Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 196
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea civilă, domiciliat în comuna - Dealu M, județul D împotriva deciziei penale nr.224 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 12.11.2007, prin care au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și SC SRL împotriva sentinței penale nr. 377 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 01.06.2007 în dosarul nr-.
Prin decizia pronunțată a fost desființată în parte sentința penală nr. 377/01.06.2007 și pe fond a fost înlăturată de la încadrarea juridică a faptei prev. de disp. art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, în legătură cu care s-a dispus achitarea intimatului inculpat, aplicarea disp. art. 41 și 42 Cod penal.
În baza disp. art. 14 alin. 2 raportat la disp. art. 346 alin. 2 Cod proc. penală, a fost admisă acțiunea civilă exercitată alăturat celei penale de către SC SRL și a fost obligat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.06.1969 în Râmnicu V, domiciliat în P,-, județul D, fără forme legale în B,-, - 17,. 37, sector 6, la plata către aceasta a sumei de 50.196,65 lei precum și a sumei cuvenită cu titlu de penalități de 0,2 % pe zi, reprezentând despăgubiri civile. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă domiciliat în comuna, sat Dealu M, județul D împotriva aceleași sentințe.
S-a luat act că Agenția Națională de Administrare Fiscală din DGFP D și-a retras apelul împotriva aceleiași sentințe.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul parte civilă personal, intimatul inculpat personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr. 17/15.02.2008 aflată la fila 93 dosar, lipsă fiind intimatele părți civile SC SRL, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFP D și SC Trans SRL
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza disp. art. 38514alin. 11Cod proc. penală, trece la ascultarea inculpatului, răspunsurile date fiind consemnate în declarația aflată la filele 94 - 95 dosar.
Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, declară că nu au cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Văzând că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu susține cel de al doilea motiv de recurs.
Învederează instanței că față de motivul de recurs formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița înțelege să critice și greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunile la Legea cecului nr. 59/1934 în baza art. 11 punctul 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit.1Cod procedură penală și aplicarea unei amenzi administrative în baza disp. art. 181Cod penal.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și încetarea procesului penal, motivat de faptul că a intervenit prescripția față de inculpatul.
Recurentul parte civilă având cuvântul, arată că a împrumutat suma de 107 milioane lei numitului și cum peste o lună suma nu i-a fost restituită, a încheiat un al doilea contract de împrumut cu.
Deoarece banii nu i-au fost restituiți s-a adresat executorului judecătoresc pentru a începe executarea silită. La executorul judecătoresc intimatul inculpat a depus suma de 10 milioane lei.
Solicită instanței să îi fie restituită întreaga sumă împrumutată.
Cu privire la recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, arată că nu are noțiuni de drept penal, el solicitând numai restituirea sumei împrumutate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de admitere a recursului formulat de partea civilă, cu obligarea la plata de despăgubiri.
Apărătorul ales al intimatului inculpat având cuvântul solicită respingerea recursurilor formulate de parchet și partea civilă ca nefondate.
Referitor la prescripția invocată de reprezentantul parchetului arată că pentru ca aceasta să existe trebuie să se fi stabilit că infracțiunea există ori în cauză nu sunt dovezi că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și prin urmare în mod corect s-a dispus achitarea acestuia.
S-a susținut că inculpatul are de încasat la rândul său 800 milioane lei, iar recurentul parte civilă a primit suma de 25 milioane lei din contractul de împrumut.
Intimatul inculpat depune la dosar un memoriu însoțit de două adrese și arată că a formulat plângeri penale ce trenează de câțiva ani pe rolul instanțelor, deși în dosarele privind condamnarea sa judecata a fost rapidă.
A emis filele CEC către Trans și B, iar a treia filă CEC emisă de numita a fost girată de către el. Arată că a cedat părțile sociale din firma SC către firma sa SC. Nici o filă CEC nu a fost decontată, deoarece SC avea conturile blocate. Nu cunoștea faptul că această firmă avea datorii la buget.
săi și au împrumutat suma de 107 milioane lei de la partea civilă, pentru a ajuta firma SC să își continue activitatea deoarece și această firmă avea rândul său mari sume de bani de încasat de la alți parteneri financiari.
