Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 189/R/2009
Ședința publică din 30 martie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 20 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Cluj, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, acesta fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prev.de art.215 alin.1 și 2.penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a penal; fals informatic în formă continuată, prev.de art.48 din Legea 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a penal; trafic de droguri de risc, prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul învederează instanței că-și însușește recursul declarat de apărătorul său.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă. Raportat la momentul procesual în care ne aflăm temeiurile prev. de art.143 și 148 lit. f Cod pr.pen. nu mai există. Arată că prin încheierea din data de 15 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj instanța a dispus revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea în stare de libertate a inculpatului, iar apoi la 3 luni de la această dată aceeași instanță de judecată a considerat că se impune menținerea stării de arest, întrucât temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și în prezent raportat la natura și gravitatea faptelor, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite, prejudiciul mare cauzat părților vătămate, precum și la faptul că în trecut inculpatul a mai suferit o condamnare, însă toate aceste aspecte țin de individualizarea pedepsei. În ce privește prejudiciul cauzat celor 20 de părți civile, solicită să se rețină că nici una dintre acestea nu și-au manifestat dorința de a recupera prejudiciul.
Apreciază că soluția de revocare a măsurii arestării preventive se impune și raportat la principiul egalității de tratament având în vedere că restul inculpaților care sunt trimiși în judecată pentru aceleași infracțiuni, sunt cercetați în stare de libertate, precum și raportat la faptul că inculpatul este arestat preventiv de 7 luni și că acesta a avut o atitudine sinceră atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond.
În ce privește susținerea instanței de fond că situația inculpatului este diferită față de a celorlalți inculpați întrucât acesta este cercetat și pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, arată că inculpatul nu a comercializat acel tip de drog, și pentru a dovedi această susținere la termenul de judecată din data de 20 martie 2009 a solicitat în probațiune audierea celor doi agenți sub acoperire.
În subsidiar, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligațiile corespunzătoare.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii recurate, apreciind că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală constatând că sunt întrunite condițiile legale prev. de art.143 Cod pr.pen. și art.148 lit.f Cod pr.pen. având în vedere că la dosar există indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiuniile deduse judecății sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică în sensul reluării activității infracționale. De asemenea, instanța de fond corect a făcut distincție între situația acestui inculpat și a celorlalți inculpați judecați în cauză având în vedere încadrarea juridică mai aspră și antecedentele penale ale acestuia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală din data de 20.03.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Cluj, în baza art. 160/b al. 3.proc.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului (fiul lui și -, născ.la 09.07.1985 în C-N,. în C-N-,.4, jud.C, CNP -, deținut în Penitenciarul Gherla ).
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut, în esență, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. S-a mai arătat că antecedența penală a inculpatului și faptul că acesta este cercetat și pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc relevă faptul că situația sa nu este identică cu cea a coinculpaților cercetați în aceeași cauză pentru ca astfel să poată fi adus în discuție principiul echității raportat la cercetarea în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acestei încheieri și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv și punerea sa de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, în cauză nu este dovedit faptul că inculpatul a comercializat droguri, că a fost sincer în declarații și că este arestat de circa 7 luni.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penala nr.51 din 21.08.2008 a Tribunalului Cluj, definitivă prin încheierea penală nr.70/R/26 august 2008 Curții de apel Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 zile cu începere de la 21.08.2008 până la 18.09.2008 sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.de art.8 din Legea 39/2003, rap.la art.323 al.1, 2.pen. fals informatic în formă continuată prev.de art.48 din Legea 161/2003 și înșelăciune în formă continuată prev.de art.215 al.1,2 pen. trafic de droguri de risc prev.de art.2 al.1 din Legea 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prev.de art.4 al.1 din Legea 143/2000, cu aplic. art.41 al.2 și art.33 lit. a pen
Prin aceeași încheiere penală s-a dispus arestarea și a inculpaților, și.
În fapt, s-a reținut că în cauză există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, începând cu anul 2006, împreună cu ceilalți inculpați și numiții, și s-ar fi asociat în vederea inducerii în eroare a unor cetățeni străini prin postarea unor anunțuri matrimoniale nereale pe site-uri specializate din SUA și Canada, banii fiindu-le expediați de victime prin sistemul și,modalitate prin care inculpatul ar fi beneficiat de la o parte vătămată din Canada suma de 1985 euro, în patru tranșe.
S-a mai reținut că inculpatul, în cursul anului 2008 ar fi consumat cannabis și hașiș și ar fi oferit inculpaților, astfel de droguri, consumându-le împreună și deținând fără drept aceste droguri de risc.
Ca temei al luării acestei măsuri s-a reținut cazul prev. de art. 148 lit. f proc.pen.
Ulterior această măsură a fost prelungită succesiv prin încheierile penale nr.55/C/16.09.2008 a Tribunalului Cluj nr.62/C/14.10.2008 a Tribunalului Cluj și nr. 67/CC /13.11.2008 a Tribunalului Cluj.
Atât încheierea de arestare, cât și cele de prelungire a măsurii arestării au fost atacate cu recurs, fiind menținute de instanța de control judiciar.
După sesizarea instanței, s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului, constatându-se de către instanțe că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev. de art. 136 raportat la art. 143.proc.pen. și că este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit. proc.pen.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 proc.pen. n cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În conformitate cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind copiile documentelor de transfer de bani prin sistemul și, pe numele inculpaților, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și e-mail-urile expediate de aceștia din care rezultă în mod explicit manoperele de inducere în eroare a părților vătămate, datele obținute în urma verificării conținutului adreselor de e-mail, declarațiile numiților, și, declarațiile coinculpaților, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpatul este judecat pentru fapte deosebit de grave de pericol și rezultat, sancționate de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestor fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod corect instanța de fond a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, că este legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă și menținută față de inculpat, iar pentru buna desfășurare a procesului penal menținerea arestului preventiv a inculpatului se justifică și se impune cu necesitate.
Recurentul a mai invocat în susținerea recursului necesitatea asigurării egalității de tratament în raport cu ceilalți coinculpați față de care s-a dispus punerea în libertate, însă această motivare nu poate fi primită atât timp cât inculpatul, spre deosebire de ceilalți inculpați, nu se află la prima confruntare cu legea penală și este cercetat, în plus față de ceilalți inculpați, și pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
Nici motivul privind împlinirea unui termen rezonabil al detenției nu este împărtășit de instanța de recurs.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil al detenției inculpatului raportat la natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpați, de condițiile concrete în care acestea s-au desfășurat, de multitudinea și complexitatea faptelor ilegale și de numărul ridicat al părților, aspecte care impun o perioadă de timp mai îndelungată pentru administrarea tuturor probelor și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Pentru toate aceste motive, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. menținând în totalitate încheierea atacată.
Potrivit art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorar pentru apărătorii din oficiu, sumă ce se va plăti din.
Potrivit art.192 alin.2 proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentă onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul și, născut la data de 9.07.1985, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 20 martie a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru avocat.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - --
Red. /
3 ex./08.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Monica Rodina
