Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 190/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 190/R/2009
Ședința publică din data de 30 martie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva încheierii penale fără număr din 23 martie 2009 Tribunalului Maramureș, prin care s- dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților: trimis în judecată prin rechizitoriul nr.48/D/P/2006 din 18.10.2007 al -Biroul Teritorial Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 din OUG nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 25.pen. raportat la art. 208 alin. 1 combinat cu art. 209 alin. 2 lit. b pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.; trimis în judecată prin același rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 din OUG nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.; trimis în judecată prin același rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 din OUG nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpații G și aflați în stare de arest, asistați de apărători aleși, av. din cadrul Baroului M și av. din cadrul Baroului C, cu delegații avocațiale depuse la dosar și inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av. din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ, casarea încheirerii din data de 23 martie 2009 a Tribunalului Maramureș și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 3002rap.la art. 160 alin.3 Cod pr.pen. menținerea stării de arest față de inculpații G, și. În încheierea atacată se arată că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive întrucât arestul preventiv a depășit un termen rezonabil și că nu mai sunt îndeplinite temeiurile prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. însă apreciază hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 139 Cod pr.pen. deoarece temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă în continuare. Condițiile prev. de art. 143 Cod pr.pen. sunt incidente în cauză având în vedere că în urma administrării probelor în cauză față de acești inculpați a fost pronunțată o soluție de condamnare. De asemenea, condițiile prev. de art.148 lit.f Cod pr.pen. sunt întrunite în cauză având în vedere că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților, chiar și în acest moment după 21 de luni de arest preventiv, prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura și gravitatea deosebită a faptelor, rolul acestora de lideri coordonatori care racolau, organizau transportul și procurau acte, precum și raportat la perioada îndelungată de tip în care grupul infracțional și-a desfășurat activitatea, respectiv din anul 2005. De asemenea, arată că există temerea că lăsați în libertate inculpații ar altera mijloacele de probă.
Totodată, solicită să se rețină că fiecare dintre inculpați sunt cunoscuți cu asemenea preocupări înainte de comiterea faptelor pentru care sunt cercetați în prezentul dosar, astfel inculpații G și au fost condamnați în Ungaria, inculpatului instituindu-se și interdicția de intrare pe teritoriul Ungariei pentru o perioadă de 4 ani, inculpatul este cercetat și pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală și ultraj la Parcjetul de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei. Inculpații sunt cunoscuți ca persoane certate cu legea penală și o atitudine sfidătoare la adresa organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată cu ocazia luării măsurilor preventive. În cadrul acestui proces, inculpații au amenințat și au încercat influențarea unor martori, sens în care depune la dosar copiile martorilor.
În ce privește infracțiunea de constituire a unui grup organizat, arată că și jurisprudența CEDO presupune o investigare complexă și de lungă durată, astfel că măsura arestării preventive nu poate fi înlocuită doar pe considerentul duratei arestului preventiv.
În acest moment o primă soluție de fond a fost desființată și trimisă cauza în rejudecare, însă cercetarea judecătoreacsă nu ar trebui să dureze foarte mult având în vedere că s-au menținut actele procedurale întreprinse de instanța de fond, însă inculpații prin prisma infracțiunilor comise și a limitelor de pedeapsă pentru aceste infracțiuni riscă pedepse destul de aspre, astfel că lăsați în libertate s-ar putea sustrage de la judecată și executarea pedepsei.
Apărătorul inculpaților G și, av. solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ și menținerea în întregime a încheierii penale din data de 23 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ. Arată că inculpații sunt în fața Curții de APEL CLUJ la al 21-lea recurs, fiind cercetați într-un dosar deosebit de complex și o primă soluție a fost casată ca urmare a unei judecăți la fond care a încălcat toate normele Codului d e procedură penală, iar procurorul de ședință a influențat martorii în sala de judecată, astfel că nu a fost o judecată echitabilă. Apreciază că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă având în vedere că inculații sunt arestați preventiv de 22 de luni, iar potrivit art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii și de asemenea, odată cu trecerea timpului și pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, iar gravitatea infracțiuniilor nu poate fi considerată temei suficient pentru menținerea arestării preventive. În acest sens face trimitere la practica judiciară, respectiv cazul Letellier contra Franța.
