Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 19/2008
Ședința ne publică de la 06 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, raportat la infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată și la calitatea victimelor care sunt minore.
Reprezentanta parchetului solicită a se declara ședință nepublică și să se dispună evacuarea persoanelor din sala de judecată cu excepția celor care au legătură cu prezenta cauză.
Apărătoarea aleasă a inculpatului recurent de asemenea apreciază că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.
Deliberând instanța dispune îndepărtarea din sala de judecată a persoanelor care nu au legătură cu prezenta cauză și declară ședința nepublică, raportat la infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată și la calitatea victimelor minore.
Cu privire la motivele de recurs, apărătoarea aleasă a inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza cu privire la măsura arestării preventive solicită revocarea acesteia și punerea de îndată în libertate a inculpatului susținând că nu mai subzistă temeiurile care fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
S-a audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată separat la dosar.
Instanța din oficiu pune în discuția părților nerespectarea prevederilor dispozițiilor legale cu privire la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar de către instanța de fond, referitor la încălcarea dreptului la apărare a inculpatului prin neaudierea acestuia.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită a se constata că s- încălcat dreptului la apărare al inculpatului prin neascultarea acestuia, motiv pentru care se impune casarea încheierii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Reprezentanta parchetului susține că potrivit art. 160/2 al.1 cod pr. penală instanța de fond a făcut o verificare a condițiilor prevăzute de acest articol prin admiterea în principiu a cererii formulate de inculpat.
Instanța de fond a apreciat că deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aliniatul 1, cererea nu îndeplinește și cerințele prevăzute de aliniatul al doilea și pentru acest motiv în mod temeinic și legal a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătoarea aleasă a inculpatului recurent și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătoarea aleasă a inculpatului recurent pe fondul cauzei solicită admiterea, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza cu privire la măsura arestării preventive solicită revocarea acesteia și punerea de îndată în libertate a inculpatului susținând că nu mai subzistă temeiurile care fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, astfel arată: că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, singurul pericol concret ar fi față de fiica sa minoră, dar inculpatul a divorțat de soție, iar minora locuiește cu mama sa în alt domiciliu, astfel că inculpatul nu se întâlnește cu aceasta; că s-ar putea eventual lua măsura interdicției de a se apropia de minoră, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar susține că aceasta este întemeiată întrucât inculpatul nu ar influența părțile, martorii și nu există nici un indiciu cert că ar prezenta pericol concret, astfel acesta: a fost angajat, a avut un comportament decent, fiind în bune relații de colegii, nu are antecedente penale, nu a săvârșit alte fapte penale, nu ar zădărnici aflarea adevărului, nu ar influența martorii întrucât probațiune a fost administrată, mai trebuie efectuată numai expertiza psihiatrică privind pe minoră, nu mai poate influența minora întrucât aceasta locuiește cu mama sa; că inculpatul a fost arestat din ianuarie 2007 și este în Penitenciarul Aiud de atunci și a dat dovadă de un comportament bun, exemplar.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică susținând că și în prezent subzistă temeiurile care fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Arată că din probațiunea administrată rezultă o bănuială că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, că a încercat să exercite presiuni asupra martorilor și există o hotărâre de condamnare care potrivit art. 5 din CEDO este un motiv suficient pentru menținerea inculpatului în stare de arest.
Susține de asemenea că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar cu motivarea că la momentul arestării acesta a amenințat și a încercat influențarea martorilor să revină asupra declarațiilor date iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
In replică apărătoarea inculpatului recurent arată că inculpatul este tatăl părții vătămate și acesta nu a încercat să schimbe depozițiile date, ci a stăruit în aflarea adevărului.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, și punerea sa în stare de libertate susținând că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcină, nu înțelege de unde au apărut acele SMS, nu a luat legătura cu fiica sa, numai cu soția, iar polițiștii din B au făcut șmecherii, el a crescut fata fără mamă, toate declarațiile sunt mincinoase, fiind înțeleși toți și influențați de polițiști și în această cauză nu s-a făcut dreptate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea pronunțată la data de 3 martie 2008 Tribunalul Alba - Secția penală a dispus în baza disp. art. 300/2 Cod proc. penală rap. la art. 160/b din același cod menținerea măsurii preventive a inculpatului, fiul lui și al lui, născut la data de 17 noiembrie 1968.
