anul 2006 aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți respectiv trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucraniei peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false și de asemenea că în aceea și perioadă în mod repetat a îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu aplicarea art.41, 42.pen. constând în aceea că începând cu anul 2006 aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți, trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucraniei peste granițele unui stat străin și folosirea unor pașapoarte maghiare false precum și faptul că în aceeași perioadă în mod repetat a îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003, art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42.pen.și fals privind identitatea prev.de art.293 alin.2 pen.cu art.41, 42.pen.constând în aceea că începând cu anul 2007 aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți prin folosirea unor pașapoarte maghiare false, călăuzind mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin, el încredințând mai multe înscrisuri care servesc pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosite fără drept mai multor persoane; inculpatului infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42 prin aceea că începând cu anul 2006 aderat la un grup infracțional organizat asigurând trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucranieni peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false, călăuzind în aceeași perioadă mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpaților și infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003 și 2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art. 41, 42.pen. constând în aceea că începând cu anul 2006 au aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți și au călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin.
Această stare de fapt este fundamentată pe probele administrate respectiv pe declarațiile părților vătămate, a martorilor, declarațiile inculpaților și din procesele verbale de transcriere a interceptărilor de convorbiri telefonice purtate între inculpați.
Toate aceste mijloace de probă îndreptățesc instanța de recurs să constate că sunt îndeplinite cerințele art.143
C.P.P.Cu privire la temeiul de arestare reținut în sarcina inculpaților respectiv incidența art.148 lit.f C.P.P. Curtea constată că acest temei subzistă și impune în continuare privarea de libertate a inculpaților recurenți. Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele presupus a fi comise de inculpați sunt închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. Această starea de pericol concret pentru ordinea publică rezidă nu numai din gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați din modalitatea de comitere a acestor fapte, din numărul extrem de mare a părților vătămate rezultate ca urmare a activității infracționale a inculpaților, din amploarea fenomenului infracțional la care aceștia se presupune că au participat ci și din reacția pe care opinia publică o are cu privire la lipsa de reacție corespunzătoare a organelor judiciare în fața cărora se desfășoară prezenta cauză.
De asemenea trebuie avută în vedere și persoana inculpaților unii dintre ei,respectiv inculpații, au fost arestați în Ungaria și deja condamnați cu pedepse a căror închisoarea fost suspendată condiționat, nu trebuie omis nici faptul că inculpatul a încercat să-l determine pe martorul să schimbe declarațiile și să nu declare în defavoarea lor.
Apreciem că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu s-au modificat și nici nu au încetat motiv pentru care instanța de recurs este în imposibilitatea de a dispune revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art.139.
Apărătorii inculpaților au mai invocat faptul că durata arestului preventiv a depășit limita rezonabilă a unei detenții provizorii după cum s-a pronunțat în repetate rânduri Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această apărarea nu poate fi primită deoarece aprecierea ca rezonabilă sau nerezonabilă a detenției se face de la caz la caz având în vedere complexitatea dosarului, comportamentul inculpaților în fața organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată, numărul mare de probe care urmează a fi administrate în mod direct și nemijlocit de către instanțe, precum și numărul mare de persoane vătămate.
În această cauză, așa cum am mai menționat numărul persoanelor vătămate este extrem de mare circa 50, de asemenea grupul inculpaților este și el numeros și ca atare desfășurarea procesului penal în aceste condiții este mai lentă.
Apreciem că durat arestului preventiv de 9 luni de zile în aceste condiții date este una rezonabilă.
S-a mai invocat și faptul că în prezenta cauză unii inculpați sunt cercetați în stare de libertate deși au comise fapte similare cu inculpații recurenți. Apreciem că nici acesta nu este un motiv pentru a dispune punerea lor în libertate ca urmare a revocării măsurii arestului preventiv deoarece nu se încadrează în condițiile impuse de art.160/b C.P.P. și în plus nu trebuie omis faptul că cei șase inculpați cercetați în stare de libertate, prin declarațiile lor sincere, au contribuit în mod semnificativ la buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b vor C.P.P. fi respinse ca nefondate recursurile declarate conform dispozitivului apreciind că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații, G, și, în prezent deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 27 februarie 2008 Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare, cu excepția inculpatului, care va fi obligat la plata sumei de 190 lei din care 40 lei onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
9 ex./17.03.2008
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
