Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 189/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 189
Ședința publică din data de 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal de procuror: -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că de un an de zile nu s-a administrat nicio probă în acuzarea inculpatului, iar la termenul viitor se va depăși un an de când acesta se află arestat. Mai mult, niciuna din părțile vătămate nu s-a constituit parte civilă, niciuna din martore nu a venit să dea declarație la instanță.
Față de dispozițiile CEDO, care prevăd că inculpatul trebuie să stea arestat un termen rezonabil, faptul că inculpatul nu prezintă un pericol social concret, că s-au administrat probe în anul 2005, iar în timpul scurs după aceea, de 3 ani, inculpatul nu a mai săvârșit nicio presupusă infracțiune, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului public solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin sub aspectul limitelor de pedeapsă, mai mari de 4 ani, iar pericolul social rezultă din infracțiunea săvârșită, modalitatea săvârșirii infracțiunii, inculpatul fiind implicat în racolarea și exploatarea a nouă persoane.
Inculpatul - având cuvântul - solicită judecarea în stare de libertate având în vedere că are un copil minor, este întreținătorul familiei, la momentul arestării era angajat, lucrând la o firmă de construcții și față de faptul că se judecă de 1 an de zile și nu s-au administrat probe.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din 12.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art.3002raportat C.P.P. la art.160 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în cauză nu s-au modificat temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, acestea subzistând și în prezent, în sensul că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere multitudinea faptelor comise, a victimelor traficate, gravitatea faptelor și modalitatea lor de săvârșire, precum și rezonanța socială produsă, impactul avut asupra comunității.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal inculpatul fără nici o motivare în cererea scrisă.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător a susținut că s-a depășit termenul rezonabil al duratei măsurii, inculpatul fiind arestat preventiv de aproape un an, iar după sesizarea instanței nu s-a administrat nici o probă.
În același timp, s-a mai susținut că inculpatul nu prezintă pericol social concret, faptele reținându-se că faptele din prezenta cauză au fost comise în urmă cu 3 ani, perioadă în care inculpatul nu a mai comis nici o infracțiune, solicitându-se înlocuirea măsurii privative de libertate cu o altă măsură.
Verificând încheierea pe baza motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în condițiile art. 3856al. 3 Cod procedură penală,Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune.
Prin încheierea din 12/U/27.03.2007 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 de zile, în temeiul art. 148 lit. f coroborat cu art. 143 Cod procedură penală.
Ulterior, la data de 19 aprilie 2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de trafic de persoane, inculpatul și pentru infracțiunea continuată de trafic de minori. În cursul judecății s-a verificat periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar prin încheierea din 14 noiembrie 2007 instanța a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului. Cu privire la inculpatul s-a menținut măsura arestării preventive, ultima dată prin încheierea recurată.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestării preventive a fost luată în conformitate cu exigențele dreptului intern dar și ale art.5 paragraful 1 lit. c Cod procedură penală în cauză existând indicii temeinice s-au motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost cercetat și ulterior trimis în judecată.
În același timp în mod corect s-a apreciat la luarea măsurii că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera o stare de insecuritate socială, având în vedere gravitatea și amploarea faptelor reținute, în sarcina sa, precum și rezonanța acestora în cadrul societății.
Cu privire la privarea unei persoane de dreptul la libertate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional și nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că detenția preventivă se va imputa sau nu din pedeapsă.
Pentru interpretarea noțiunii de " limite rezonabile", instanța europeană a decis că urmează a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte, stabilind totodată că menținerea indiciilor temeinice nu mai este suficientă după o anumită perioadă de timp pentru a justifica privarea provizorie de libertate.
Printre criteriile pe care Curtea Europeană le are în vedere la stabilirea limitelor rezonabile a unei detenții preventive se includ complexitatea cauzei, dar și diligențele de care trebuie să dea organul judiciar în soluționarea cauzei.