De asemenea, mai arată că inculpații nu s-ar sustrage cercetării judecătorești după 22 de luni de arest preventiv având în vedere și faptul că pedeapsa ce li se va aplica nu poate fi mai mare de 5 ani cum a fost stabilită de instanța de fond.
Apărătorul inculpaților G și, av. solicită în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ, arătând că este pentru prima dată când în recurs se discută liberarea persoanelor, hotărârea fiind favorabilă. Apreciază că argumentele instanței de fond sunt legale și temeinice, iar argumentele pe care le-a adus -ul astăzi sunt indirecte și prin care se încearcă casarea încheierii atacate prin care inculpații ar putea fi liberi. Este inadmisibil să se susțină că inculpații trebuie menținuți în arest pentru că a fost pronunțată deja o hotărâre de condamnare și că ar putea să influențeze cercetarea judecătorească și este inadmisibil să se facp referire la rolul pe care l-au avut fiecare dintre inculpați în grupul organizat ca să se justifice în continuare măsura arestării preventive.
Apreciază că nu mai sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. în special condiția pericolului concret și actual. S-a spus că este vorba de un grup organizat care a desfășurat o activitate infracțională pe un timp îndelungat, precum și faptul că a fost arestat în Ungaria, însă aceste aspecte nu pot justifica menținerea în arest preventiv a inculpatului. Cu privire la declarațiile de martori depuse astăzi la dosar, apreciază că ar trebui verificate înregistrările ședințelor de judecată de la instanța de fond pentru a se vedea că influențarea martorilor s-a făcut de către procurorul de ședință care interzicea martorilor să răspundă la anumite întrebări.
De asemenea, afirmația că în cauză nu este îndeplinit termenul rezonabil pentru că inculpații vor primi pedepse mult mai mari, nu este un argument legal având în vedere că durata arestului preventiv nu trebuie să funcționeze ca o pedeapsă. În acest sens invocă practica instanțelor clujene care au hotărât după un termen mult mai scurt revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet și din perspectiva situației personale ale celor doi inculpați și mai ales a inculpatului care are o soție operată la cap de o tumoare canceroasă de anul trecut și nu și-a revenit, ceea ce face practic ca zilele acesteia să fie numărate.
Apărătorul inculpatului achiesează concluzilor puse de ceilalți apărători și în esență solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ și menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Maramureș prin care corect s-a reținut că 22 de luni de arest nu mai justifică menținerea inculpaților în stare de arest, motivând și pe practica CEDO. Apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu mai subzistă și din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și că ar influența în vreun fel probele ce urmează a fi administrate în cauză.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate pentru a fi alături de fiica și soția sa care este grav bolnavă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 23 martie 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații G, și, obligațiile inculpaților fiind stabilite de instanță potrivit dispozitivului încheierii.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul întocmit la data de 18.10.2007 de către - Biroul Teritorial Sălaj în dosarul cu numărul 48/D/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.25 penal rap. la art.208, 209 alin.2 lit.b penal, cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal; G, pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 112/2001, cu aplic. art.41 alin.2 pen. totul cu aplic. art.33 lit.a pen.;, pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 112/2001 cu aplic. art.41 alin.2 pen. totul cu aplic. art.33 lit.a pen.;, pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 112/2001 cu aplic. art.41 alin.2 pen. totul cu aplic. art.33 lit.a pen.;, pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 122/2001 cu aplic. art.41 alin.2 pen.; art. 293 alin.2 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. totul cu aplic. art.33 lit.a pen.;, pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 112/2001 cu aplic. art.41 alin.2 pen. totul cu aplic. art.33 lit.a penal;, pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 112/2201 cu aplic. art.41 alin.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a penal; -, pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 112/2001 cu aplic. art.41 alin.2 pen. totul cu aplic. art.33 lit.a pen.;, pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 112/2001 cu aplic. art.41 alin.2 pen. totul cu aplic. art.33 lit.a pen.
