Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 185/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR.769/2/2010
244/2010
DECIZIA PENALĂ NR.185/
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER
* * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuriledeclarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 26 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, și, toți personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.35707/01.02.2010 (atașată la fila 6 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților inculpați critică încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive a acestora.
Arată că, în raport cu complexitatea cauzei, se prefigurează o durată apreciabilă a judecății, chiar și în primă instanță, situație în care nu se mai justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, astfel cum s-a statuat și în jurisprudența CEDO, cu atât mai mult cu cât starea de libertate constituie starea normală de desfășurare a procesului penal.
În acest context, solicită să se constate că inculpații sunt privați de libertate de aproximativ 10 luni, perioadă care, în opinia apărării, excede duratei rezonabile a arestării preventive, la care fac referire normele juridice interne și internaționale.
De asemenea, arată că, în speță, nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta într-adevăr un pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, face referire la datele personale ale inculpaților, precizând că aceștia provin din familii organizate, care îi susțin material și moral. Totodată, evidențiază că inculpatul este student, inculpatul este elev în clasa a XII-a, iar inculpatul are probleme grave de sănătate.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursurilor, casare în parte a încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, procesul penal urmând a continua cu aceștia în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați, solicitând menținerea în întregime a încheierii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, în condițiile în care se mențin și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora.
Astfel, consideră că natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea de săvârșire a acestora și amploarea traficului de droguri, ca fenomen infracțional cu impact extrem de sever asupra întregii societăți, fac dovada pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezintă pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că nu îi cunoștea la data faptelor pe ceilalți doi inculpați și că, în opinia sa, nu este corect ca persoane care au vândut cantități importante de droguri să se afle în libertate, iar el să fie arestat preventiv pentru câteva grame de substanțe interzise. În consecință, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată, la rândul său, că nu îi cunoștea la data faptelor pe ceilalți doi inculpații și precizează că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că, în cele 10 luni de arest preventiv, a înțeles gravitatea faptelor sale, astfel că nu mai intenționează să comită alte asemenea fapte. Drept urmare, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 26 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus astfel:
În baza art.3002din Codul d e procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, între alții, a inculpaților (zis "", fiul lui și, născut la data de 14 iunie 1989 în B, CNP -, deținut în baza nr.7/UP/15.04.2009 emis de Curtea de Apel București - Secția I Penală), (zis "", fiul lui și, născut la data de 03 august 1988 în B, CNP -, deținut în baza nr.83/UP/14.04.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și (fiul lui și, născut la data de 18 mai 1988 în B, CNP -, deținut în baza nr.81/UP/14.04.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și a menținut starea de arest preventiv a acestora.
A respins, ca neîntemeiate, cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a constatat că inculpații au fost trimiși în judecată la data de 28 mai 2009, alături de alți 8 inculpați (dintre care 6 și ei arestați preventiv), fiind acuzați de săvârșirea următoarelor infracțiuni:
inculpatul, infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că, la data de 28 februarie 2009, vândut colaboratorului " " cantitatea de 4,19 grame de cocaină.
inculpatul, infracțiunile concurente de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată și deținere fără drept de droguri de risc pentru consumul propriu, prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și respectiv de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal, constând în aceea că, la data de 26 ianuarie 2009, vândut colaboratorului " " cantitatea de 2,89 grame de cannabis, la data de 23 februarie 2009, vândut aceluiași colaborator cantitatea de 5,18 grame de cannabis, la data de 03 aprilie 2009, vândut aceluiași colaborator 10 comprimate de ecstasy, iar la data de 14 aprilie 2009, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, a fost depistat deținând o cantitate de cannabis, în vederea consumului personal.
inculpatul, două infracțiuni concurente de trafic de droguri de risc, dintre care una în formă continuată și infracțiunea de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional (în legătură cu prima infracțiune), prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, de art.8 din Legea nr.39/2003 și respectiv de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal, constând în aceea că, în perioada februarie-martie 2009, în cadrul grupului infracțional constituit de coinculpatul, a distribuit către diferite persoane importante cantități de cannabis, iar, la data de 02 martie 2009, împreună cu coinculpații și, a vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 29,66 grame de cannabis și, de asemenea, la data de 14 aprilie 2009, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, a fost depistat deținând fără drept cantitatea de 43,08 grame de cannabis.
Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acesteia se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, în raport cu dispozițiile art.143, art.148 lit.f și art.136 din Codul d e procedură penală.
Astfel, Tribunalul a reținut că, în cauză, există suficiente indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, probatoriul administrat în faza de urmărire penală fiind confirmat în cursul cercetării judecătorești.
De asemenea, constatând că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, Tribunalul a apreciat că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care a avut în vedere natura, gravitatea și modalitatea de comitere a faptelor, cantitatea importantă de droguri ce face obiectul acestora, numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională, precum și consecințele pe care astfel de substanțe le produc atât asupra consumatorilor, cât și asupra celor care le vând, urmărind să obțină, pe această cale, venituri ilicite substanțiale.
Tribunalul a mai apreciat că nu este oportună înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, chiar dacă inculpații beneficiază de unele circumstanțe personale ce le sunt favorabile (au vârste tinere, iar unii dintre ei nu sunt cunoscuți cu antecedente penale), reținând, sub acest aspect, periculozitatea lor socială (evidențiată de aspectele anterior menționate), puternicul impact negativ al faptelor săvârșite în rândul concetățenilor și stadiul procesual al cauzei.
Totodată, Tribunalul a apreciat, în ceea ce privește rezonabilitatea duratei arestării preventive a inculpaților, că perioada în care aceștia au fost privați de libertate nu este disproporționată în raport cu gravitatea faptelor imputate și complexitatea cauzei, care nu înregistrat amânări nejustificate, imputabile organelor judiciare.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recursîn termenul legal (la data de 27 ianuarie 2010), prin intermediul avocatului lor ales,inculpații, și, niciunul dintre aceștia nemotivând în scris calea de atac exercitată în cauză.
Recursurile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 29 ianuarie 2010.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi, inculpații, care au beneficiat de asistența juridică a avocatului lor ales, au criticat încheierea atacată sub aspectul dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive, solicitând revocarea acesteia, sens în care au invocat, pe de o parte, lipsa de probe privind pericolul concret pe care ei l-ar reprezenta pentru ordinea publică, în contextul datelor personale și familiale favorabile, iar, pe de altă parte, depășirea termenului rezonabil al privării de libertate, în condițiile în care sunt arestați preventiv de aproximativ 10 luni, iar complexitatea cauzei prefigurează o durată îndelungată a judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurilecu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală), pe care s-a bazat arestarea inițială a inculpaților și care fac necesară, pe mai departe, privarea de libertate a acestora, cu caracter preventiv.
În acest sens, Curtea constată că, într-adevăr, probatoriul administrat până în prezent justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale ce fac obiectul trimiterii lor în judecată, pe care chiar aceștia le-au recunoscut în mare parte, inclusiv în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, deși au prezentat versiuni menite să le diminueze participația și, implicit, răspunderea (fila 194, vol.I, - inculpatul; filele 192-193, vol.I, - inculpatul; filele 187-188, vol.I, - inculpatul ). De altfel, niciunul dintre inculpați nu a contestat, în recurs, îndeplinirea, în ceea ce îl privește, a condiției reglementate în art.143 din Codul penal.
În același timp, cu referire la condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, observând în prealabil că toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, Curtea constată, asemenea primei instanțe, că lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, ce nu a fost diminuat prin simpla trecere a timpului.
