Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 84/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 84/2008
Sedința publică din 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
- - - -JUDECĂTOR 3: Tiberiu Peter
- - - judecător
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de intimatul împotriva sentinței penale nr. 234/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat, apărătorul ales al recurentului intimat și al intimatei și avocat, apărătorul ales al petentei intimate SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul ales al recurentului G depune la dosar memoriu penal.
Apărătorul recurentului, apărătorul petentei intimate și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul recurentului intimat și al intimatei solicită admiterea recursului casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se respinge ca nefondată plângerea petentei. Cu cheltuieli judiciare.
Învederează că intimata achiesează la recursul intimatului
În susținere arată că în mod greșit a considerat instanța că plângerile petentei au vizat atât bancruta simplă cât și bancruta frauduloasă iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, prin rezoluțiile emise a confirmat propunerea de neîncepere a urmăriri penale doar pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă nu și pentru infracțiunea de bancrută simplă, aceasta din urmă neputând fi pusă în discuție întrucât părțile sociale au fost cesionate de intimatul G în favoarea intimatei .
Avocat, apărătorul ales al petentei intimate SC SRL solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată, întrucât există indicii cu privire la săvârșirea de către intimați a infracțiunii prev. de art.215 al.1,3 Cod penal.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului intimatului și a se menține ca legală și temeinică rezoluția atacată, întrucât referitor la infracțiunea de înșelăciune în cauză lipsesc elementele de inducere în eroare petentei.
Cu privire la celelalte două infracțiuni de bancrută simplă și frauduloasă solicită învederează de asemenea că rezoluția atacată este legală și temeinică procurorul pronunțându-se asupra acestora.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penală nr. 234/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- s-a admis plângerea formulată de petenta " ", cu sediul în Sibiu, str. - nr. 9, se. D,.48, jud. Sibiu, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații G, omiciliat în Sibiu-, domiciliată în Sibiu,-,. 4, jud. Sibiu, fără forme legale în Sibiu, str. -. 10, se. A,. 11,. 3 și Sibiu str. - nr. 5. și drept consecință, desființează rezoluțiile atacate, emise la 21.03.2007 în dosarul nr. 977/P/2006, și la 17.04.2007 în dosarul nr. 165/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu ii vederea începerii urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor de nșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4 Cod penal și bancrută prevăzută de art. 143 alin. 1,2 din Legea 85/2006.
Cu această ocazie, urmând a se audia martori, se vor analiza lucrările dosarului nr- al Tribunalului Sibiu - secția comercială, se va ntocmi raport de expertiză contabilă, se va administra orice alt mijloc de probă oncludent pentru a se putea pronunța Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiup entru fiecare intimat în parte, cu privire la existența, întrunirea elementelor onstitutive atât ale infracțiunii de bancrută simplă, cât și ale infracțiunii de ancrută frauduloasă, precum și cu privire la infracțiunea de înșelăciune, în ensul celor învederate în considerentele hotărârii.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au ră mas în sarcina acestuia.
În motivare prima instanță a reținut că la data de 19 aprilie 2006, petenta " " SRL prin reprezentant legal, a formulat plângere împotriva făptuitorilor și, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 Cp. și art. 141 din Legea nr. 64/1995.
rin rezoluția din 19 iunie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiua confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de G pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, prev.de art. 215 al. 1, 3 Cod penal și art. 141 din Legea nr. 64/1995.
Prin rezoluția din 17.08.2006, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiua admis plângerea petentei, a infirmat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și a dispus continuarea urmăririi penale.
Prin rezoluția din 19 octombrie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiua confirmat, propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de G și pentru infracțiunile de înșelăciune, prev.de art. 215 al. 3,4 Cod penal și art. 141 din Legea nr. 64/1995.
Prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, prin ordonanța din 24.11.2006, a admis plângerea aceleiași petente, a infirmat soluția dată în cauză și a dispus declinarea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, spre competentă soluționare.
Ulterior declinării, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin rezoluția din 21.03.2007, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii G, pentru infracțiunile prev. de art. 215 al. 3 Cp. art. 143 al. 2 lit. a-c din Legea nr. 85/2006.
Pentru a se pronunța această soluție, procurorul a arătat că deși este cert că făptuitorul a eliberat un bilet la ordin, a cărui executare nu a putut avea locdin lipsa disponibilului bănesc,faptullipsei disponibilului,în lipsa altor elemente, nu poate conduce la concluzia că au fost exercitate manopere dolosive. Cât privește infracțiunea de bancrută simplă s-a apreciat că aceasta nu poate fi pusă în discuție față de făptuitorul, întrucât din noiembrie 2005 cesionase societatea, iar în ceea ce privește pe, s-a considerat că atitudinea ei nu a întrunit nici unul din elementele materiale ale laturii obiective a infracțiunii de bancrută frauduloasă.
Prin rezoluția din 17.04.2007, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiua respins plângerea petentei SRL, ca netemeinică, reținându-se că soluția procurorului atacată este temeinică și legală, bazată pe un probatoriu complet și bine interpretat.
În ceea ce privește plângerea din prezenta cauză, instanța o găsește fondată pentru următoarele considerente:
În primul rând, tribunalul constată că deși plângerile petentei SRL au vizat atât bancruta simplă, cât și bancruta frauduloasă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, prin rezoluțiile emise, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale doar pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, nu și pentru infracțiunea de bancrută simplă.