Obligația organului judiciar de diligență este prevăzută atât de dreptul intern, cât și de dreptul european. Astfel, potrivit art. 293 Cod procedură penală, judecata în cauzele în care sunt arestați preventiv se face de urgență si cu precădere.
Potrivit art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
În cauză, așa cum s-a menționat, instanța de judecată a fost sesizată cu rechizitoriul din 19.04.2007, dat în decurs de mai mult de 10 luni nu s-au administrat alte probe, cu excepția audierii inculpaților și a trei martori propuși în apărare,iar instanța nu a mai utilizat toate mijloacele procedurale prevăzute de legea procesual-penală pentru a asigura prezența la instanță a părților vătămate și a martorilor și din aceste considerente Curtea apreciază că menținerea în continuare a măsurii arestării preventive depășește limita rezonabilă.
În același timp însă, pentru buna desfășurare a procesului penal și mai ales pentru a garanta prezența inculpatului la judecată se impune înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură neprivativă de libertate, în conformitate cu dispozițiile art. 139 al. 1 Cod procedură penală.
Având în vedere că inculpatul are domiciliul în municipiul R, iar judecata are loc potrivit normelor de competență materială și funcțională la instanțe din alte localități, se va înlocui măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 1451Cod procedură penală, pe durata căreia se va impune inculpatului să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 al. 11Cod procedură penală și art. 145 al.12Cod procedură penală.
Totodată i se va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 145 al. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare a înlocuirii măsurii se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11/U/27.03.2007 dacă nu este arestat în altă cauză.
Se va constata că inculpatul a fost asistat de avocat ales, iar în baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-.
Casează în parte încheierea numai cu privire la menținerea stării de arest a inculpatului recurent,reține cauza spre rejudecare și în fond:
În baza art. 139 al. 1 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea din 27.03.2007 a Tribunalului Neamț cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 1451Cod procedură penală.
În baza art. 145 al. 11Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere sau ori ce câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
În baza art. 145 al. 12Cod procedură penală pe durata măsurii inculpatul este obligat să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, ce coinculpați și de martorii din prezenta cauză.
Atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 145 al. 3 Cod procedură penală privind înlocuirea măsurii de a nu părăsi țara cu cea a arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11/U/27.03.2007, dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii
Desemnează Poliția municipiului R să efectueze supravegherea inculpatului pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Dispune comunicarea copiei prezentei decizii către organele prevăzute de art. 145 al. 21Cod procedură penală.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat angajat.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.03.2008, în prezența inculpatului arestat.
Cu opinia separată a domnului judecător care este pentru respingerea recursului ca nefondat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.înch.
Red.dec. -
Tenored. - 3 ex.
18/19.03.2008
OPINIE SEPARATĂ A DOMNULUI JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
- -
Soluția pronunțată de instanța de fond este corectă, întrucât în cauză sunt îndeplinite prevederile art.300/2 cu art.160/b al.3 pr.penală.
Nu s-au modificat temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la arestarea inițială, acestea subzistând și în prezent.
Până în acest stadiu al procesului există date și elemente că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în raport de natura faptelor care i se pun în sarcină.
La menținerea stării de arest preventiv prima instanță a constatat în mod întemeiat că inculpatul a săvârșit o multitudine de fapte de o gravitate deosebită care au avut o rezonanță deosebită în rândul comunității.
Menținerea arestării preventive este și în interesul bunei administrări a actului de justiție, având în vedere că mai sunt de administrat probe.
Cât privește durata arestării preventive, aceasta nu este limitată de lege în cursul judecății, existând un singur caz de încetare de drept a arestării preventive cel precizat de art. 140 al.2 pr.penală, dar care nu se regăsește în cauza de față.
În raport de momentul când s-a dispus arestarea preventivă, de gravitatea faptelor, de complexitatea cauzei și de dificultățile existente în administrarea probelor, durata acesteia se încadrează în"limite nefavorabile", încadrându-se în criteriile avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele ce preced apreciez că în cauză se impune respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
- -
Red.Șt./19.03.2008
Tehnored./20.03.2008
3 ex.
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