Ulterior a fost încheiat un al doilea contract de împrumut cu.
Învederează instanței faptul că a fost de acord să garanteze împrumutul cu 6 betoniere și o anumită cantitate de sare pe care executorul judecătoresc a instituit sechestru asigurator. Nu a emis vreo filă CEC către partea civilă.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat, întrucât nu a săvârșit infracțiunile de înșelăciune și sustragere de sub sechestru.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 377 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 01.06.2007 în dosarul nr-, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod proc. penală, a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la data de 20.06.1941 în comuna, județul D, domiciliată în comuna, sat, județul D, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de disp. art. 12 lit. a din Legea nr. 161/2003, în baza disp. art. 346 alin. 4 Cod proc. penală, instanța lăsând nesoluționată acțiunea civilă.
Potrivit disp. art.334 Cod proc. penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de disp. art. 215 alin. 2,3 și 4 cu aplicarea disp. art. 41,42 Cod penal și a disp. art. 33 Cod penal, în infracțiunile prevăzute de disp. art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea disp. art. 41,42 și art. 33 lit. a Cod penal și de disp. art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41,42 și a disp. art. 33 lit. a Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la disp. art. 10 alin. 1 lit.1Cod proc. penală s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 21.06.1969 în Râmnicu V, domiciliat în P,-, județul D și fără forme legale în B,-, - 17,. 37, sector 6, CNP -, studii superioare, necăsătorit, în privința infracțiunii prev. de disp. art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplic. disp. art. 41,42 și a disp. art. 33 lit. a Cod penal, în baza disp. art. 181rap. la disp. art. 91 Cod penal, aplicându-i-se o amendă administrativă în sumă de 800 lei, atrăgându-i-se atenția asupra disp. art. 631Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la disp. art. 10 lit. d Cod proc. penală, același inculpat a fost achitat în privința infracțiunii prevăzută de disp. art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41, 42 și a disp. art. 33 lit. a Cod penal și în privința infracțiunii prevăzută de disp. art. 244 alin. 1 și 2 cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a și a disp. art. 33 lit. a Cod penal.
Potrivit disp. art. 346 Cod proc. penală, au fost respinse ca inadmisibile acțiunile civile exercitate de către părțile vătămate SC SRL cu sediul în B,-, sector 4, domiciliat în comuna, sat Dealu M, județul D, luându-se act că prejudiciul cauzat părții civile SC Trans SRL a fost acoperit și că inculpatul este arestat în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză următoarele:
Prin sentința penală nr. 925 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 14.06.2005 în dosarul nr. 2024/2004, în baza disp. art. 334 Cod proc. penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei, din infracțiunea prev. de disp. art. 12 lit. a din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prev. de disp. art. 12 din Legea nr. 87/1994 raportat la disp. art. 11 pct. 7 din Legea nr. 161/2003, în baza cărora s-a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, în conformitate cu disp. art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit disp. art. 82 Cod penal.
Prin aceeași sentință, în baza disp. art. 215 alin. 2, 3 și 4 Cod penal, cu aplic. disp. art. 41, 42, a disp. art. 33 lit. a și a disp. art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare, aceluiași inculpat fiindu-i aplicată în baza disp. art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cod penal, o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Potrivit disp. art. 869Cod proc. penală a fost revocată pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare la locul de muncă, stabilită prin sentința penală nr. 449 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 11.11.2002, care a fost contopită, în baza disp. art. 39 alin. 2 Cod penal cu pedepsele la care s-a făcut trimitere mai sus, dispunându-se ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 4 ani închisoare (din durata căreia a fost dedus arestul preventiv de la 26 septembrie până la 11 noiembrie 2002) în condițiile disp. art. 71 și 64 Cod penal.
Prin aceeași sentință, inculpata a fost obligată la plata către DGFP Das umei de 1.306.237.090 lei iar inculpatul a sumei de 100.000.000 lei către partea civilă și a sumei de 596.336.232 lei către SC SRL.
Prin decizia penală nr. 129 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 29.03.2006 au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și de inculpații și, sentința mai sus invocată fiind desființată iar cauza trimisă în vederea rejudecării aceleași instanțe de fond, unde a fost înregistrată sub nr. 2562/2006.
S-a reținut de către instanța de fond că prin rechizitoriul nr. 967/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și sustragere de sub sechestru prevăzute de disp. art. 215 alin. 2,3 și cu aplicarea disp. art. 41,42 și de disp. art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. disp. art. 33 și a disp. art. 37 lit. a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de disp. art. 12 lit. a din Legea nr. 161/2003.
Prin actul de sesizare s-a stabilit că în urma unei operațiuni de cesiune părți sociale, inculpatul a preluat în cursul lunii mai 2003 SC SRL de la inculpata la 22.05.2003, după încheierea actului adițional autentificat de către Biroul Notarului Public, intrând și în posesia ștampilei, carnetului de cec-uri și statutului societății.
părților sociale ale SC s-a făcut în condițiile în care societatea acumulase o datorie de aproximativ 1 miliard lei la bugetul de stat, înțelegerea dintre părți fiind ca cesionarul să achite doar prețul tranzacției, fără a-și angaja vreo obligație de plată a sumei datorate, inculpata și martorul susținând că au adus la cunoștință inculpatului că societatea avea obligații neplătite și conturile bancare blocate.
Se mai reține că inculpatul a achiziționat de la SC Trans SRL o cantitate de sare în valoare de 400.000.000 lei vechi, pentru care a emis 2 file cec pentru suma de 148.000.000 lei vechi, cu toate că nu avea drept de semnătură pentru contul în bancă al SC SRL și nici disponibil bănesc.
SC Trans SRL a girat fila cec furnizorului SC Com SRL G căruia i-a fost refuzată la plată din cauza lipsei disponibilului în cont, la 04.06.2003 SC SRL intrând în interdicție bancară.
După ce administratorul SC i-a făcut cunoscut refuzul plății de către banca la care a fost introdus cecul, inculpatul a girat alte două file cec în valoare de 400.000.000 lei vechi în favoarea sa, plătitor fiind SC SRL S, situație în care nu s-a mai constituit parte civilă.
La 20.07.2002, având nevoie de lichidități pentru SC SRL al cărei administrator era inculpatul, a contractat un împrumut de la, prin intermediul martorului, care a fost consfințit prin contractul autentic de împrumut nr. 2537/03.08.2002.
Pentru plata împrumutului, la 15.06.2003 inculpatul a emis fila cec cu seria -, în valoare de 108.000.000 lei vechi, girant fiind SC SRL P și trăgător SC SRL.
La data de 03.07.2003 executorul judecătoresc a înființat sechestru asigurător asupra a trei malaxoare și a cantității de 17.500 kg sare aparținând SC SRL, bunuri care au fost lăsate în custodia inculpatului.
La 15.06.2003, acesta a completat fila cec seria - 300 nr. - în sumă de 108.000.000 lei vechi, care a fost înmânată executorului judecătoresc în vederea stingerii datoriei contractată de la, care a fost refuzată la plată din cauza lipsei disponibilului în cont.
În aceste condiții, prin procesul verbal nr. 10/11.08.2003, executorul judecătoresc a stabilit un termen pentru vânzarea la licitație a bunurilor sechestrate, care nu a mai avut loc, întrucât la 29.10.2003 s-a constatat că acestea au fost sustrase de sub sechestru, inculpatul confirmând că a vândut cele 6 malaxoare unor persoane fizice, însă cu acordul executorului.
S-a mai reținut prin actul de sesizare că la data de 28.05.2003 inculpatul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC SRL B, prezentând reprezentantului legal al acesteia o comandă falsă și emițând ulterior fila cec - 300 nr. - pe care a aplicat ștampila SC SRL, cunoscând că nu are drept de semnătură pentru contul acesteia din bancă și nici disponibil în cont.
S-a concluzionat că fapta inculpatului de a emite fila cec seria - nr. - pentru suma de 148.000.000 lei vechi către SC SRL la 02.06.2003, de a emite fila cec seria - 300 nr. - în sumă de 108.000.000 lei (prezentată executorului judecătoresc în vederea stingerii unei datorii pe care o avea față de ) la 15.06.2003 și de a emite la 17.06.2003 fila cec seria - 300 nr. - către SRL B precum și de a induce în eroare această din urmă societate cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, prin folosirea unui mijloc fraudulos - comanda SA care s-a dovedit a fi - fără a avea disponibil în cont, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de disp. art. 215 alin. 2,3 și 4 cod penal cu aplicarea disp. art. 41,42 Cod penal și că, fapta aceluiași inculpat de a sustrage bunuri care fuseseră sechestrate în condițiile legii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de disp. art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a și a disp. art. 37 lit. a Cod penal.
În privința inculpatei s-a stabilit că fapta acesteia de a cesiona părțile sociale ale SC SRL, cunoscând că aceasta are datorii la bugetul de stat de peste 1 miliard de lei vechi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de disp. art. 12 lit. a din Legea nr. 161/2003.
Situația de fapt, așa cum a fost descrisă mai sus, a fost probată prin plângerile și declarațiile părților vătămate, sesizările BNR și BCR, proces verbal de sesizare din oficiu, filele cec emise fără acoperire, contractul de împrumut intervenit între și, procesele verbale întocmite de către executorul judecătoresc, dovezile de notificare, actul adițional nr. 1527 din 22.03.2003, adresa DGFP D, cererile de înscriere a refuzului bancar, somațiile nr. 3347, 2473, 4096, raportul de constatare tehnico - științifică, procesele verbale de recepție nr. 102 și nr. 181, comanda nr. 1314 din 14.05.2003, comenzile nr. 1012, 1013 și 1069, declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților, procesul verbal privind efectuarea confruntării.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul a depus o serie de înscrisuri, instanța procedând atât la ascultarea sa, cât și la ascultarea inculpatei, a părților vătămate SC SRL și și a martorilor și.
În urma analizei întregului material probator administrat în cele două faze procesuale, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 967/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de disp. art. 215 alin. 2,3 și 4 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41,42 Cod penal și sustragere de sub sechestru, prevăzută de disp. art. 244 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a și a disp. art. 37 lit. a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de disp. art. 12 lit. a din Legea nr. 161/2003, constând în aceea că a cesionat părțile sociale ale SC SRL cunoscând faptul că aceasta avea datorii de peste 1 miliard lei vechi la bugetul de stat.
S-a constatat prin actul de sesizare al instanței că modalitatea de înfăptuire a infracțiunii de înșelăciune în formă continuată este reprezentată de achiziționarea unor mărfuri în vederea comercializării pentru care inculpatul e emis filele cec seria - 300 nr. - pentru suma de 148.000.000 lei vechi la 02.06.2003 către SC Trans SRL, seria - 300 nr. -4 pentru suma de 108.000.000 lei vechi, predată executorului judecătoresc la 17.06.2003 și seria - 300 nr. - către SC SRL B și de inducere în eroare a acestei din urmă societăți cu ocazia încheierii unui contract de vânzare - cumpărare prin folosirea unui mijloc fraudulos, în condițiile în care nu avea disponibil în cont.
Plecând de la împrejurarea că societățile comerciale administrate de către inculpat derulau operațiuni cu valoare ridicată și aveau de încasat debite însemnate, acesta a ajuns să preia și SC SRL, administrată de către inculpata, plătind contravaloarea părților sociale primite în cursul lunii mai 2003, ulterior fiindu-i predate și ștampila, carnetul de cec-uri și statutul societății.
Din probele administrate în cauză a reieșit buna credință a inculpatului în raporturile cu, aceasta adoptând o atitudine nesinceră, concretizată în declarațiile contradictorii date atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, relevante fiind susținerile sale din 28.09.2004 și respectiv 15.09.2006.
Martorul a confirmat în depozițiile sale din 28.09.2004 și 12.01.2007 că fiul inculpatei, numitul nu a adus la cunoștință inculpatului că societatea pe care o administra avea datorii la bugetul de stat.
Declarațiile enumerate mai sus au fost coroborate cu mențiunile actului adițional încheiat de către părți la notariatul de stat din care rezultă că "părțile sociale cesionate sunt libere de orice sarcini și procese", prețul tranzacției fiind de 20.000.000 lei vechi, aspecte care au rezultat și din conținutul procesului verbal de confruntare dintre inculpata și fiul acesteia.
