Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 197/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 197
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07 august 1976, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- prin care a fost menținută starea de arest preventiv a acestuia, în baza disp. art. 3001.
C.P.P.La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul aflat în stare de arest, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 1258/2008 aflată la fila 8 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, cu acordul instanței a luat legătura cu inculpatul arătând că acesta nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul nu are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru inculpatul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Învederează faptul că acesta nu se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, asupra minorei nefiind constatate urme de violență iar depozițiile minorei și ale mamei acesteia sunt contradictorii.
Solicită instanței casarea încheierii și pe fond să fie revocată măsura arestării preventive și să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol, faptă ce prezintă un grad ridicat de pericol social iar depozițiile contradictorii ale mamei minorei și ale minorei nu constituie motiv de admitere a recursului.
Față de gravitatea faptei se impune menținerea arestării preventive. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită să îi fie admis recursul declarat și să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Luând în examinare actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din 14 februarie 2008 în dosarul penal nr- al Tribunalului Buzău, verificându-se din oficiu conf.art.300/1 arestarea C.P.P. inculpatului, ( cetățean R, fiul lui și, născut la 7 august 1976 în municipiul B, județul B, cu același domiciliu, satul, nr.56, absolvent 5 clase, serviciul militar satisfăcut, neîncadrat în muncă, necăsătorit, are 2 copii minori din concubinaj, fără antecedente penale) în prezent deținut în Penitenciarul Focșani și constatându-se că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, s-a dispus menținerea acesteia.
Pentru a dispune astfel instanța de control jurisdicțional, în esență, a reținut că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.11/2008 a Judecătoriei Pogoanele la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru viol prev. de art.197 alin. 2 Cod penal și 2 ani interzicerea drepturilor perv. de art.64, alin.1lit. teza 2, b și c Cod penal, faptă săvârșită în noaptea de 7/8 noiembrie 2007 asupra minorei, fiica concubinei sale.
S-a apreciat că temeiul avut în vedere la arestarea apelantului, respectiv art.148 alin.1 lit.f subzistă C.P.P. și în prezent față de gravitatea concretă a faptei, împrejurările comiterii acesteia, profitându-se că locuiau în același imobil, dar și sentimentul de insecuritate creat în familie și comunitate prin încălcarea legii penale ce ocrotește libertatea la viață sexuală.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat apel în termenul legal, criticând-o ca fiind afectată de netemeinicie.
S-a susținut că normala desfășurare a procesului poate fi asigurată prin revocarea arestării și punerea în libertate provizorie sub control judiciar, atâta timp cât nu s-ar fi probat cu certitudine că relațiile sexuale au fost înteținute cu minora, contrar voinței acesteia sau prin săvârșirea unor acte de violență.
Recursul nu este fondat.
Verificând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, precum și din oficiu astfel cum cer disp.art.385/9 alin 2 și 3 C.P.P.rezultă că situația de fapt s-a stabilit corect de tribunal iar dispozițiile procedurale ce reglementează verificarea arestării inculpatului după înregistrarea dosarului și mai înaintea primului termen fixat pentru soluționarea căilor ordinare de atac, înscrise sub art.300/1 rap.la art.160/1 -3 și art.140 au C.P.P. fost legal interpretate.
Potrivit acestor texte de lege, în atare situație instanțele judecătorești pot dispune revocarea măsurii preventive ori după caz înlocuirea acesteia inclusiv cu liberarea provizore sub control judiciar numai atunci când se constată că ar fi încetat de drept ori s-au schimbat temeiurile avute în vedere la arestarea inițială și respectiv menținerea acesteia prin hotărârea de soluționare a fondului cauzei.
În speță, cum corect s-a apreciat la înregistrarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.11/21 ianuarie 2008 a Judecătoriei Pogoanele, temeiurile de drept și de fapt ce au determinat luarea și privarea de libertate a acestuia până în prezent, respectiv întrunirea condițiilor prev. de art.143, art.146 și art.148 lit.f C.P.P.subzistă în continuare, atât prezervarea ordinii publice, cât și răspunderea penală a acestuia impunând menținerea stării de arest.
Este real că acesta nu a recunoscut comiterea faptei ce formează obiectul judecății iar în final a circumstanțiat încălcarea legii penale în limitele art.198 Cod penal ce sancționează raportul sexual înterținut cu o minoră.
Prima instanță a confirmat însă actul de trimitere în judecată și a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea exercițiului unor drepturi civile, luând în considerare declarațiile părții vătămate și a celor trei martore audiate în cauză, coroborate cu actele medico-legale prin care s-a constatat că minora în vârstă de 17 ani, fiica concubinei sale prezintă o deflorare veche și a cărei dată nu se mai poate preciza.
Pe de altă parte din motivele de apel formulate în scris, se constată că inculpatul a exercitat calea de atac fiind nemulțunit exclusiv de cuantumul pedepsei aplicate, susținând că reeducarea sa, în raport de conduita anterioară și regretul manifestat pentru comiterea unei atare fapte, s-ar putea realiza prin reducerea acesteia la limita minimă specială.
Cauza s-a înregistart pe rolul Tribunalului Buzău la data de 10 februarie 2008, fixându-se prim termen de judecată la 11 martie 2008.
Măsura preventivă a fost verificată și menținută cu respectarea termenelor și condițiilor prev. de art.160/b alin.1 -3, art.300/1 și art.300/2 C.P.P. ultima durată de 60 zile expirând la data de 20 martie 2008.
În concret, cum justificat s-a considerat de tribunal, ca instanță de apel fapta stabilită în sarcina inculpatului perzintă gravitate ridicată, determinată de rezonanța negativă consumării unor relații sexuale cu fiica minoră, profitând de aceeași locație cu mama acesteia, aflată în uniune consensuală, în contextul în care potrivit cutumei sătești îi reveneau o serie de obligații privind educația și protecția copiilor săi.
Încadrarea juridică legală a actelor materiale ca și unele contradicții existente în probele adminJ. nu pot fi reținute ca temeiuri legale de natură a forma convingerea că un atare pericol social s-ar fi redus iar normala desfășurare a procesului ar putea fi asigurată prin revocarea arestării și liberarea provizorie sub control judiciar.
Dimpotrivă, natura relațiilor sociale ocrotite prin legea penală, vizând unul din atributele esențiale ale libertății persoanei, calitatea și vârsta părții vătămate ca și conduita inculpatului până la condamnarea în primă instanță ar conduce la concluzia că instanțele judecătorești manifestă clemență nejustificată, la judecarea unor atari căi de atac, și în cazul unor persoane împotriva cărora s-a probat existența unor indicii temeinice în sensul art.68/1 C.P.P. că ar fi autorii acestora.
Ca urmare, întrucât motivele invocate în actualul stadiu procesual, constitue obiectul controlului jurisdicțional ce urmează a fi exercitat la al doilea grad de jurisdicție de către instanța de apel legal sesizată, față de cele ce preced încheierea atacată se apreciază ca fiind dreaptă și conformă legii.
În consecință recursul declarat de inculpat se privește ca nefondat, respingându-se conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul,( fiul lui și, născut la data de 07 august 1976), deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din 14 februarie 2008, pronunțată în camera de consiliu în dosarul nr- al Tribunalului Buzău, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
4 ex/21.02.2008
/1424/282/2007 Tribunal
G /
Red. EN
Tehnored. AF
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