Prin aceeași încheiere a dispus în baza disp. art. 139 alin. 1 și 2 Cod proc. penală respingerea cererii de revocare /înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către inculpat iar în baza disp. art. 160/8a alin. 6 Cod proc. penală respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că, din probele administrate în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol public datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită sunt cercetați în stare de libertate.
S-a mai reținut de către instanța de apel că nu au dispărut și nu s-au schimbat temeiurile care justifică luarea măsurii arestării preventive, iar în ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat,s-a reținut că aceasta este admisibilă, în principiu, însă este neîntemeiată raportat actele dosarului.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul ales, a solicitat a se dispune revocarea arestării preventive a inculpatului, cu punerea de îndată în libertate sau luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitate sau țara, iar,în subsidiar, a se casa încheierea atacată în sensul de a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, susținând că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii și că inculpatul nu este vinovat de fapta reținută în sarcina sa; că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar pe de altă parte a precizat că a divorțat, iar fiica inculpatului a fost încredințată spre creștere și educare mamei; că cererea de liberare provizorie sub control judiciar greșit a fost respinsă fiind îndeplinite prevederile legale; că nu există la dosar dovezi din care să rezulte că inculpatul a făcut presiuni asupra victimei sau martorilor din dosar.
Analizând legalitate și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de către inculpat, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 alin. 3 Cod proc. penală, cu referire la disp. art. 136 alin. 1, 143 și 148 lit. e) și f) din Codul d procedură penală și art. 139 din același cod, și art. 160/1 și urm. Cod proc. penală, se apreciază că în cauză recursul declarat de către inculpat este fondat numai în limitele și pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de apel constată în principal că prin sentința penală nr. 226/2007 din 20.09.2007, reținând vinovăția inculpatului, Judecătoria Blaj în baza disp. art. 202 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal l-a condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de corupție sexuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Blaj.
S-a stabilit un prim termen de judecată la data de 22.10.2007, când cauza, datorită lipsei inculpatului arestat a fost amânată la data de 26.11.2007.
La data de 15.11.2007, tribunalul, ca instanță de apel, a stabilit termen intermediar pentru verificarea legalității și temeinicie măsurii arestării preventive a inculpatului, conf. art. 300/2, rap. la art. 160/b Cod proc. penală.
Prin încheierea penală pronunțată la 15.11.2007 de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr-, rămasă definitivă prin respingerea recursului inculpatului, s-a dispus în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la data de 17.11.1968, aflat în prezent în Penitenciarul Aiud. Ulterior, în baza dispozițiilor amintite, măsura arestării preventive a fost menținută la termenele de judecată din 7 ianuarie 2008 ( hotărâre rămasă definitive prin respingerea ca nefondat a recursului inculpatului), și, respectiv, din 3 martie 2008, când s-a pronunțat încheierea penală supusă actualului control de legalitate.
În considerentele acestei încheieri pronunțată la data de 3 martie 2008 s-a reținut, printre altele, că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri preventive, subzistă și în prezent.
Tribunalul a reținut că din probatoriul administrat în cauză până la acest moment a rezultat existența unor indicii temeinice privitoare la săvârșirea unei infracțiuni, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În conformitate cu disp. art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală, menținerea arestării preventive în cursul judecății are caracter legal atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în caz, contrar, arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, potrivit alin. 2 al textului de lege amintit.
Curtea de Apel, examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate de recurent referitoare la menținerea măsurii arestării preventive, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 cod procedură penală, cu referire la art. 143, 148 lit. e) și f) și art. 160/b cod procedură penală, constată că, criticile formulate sub acest aspect sunt nefondate.