Astfel, în privința inculpatului, Curtea reține că acesta a mai comis și anterior o infracțiune de aceeași natură cu cea pentru care este judecat în prezenta cauză, respectiv trafic de droguri de mare risc, fiind condamnat definitiv, în anul 2008, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare condiționată, însă clemența ce i-a fost acordată nu a fost în măsură să-l determine la a-și reconsidera acest tip de conduită antisocială, săvârșind la scurt timp, în mai puțin de 1 an, chiar înăuntrul termenului de încercare, o faptă similară, având ca obiect o cantitate importantă de cocaină ( 4,19 grame).
De asemenea, în privința inculpatului, Curtea reține că acesta este acuzat de comiterea, în decurs de aproximativ 3 luni, a nu mai puțin de 3 acte materiale, având ca obiect cantități importante din droguri diferite (10 comprimate de ecstasy și 8,07 grame de cannabis), laolaltă cu deținerea ilegală de cannabis pentru consumul personal, acțiunile sale ilicite repetate, care au încetat doar ca urmare a intervenției organelor judiciare, conturând o personalitate cu un vădit comportament antisocial.
În sfârșit, în privința inculpatului, Curtea reține că acesta, la rândul său, este acuzat de săvârșirea, aproximativ în aceeași scurtă perioadă, a mai multor acte materiale privind punerea în circulație de cannabis, ultimele două având ca obiect, în total, 72,74 grame, ceea ce dovedește că inculpatul era un important distribuitor al drogului anterior menționat, beneficiind de o rețea relațională mai amplă, care îi permitea, pe de o parte, achiziționarea facilă a drogului, iar, pe de altă parte, vânzarea lui către mai mulți consumatori.
În raport cu aceste împrejurări, care se adaugă celor deja evidențiate în încheierea atacată (pe care Curtea și le însușește ca fiind întru-totul juste, nemaigăsind necesară reluarea lor), este de necontestat că toți cei trei inculpați recurenți manifestă o predispoziție evidentă spre acest gen de fapte - care au constituit pentru ei, până când au fost reținuți și apoi arestați preventiv, surse de venituri ilicite importante și, de asemenea, au produs consecințe sociale grave, prin repetabilitatea lor - și, astfel, aflați în libertate, prezintă un risc ridicat de comite și alte asemenea fapte, amenințând ordinea publică, în contextul numărului tot mai mare de consumatori de droguri pe raza municipiului B (aspect devenit de notorietate).
Drept urmare, raportându-se și la dispozițiile art.136 alin.8 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv este singura măsură care poate asigura în mod eficient protejarea interesului public, respectiv prezervarea securității relațiilor sociale de tipul celor grav vătămate prin faptele deduse judecății, datele personale invocate de aceștia, deși aparent favorabile, fiind lipsite în mod obiectiv de relevanță, câtă vreme ele nu au fost apte să-i determine pe inculpați,ante factum, la o conduită conformă cu valorile pe care pregătirea școlară și mediul familial trebuiau să li se insufle.
Totodată, contrar susținerii inculpaților, Curtea constată că durata arestării preventive (dispusă la data de 15 aprilie 2009, în cazul inculpatului și respectiv la data de 14 aprilie 2009, în cazul inculpaților și ) nu depășește încă limitele unui termen rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei (în care au fost trimiși în judecată 11 inculpați, din care 9 inculpați aflați - inclusiv în prezent - în stare de arest preventiv), precum și diligența manifestată de către organele judiciare în soluționarea cu suficientă celeritate a acesteia, sens în care observă că judecata în primă instanță (care a debutat prin sesizarea Tribunalului cu rechizitoriul întocmit de procuror la data de 28 mai 2009) se află într-un stadiu avansat (mai sunt doar de obținut, chiar la cererea primilor doi inculpați, informații privind rezultatele denunțurilor formulate de aceștia, din perspectiva verificării incidenței dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000), fără a exista perioade de inactivitate în ceea ce privește administrarea întregului probatoriu necesar pentru deplina lămurire a cauzei.
Drept urmare, având în vedere că încheierea atacată este legală și temeinică, neexistând motive de casare a acesteia, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 26 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. jud.
Ex.2 / 12.02.2010
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