În materialul de urmărire penală întocmit în cauză, s-a menționat, în esență, că începând cu anul 2005, pe raza județului S, respectiv în orașul Șimleu S, s-ar fi constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect principal infracțiuni de trecere frauduloasă a frontierei spre alte state aflate în spațiul, de către cetățeni proveniți din țările fostei Uniuni. Activitatea infracțională a acestui grup s-ar fi derulat pe parcursul mai multor ani, începând cu anul 2005 și căpătând amploare deosebită în cursul anilor 2006-2007. Se mai menționează că în cadrul grupului s-ar fi delimitat două ramuri, ale căror activități infracționale interferau și chiar ar fi existat situații în care activitățile ar fi fost derulate și coordonate de ambele grupări. Una din aceste ramuri ar fi fost coordonată de inculpatul, iar cealaltă grupare de către inculpații G și, cunoscuți cu porecla "Frații ". Inculpatul G, împreună cu fratele său, ar fi coordonat activitatea unei rețele de trafic de migranți din Republica M și Ucraina, care tranzitau România și Ungaria, având ca destinație finală țările din spațiul Uniunii Europene, în special Italia. Se presupune că inculpații G și ar fi colaborat cu inculpatul, acesta din urmă având la rândul lui contacte în Republica M și Ucraina, el exercitând atât acțiuni de racolare, transport, cazare a migranților pentru cei doi inculpați, cât și acțiuni de coordonare pentru propria rețea.
Pornind de la starea de fapt expusă în rechizitoriu, Tribunalul Sălaja dispus condamnarea inculpaților prin sentința penală nr.85/9.09.2008, o parte dintre inculpații trimiși în judecată fiind judecați în continuare în stare de arest preventiv.
Urmare a promovării apelului și a admiterii acestuia, soluția primei instanțe a fost desființată prin decizia penală nr.131/A din 22.12.2008 a Curții de APEL CLUJ, față de inculpații, G și fiind menținută măsura arestării preventive. Prin încheierea nr. 475 din 10.03.2009 a cauza a fost strămutată și ulterior înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș cu termen de judecată la data de 14.04.2009.
Întrucât măsura preventivă privativă de libertate a fost menținută la termenul din 11.02.2009, termen ce excede celui de 60 de zile prevăzut de dispozițiile art.160 Cod procedură penală, instanța nou învestită a procedat la punerea în discuție a legalității și temeiniciei măsurii.
Din actele dosarului reiese că față de inculpați s-a luat măsura arestării preventive la data de 3.07.2007, măsură menținută în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească.
În raport de perioada de timp cuprinsă între momentul luării măsurii arestării preventive și cel la care TRIBUNALUL MARAMUREȘa pus din nou în discuție legalitatea și temeinicia acesteia, instanța a apreciat că se impune înlocuirea arestării preventive, în aplicarea normelor de procedură interne și a celor comunitare ce stabilesc limitele unui eventual termen rezonabil pentru care se poate lua o asemenea măsură preventivă privativă de libertate. În mai multe cauze, Curtea Europeană a arătat că avantajele pe care le reprezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni iar, ca inconveniente sunt prezentate următoarele: măsura arestării reprezintă o atingere adusă prezumției de nevinovăție, produce o ruptură de mediul familial și profesional și poate constitui uneori un mijloc de presiune asupra inculpatului pentru a-l constrânge să mărturisească. Se desprind astfel, ca principii generale în materia măsurii arestării preventive, caracterul excepțional al acesteia și limitele rezonabile în care se poate dispune, Curtea recomandând evitarea prelungirii pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta inculpatului. În plus, deși persistența motivelor plauzibile de a crede că persoana în cauză a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a conformității măsurii privării de libertate cu dispozițiile art.5, după o anumită perioadă de timp aceste motive nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea de libertate.