În același timp, se impunea ca procurorul să se pronunțe pentru fiecare intimat în parte, atât cu privire la infracțiunea de bancrută simplă, cât și cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă.
În al doilea rând, se impune a fi evidențiat că infracțiunea de bancrută a fost incriminată de legiuitor prin dispozițiile art. 141 din Legea 64/1995, text abrogat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și care incriminează infracțiunea de bancrută în actualul articol 143. Aliniatele 1 ale textelor indicate au reglementat (diferit) infracțiunea de bancrută simplă, iar aliniatele 2 au reglementat infracțiunea de bancrută frauduloasă.
Din această perspectivă se constată că rezoluțiile atacate nu au analizat și stabilit legea penală aplicabilă în raport de data comiterii faptei, și nici, conform art. 13 Cod penal, legea penală mai favorabilă, având în vedere succesiunea legilor în timp și reglementarea distinctă a infracțiunilor. Și acestea, în condițiile în care în ordonanța din 24.11.2006 prin care s-a infirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, s-a remarcat și semnalat acest aspect.
Mai mult se constată, în raport de dispozițiile Legii nr. 85/2006 (art. 3 pct. 1 coroborat cu art. 27 alin. 1, art. 143), că existența infracțiunii de bancrută simplă este condiționată de identificarea momentului în care debitorul a ajuns în stare de insolvență și de la care începe să curgă termenul prevăzut de lege. întrucât singurul în măsură să constate starea de insolvență este judecătorul-sindic, judecător-sindic care stabilește nu numai că persoana este în stare de insolvență, ci și momentul exact de la care s-a instalat această stare, considerăm:ă organele de urmărire penală trebuiau să facă referire, să analizeze actele și lucrările dosarului nr- de pe rolul Tribunalului Sibiu - secția comercială, dosar în care s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva SRL, la cererea creditoarei SRL.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune, tribunalul constatat că deși petenta a solicitat administrarea de probe (audierea de martori, întocmirea unui raport de expertiză contabilă) pentru a proba existența și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, organele de urmărire penală nu s-au pronunțat asupra cererii.
S-a considerat însă că acest lucru se impunea, cu atât mai mult cu cât în raportul depus în prezentul dosar (filele 65, 66) se evidențiază că intrarea societății în faliment este urmare șia utilizării sumelor încasate în alte scopuri decât plata datoriilor societății, în speță, pentru scopul personal al administratorilor societății, intimații din această cauză!
În același timp, se constată că Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, prin rezoluțiile sale, s-a pronunțat doar cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 3 Cod penal, deși din rezoluția Parchetului din 19 octombrie 2006, ordonanța din 24.11.2006 coroborate cu starea de fapt enunțată în plângeri, cu declarațiile administratorului (fila 29 și următoarele), rezultă că plângerea viza și infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 4 Cod penal. Drept consecință, urmează ca procurorul să lămurească și să se pronunțe și asupra acestui aspect.
Tribunalul a mai constatat de asemenea, că în faza de urmărire penală nu s-au realizat verificări nici cu privire la apărarea intimatului, care în mod constant a susținut (filele 31,32, 60 verso dosar Parchet) că plățile față de s-au făcut prin bancă și că nu mai are nici o datorie față de această firmă. întrucât rezoluțiile atacate nu au analizat și nu s-au pronunțat asupra acestei apărări, iarexistența unui prejudiciu este esențialăpentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, apreciem că și acest aspect trebuie lămurit de către organele de urmărire penală. Mai mult chiar, în^ raport de decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. IX/2005, și ale lucrărilor dosarului, se mai impune a se stabili, dacă în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune ori ale infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul G solicitând casarea sentinței atacate și resp9ingerea plângerii formulată de intimata SC SRL Sibiu, arătând că în mod greșit instanța a considerat că plângerile SC SRL au vizat atât bancruta simplă cât și bancruta frauduloasă, iar infracțiunea de bancrută simplă nu poate fi pusă în discuție în ce privește persoana făptuitorului G, întrucât din noiembrie 2005, societatea fusese concesionată făptuitoarei.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prima motivelor de recurs invocate și din oficiu, în conformitate cu art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Argumentele prezentate de instanța de fond pentru adoptarea soluției de trimitere a cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririlor penale sunt pertinente, justificând soluția pronunțată.
Astfel, rezoluțiile Parchetului au vizat doar infracțiunea de bancrută frauduloasă, nu și cea de bancrută simplă; nu s-au analizat dispozițiile legale aplicabile din perspectiva legii penale mai favorabile; un element esențial este acela că nu s-a identificat momentul în care debitorul a ajuns în stare de insolvență și de la care începe să curgă termenul prevăzut de lege; în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, deși s-a cerut administrare de probe, organul de urmărire penală nu s-a pronunțat asupra cererii, deși erau utile, față de concluziile raportului depus de; nu s-a analizat nici apărarea intimatului în conformitate cu care acesta nu are nici o datorie față de petentă, plățile fiind efectuate prin bancă.
Față de cele de mai sus și în baza art. 38515pct.2 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul intimat G împotriva sentinței penale nr. 234/3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu Secția penală în dosar nr- și, în temeiul art5. 192 al.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul - intimat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul intimat G împotriva sentinței penale nr. 234/3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe recurentul - intimat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- - -concediu
Semnează grefier șef
Red.
Dact.
2 ex./ 14.03.2008
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter
