Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 186/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR. 770/2/2010
247/2010
DECIZIA PENALĂ NR.186
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINT - - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Veronica Găină Niculae Stan Vasile
JUDECĂTOR -
GREFIER
* * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de recurentul inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 25.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1216/01.02.2010, depusă la dosar (fila 5).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei dispoziții privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pe care-l apără.
Cercetarea judecătorească fiind finalizată și față de faptul că nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, consideră că nici nu se impune și nici nu se justifică menținerea prevenției.
În încheierea pledoariei solicită, în temeiul art. 38515punctul 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2010 și, în fond, rejudecând, să dispună revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul, în stare de libertate. Solicită să fie avută în vedere persoana inculpatului, faptul că este tatăl unui copil minor, că avea loc de muncă și că nu este cunoscut cu antecedente penale, infracțiunea comisă de acesta reprezentând un moment de rătăcire. Solicită instanței de recurs să aprecieze asupra celor învederate și să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, restrictivă de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de către inculpat și de menținere a încheierii atacate ca fiind temeinică, menținerea prevenției inculpatului fiind legal dispusă, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestuia. Inculpatul nu avea un loc de muncă și nu a făcut dovadă că obținea venituri licit. Consideră că din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, din modalitatea de săvârșire acesteia și din amploarea traficului de droguri, ca fenomen infracțional cu impact extrem de sever asupra sănătății persoanei și a societății, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Își încheie expunerea punând concluzii de respingere recursului ca nefondat și menținere încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În baza art. 192 Cod procedură penală, inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Apărătorul ales al inculpatului solicită să se constat că a fost depusă o adeverință de la locul de muncă încă de la începutul urmăririi penale.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă sincer infracțiunea comisă, subliniază faptul că are o de 2 ani și 10 luni și solicită să fie judecat în stare de libertate. Precizează că nu este consumator de droguri iar motivul pentru care a comis infracțiunea l-a constituit nevoia de bani.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 25.01.2010 Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul; în temeiul art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și reținând că aceștia au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 37 lit. a Cod penal, pentru inculpatul, constând în aceea că, inculpatul, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 07.07.2009, în jurul orei 11:00, respectiv la data de 06.08.2009, în jurul orei 09:00, în timp ce se afla în imobilul de domiciliu, situat pe-,.36, sector 5, B, a vândut colaboratorului cu nume de cod sub supravegherea investigatorului cu nume de cod în total 0,21 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 120 lei, provenită din fondurile A, de fiecare dată pentru suma de 60 lei, câte două doze care cântăreau împreună 0,11 grame substanță ce conținea heroină și cofeina, respectiv 0,10 grame substanță ce conținea heroină și că, în perioada 04.07.2009 - 09.07.2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul -, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 0,18 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 115 lei, provenită din fondurile
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 Cod procedură penală, art. 149/1 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În cauză există suficiente indicii temeinice, în sensul art.68/1 Cod procedură penală, raportat la art. 143 alin.1 Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind procesele verbale de verificări și investigații, procesele verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod " ", procese verbale de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod " ", rapoarte de constatare tehnico-științifică și declarațiile inculpaților.
Totodată, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dacă se ține cont de natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu numai că subzistă, dar impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin.1 Cod procedură penală.
Cât privește cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța a respins-o ca nefondată, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin, nefiind așadar întrunite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii stării de arest preventiv.
Susține recurentul - inculpat că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu se mai justifică menținerea stării de arest preventiv, având în vedere persoana inculpatului - necunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întreținere, avea un loc de muncă, fapta a comis-o din nevoia de bani.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului, constată că acesta nu este întemeiat.
Din examinarea probelor administrate în cauză se constată că Tribunalul Bucureștia făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160 Cod procedură penală, reținând că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală și ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, cum și subzistența în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Poziția procesuală sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, deși reale, nu pot constitui prin ele însele temeiuri suficiente care să justifice revocarea măsurii, câtă vreme sunt îndeplinite cerințele legale pentru justificarea stării de arest preventiv, existând dovezi certe în sensul comiterii infracțiunii de către inculpat, dar și un pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a acestuia.
Natura infracțiunii reținute (trafic de droguri de mare risc în formă continuată), cantitatea de droguri destinată traficului, pluralitatea de inculpați, pericolul social ridicat pe care îl prezintă aceste infracțiuni, evidențiază îndoieli că lăsat în libertate inculpatul nu ar reface conexiunile specifice unei activități infracționale de același gen, așa încât este justificată menținerea în continuare a arestării preventive a inculpatului, fiind asigurată astfel și o bună desfășurare a procesului penal potrivit art. 136 Cod procedură penală, aceleași temei conducând la constatarea că nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este fondată.
Așa fiind și cum din oficiu nu sunt motive de nelegalitate a încheierii, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./11.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Carmen Veronica Găină Niculae Stan VasileJudecători:Carmen Veronica Găină Niculae Stan Vasile