Circumstanțele avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive în cauza de față nu mai sunt de actualitate, fapt ce reiese din analizarea actelor de la dosar, în raport de cele menționate anterior.
Aprecierea instanței că, în cauză, a fost depășit termenul rezonabil al prevenției va fi avută în vedere și la verificarea temeiului juridic ce a stat la baza luării măsurii, respectiv cel prev. de art.148 lit.f pr.pen. dispoziții ce presupun îndeplinirea, în mod cumulativ, a două condiții, cea a săvârșirii unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și, cea de a doua condiție, a existenței unor probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Dacă prima condiție, a pedepselor mai mari de 4 ani prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite este incidentă în prezenta și, implicit, nu se mai cere a fi analizată, cea de a doua condiție, a pericolului social concret pentru ordinea publică, nu mai este îndeplinită. În câteva cauze împotriva Franței (cu titlu de exemplu, Letellier c/a Franței) Curtea Europeană s-a pronunțat asupra unui alt criteriu: protejarea ordinii publice, ea admițând că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice detenția preventivă, însă doar pe un termen limitat. În esență, menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, cele 21 de luni de detenție a inculpaților arestați în cauză nu mai justifică o asemenea măsură. La momentul arestării inculpaților, sentimentul opiniei publice era că instituțiile statului investite cu înlăturarea celor ce încalcă legea își îndeplinesc atribuțiile instituite în sarcina lor prin luarea unor măsuri preventive suficient de drastice, de natură să atragă un semnal de alarmă și pentru cei ce săvârșesc fapte similare. Prin trecerea timpului însă, impactul social al faptelor săvârșite de inculpați s-a diminuat, aceștia nemaiprezentând pericol social concret pentru ordinea publică, pericol avut în vedere de instanță la luarea măsurii.
Cele expuse mai sus, dispozițiile legale menționate în considerente și în dispozitiv, vor sta la baza înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, obligațiile inculpaților fiind stabilite de instanță potrivit dispozitivului prezentei.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ, arătând că soluția primei instanțe este netemeinică deoarece pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților continuă să subziste.
Se arată că pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților arestați preventiv legiuitorul a prevăzut pedepse extrem de aspre, ce reflectă preocuparea societății cu privire la acest fenomen infracțional și la urmările pe care le poate produce. Pedeapsa pentru constituirea unui grup infracțional organizat este închisoarea de la 5 la20 de ani, iar problematica traficului de persoane este de stringentă actualitate.
Probele administrate au demonstrat că Inculpații și au fost liderii grupului infracțional organizat, ei fiind cei care racolau migranții, asigurau mijloacele de transport și șoferii, coordonau transporturile, ridicau și împărțeau sumele de bani. Inculpații erau cunoscuți ca persoane extrem de violente, cu antecedente penale, astfel că punerea lor în libertate ar avea impact social negativ, putând influența și alte persoane în comiterea unor fapte similare.
Inculpatul este cercetat și în prezent în dosarul 26/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj și vătămare corporală, de asemenea este bănuit de autoritățile ungare de desfășurare unor activități de trafic de persoane pe teritoriul Ungariei,unde s-a prezentat sub mai multe identități false.
Inculpatul G nu are antecedente penale, dar este cercetat de autoritățile ungare, fiind arestat în 2003 în Ungaria pentru trafic de migranți și condamnat în 26.04.2005 de Tribunalul la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare și interdicția de a intra pe teritoriul Ungariei pe o durată de 4 ani.
Toți cei trei inculpați au avut o atitudine sfidătoare la adresa organelor judiciare și au proferat amenințări la adresa martorilor și a părților vătămate cu ocazia audierilor, astfel că lăsarea lor în libertate ar duce la alterarea probelor administrate.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente.