Inițial, inculpatul a fost arestat preventiv în baza disp. art. 143,146 și 148 lit. e) și f) Cod proc. penală, texte de lege ce sunt în deplină concordanță cu art. 5 pct. 1 lit. c) CEDO,existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani - art. 202 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, iar lăsare în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că există date că inculpatul exercită presiuni asupra victimei.
Ulterior, inculpatul recurent a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție sexuală în formă continuată prev. de art. 202 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, subzistând astfel temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
În acest context, în mod corect, Tribunalul a apreciat că temeiuri care au stat la baza arestării preventive subzistă și în prezent și, având în vedere disp. art. 5 CEDO, existența unei condamnări, chiar în primă instanță a inculpatului, conduce la bănuiala verosimilă că inculpatul recurent a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele textului de lege -art. 148 lit.f) Cod procedură penală, în contextul existenței unei sentințe de condamnare chiar nedefinitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă.
Curtea precizează că și în ipoteza în care am aprecia că nu mai subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. e) din Codul d e proc. penală, arestarea preventivă a inculpatului continuă să fie legitimă fiind îndeplinite exigențele art. 5 CEDO.
În ce privește susținerile recurentului inculpat referitoare la nevinovăția sa, Curtea constată că ele exced cauzei de față, acestea putând fi invocate în fața instanței de apel singura competentă să se pronunțe în actuala fază procesuală asupra temeiniciei sau netemeiniciei acuzațiilor ce i se aduc inculpatului.
Ca atare, menținerea arestării preventive în cursul soluționării apelurilor declarate în cauză este legală și temeinică, aflându - se în deplină concordanță cu disp. art. 300/2, rap. la art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală și art. 5 CEDO.
Nu este de neglijat a se arăta că, pentru motivele expuse mai sus și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, se apreciază că nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Curtea, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conf. art. 385/6, rap. la art. 160/1 Cod. penală, apreciază că recursul inculpatului este fondat sub aspectul modului de soluționare de către instanța de apel a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât instanța de apel a încălcat disp. art. 160/1 și urm din Codul d e proc. penală.
În concret, Codul d e procedură penală reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune în Secțiunea a-V- a, art. 160/1 -160/10.
Astfel, potrivit art. 160/8a alin. 1 Cod proc. penală "Soluționarea cererii se face după ascultarea inculpatului, a concluziilor apărătorului, precum și ale procurorului."
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că instanța de judecată este obligată să-l audieze pe inculpat în cadrul procedurii de soluționare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Împrejurarea că inculpatul a fost ascultat în cursul cercetării judecătorești nu înlătură obligația instanței de apel instituită de art. 160/8a alin. 1 Cod proc. penală, de a-l asculta în cadrul procedurii de soluționare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Respingând cererea de liberare provizorie sub control judiciar fără ca inculpatul să fie ascultat, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, fiind supusă casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, respectiv Tribunalul Alba -Secția penală.
Curtea arată, în sprijinul acestei soluții, că respingerea unei atari cereri fără ca inculpatul să fie ascultat este contrară nu numai disp. art. 160/8a din Codul d e proc. penală, dar nu corespunde exigențelor unui proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din CEDO.
Ca atare, soluția ce se impune este casarea încheierii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel numai sub aspectul soluționării cererii formulate de inculpatul,având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar
Față de soluția pronunțată, conf. art. 192 alin. 3 Cod proc. penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr- și în consecință:
Casează, în parte, încheierea atacată numai sub aspectul soluționării cererii formulate de inculpatul având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, sub acest aspect, respectiv Tribunalului Alba - secția penală.
Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/2 ex./ 07 Martie 2008
Jud. fond,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIE I PENALĂ Nr. 19/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr- și în consecință:
Casează, în parte, încheierea atacată numai sub aspectul soluționării cererii formulate de inculpatul având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, sub acest aspect, respectiv Tribunalului Alba - secția penală.
Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - ss - ss - - -
Pentru conformitate,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr- și în consecință:
Casează, în parte, încheierea atacată numai sub aspectul soluționării cererii formulate de inculpatul având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, sub acest aspect, respectiv Tribunalului Alba - secția penală.
Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