Astfel, se constată că față de inculpații G, și măsura arestării preventive a fost luată la data de 3.07.2007, prin încheierea penală nr.2/C/2007 a Tribunalului Sălaj, ca și temei al arestării fiind reținute prevederile art.148 lit.f pr.pen.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.25 penal rap. la art.208, 209 alin.2 lit.b penal, cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal; inculpatul G, pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 112/2001, cu aplic. art.41 alin.2 pen. totul cu aplic. art.33 lit.a pen. iar inculpatul, pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003; art.2 din OUG 112/2001 cu aplic. art.41 alin.2 pen. totul cu aplic. art.33 lit.a pen.
Prin sentința penală nr.85/19.09.2008 a Tribunalului Sălaj inculpații, G și au fost condamnați la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.7 din Legea 39/2003; la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art.2 din OUG 112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, iar inculpatul și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru instigare la furt calificat, în formă continuată prev.de art.25 penal rap. la art.208, 209 alin.2 lit.b penal, cu aplicarea art.41 alin.2 penal.
Prin decizia penală nr. nr.131/A din 22.12.2008 a Curții de APEL CLUJ hotărârea Tribunalului Sălaja fost casată, iar cauza s-a trimis spre rejudecare, cu motivarea, între altele că pedepsele aplicate inculpaților sunt nelegale, deoarece pentru infracțiunea prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 pedeapsa nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
În privința inculpatului s-a reținut că de asemenea este nelegală pedeapsa aplicată pentru instigarea la furt calificat în formă continuată, deoarece s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare fără reținere de circumstanțe atenuante, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Prin urmare, având în vedere că în cauză formulaseră apel doar inculpații, cu ocazia rejudecării cauzei nu li se poate crea acestora o situație mai grea, fiind aplicabil principiul neagravării situației în propria cale de atac, astfel că inculpaților G și nu li se va putea aplica o pedeapsă mai mare de 2 ani închisoare - pedeapsa cea mai grea aplicată pentru infracțiunea ce a intrat în scopul grupului organizat, iar pentru inculpatul este obligatorie reținerea de circumstanțe atenuante, iar pedeapsa rezultantă de asemenea nu poate depăși 2 ani închisoare, acesta fiind nivelul maxim de pedeapsa care i se poate aplica pentru instigare la furt calificat.
În condițiile în care inculpații, G și sunt arestați preventiv din data de 3.07.2007 și riscă să fie condamnați la pedepse de maxim 2 ani închisoare, privarea lor în continuare de libertate cu certitudine ar depăși o durată rezonabilă și s-ar transforma în executare anticipată a pedepsei, aspecte de natură a aduce atingere dreptului inculpaților la un proces echitabil, astfel cum acest drept este consacrat în jurisprudența CEDO.
Nu poate fi primită susținerea Parchetului că lăsarea în libertate a inculpaților ar duce la alterarea probelor administrate, în condițiile în care prin decizia penală nr.131/2008 a Curții de APEL CLUJ au fost menținute toate actele procedurale efectuate în cursul cercetării judecătorești, deci inclusiv declarațiile inculpaților, ale părților vătămate și ale martorilor, menționându-se în mod expres că toate actele procedurale anterioare încheierii din data de 17 septembrie 2008 rămân valabile.
Prin urmare reținând că în mod corect prima instanță a apreciat că durata arestării preventive inculpaților a atins un nivel rezonabil și că timpul scurs de la comiterea faptelor a fost de natură a atenua rezonanța socială a faptelor de comiterea cărora sunt suspectați inculpații și implicit pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea lor în libertate îl prezintă, curtea urmează a respinge în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva încheierii penale fără număr din data de 23 martie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, av..
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva încheierii penale fără număr din 23 martie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, av..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
9.04.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Monica Rodina