La urmărirea penală au fost depuse înscrisuri care atestă că SC SRL avea contul blocat încă din 08.04.2002, data înscrierii în CIP, împrejurare care demonstrează reaua credință cu care administratorul acesteia a acționat.
Inculpatul a cumpărat de la SC Trans SRL o cantitate de sare în valoare de 400.000.000 lei vechi pentru plata căreia a emis 2 file cec și a completat și semnat fila cec seria - 300- pentru suma de 148.000.000 lei vechi pentru contul SC SRL, girată de către partea civilă furnizorului său SC Com SRL G care a constatat, la momentul introducerii acesteia în bancă, că nu poate fi încasată.
Imediat ce a aflat de imposibilitatea de plată a firmei care-i fusese cesionată, inculpatul a girat cu ajutorul unor file cec în valoare de 400.000.000 lei vechi, plătitor fiind SRL S, modalitatea de a proceda a acestuia neimplicând vreo intenție de a-l înșela pe beneficiarul filei cec, în condițiile în care prejudiciul a fost acoperit.
Și relațiile comerciale derulate cu SC SRL au fost normale, bazate pe încredere astfel încât operațiunea desfășurată la 02.06.2003 constând în livrarea unor materiale de construcție în valoare de 581.966.525 lei vechi (din care a fost achitată suma de 80.000.000 lei vechi) se înscrie într-un lanț complex de operațiuni comerciale, inculpatul emițând în baza acestora la 02.06.2003 fila cec - 300 seria -, ca garanție, care a stat la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 106 din 28.05.2003.
Ulterior, SC SRL a solicitat un credit bancar, care nu i-a fost acordat întrucât unitatea bancară constatase că SC SRL se afla înscrisă în Centrala Incidentelor de Plăți.
În momentul în care i-a fost solicitată o altă garanție, inculpatul a prezentat reprezentantului legal al SC SRL fila cec - în valoare de 822.000.000 lei vechi emisă de SC SRL B, girată de către SC care la rândul său a girat-o către SC SRL.
Pornind de la declarațiile contradictorii ale reprezentantului SC -, în măsura în care acestea au putut fi coroborate cu relațiile obținute de la BNR, prin Centrala Incidentelor de Plăți, prin care se făcea cunoscut Băncii Miss Romanian Bank, la care partea civilă avea contul deschis, că SC SRL se află în interdicție bancară, s-a concluzionat de către instanța de fond că a cunoscut la data emiterii filei cec că cocontractantul nu avea disponibil în bancă, în acest sens fiind și confirmarea sa că fila cec emisă a constituit doar o garanție a unei bune desfășurări a operațiunilor comerciale.
Acesta a acționat cu rea - credință, introducând fila cec la plată la 27.08.2003, cu toate că data scadenței trecuse (aceasta fiind 15.07.2003) iar instrumentul de plată emis de către SC SRL își pierduse valoarea fiind înlocuit cu cel emis de către SC SRL B care atesta bonitatea societății debitoare și garanția că aceasta va efectua plata.
Din declarațiile numitului rezultă mai multe necorelări privind data emiterii filei cec de la SC SRL, acesta susținând că i-a fost înmânată de către inculpat la 20.08.2003 deși în cuprinsul filei se menționează data de 10.08.2003, iar derularea circuitului comercial dovedește că aceasta se afla în posesia sa încă din 15.07.2003, stând la baza obținerii creditului de scont de către societatea sa de la Miss Romanian Bank.
Instanța a mai constatat că inculpatul nu a urmărit inducerea în eroare a reprezentantului părții civile SC și nici producerea unei pagube în patrimoniul acesteia, împrejurările în care s-au desfășurat operațiunile comerciale neevidențiind că acțiunile întreprinse de către inculpat i-ar fi creat o reprezentare falsă a situației, determinantă în luarea unei dispoziții patrimoniale cu caracter păgubitor.
Din actele anexate dosarului a reieșit că numitul a efectuat verificări în privința firmei SC SRL pentru a se convinge că aceasta este în măsură să desfășoare raporturi comerciale, iar referitor la comanda emisă, ținând cont că valoarea tranzacției era destul de ridicată, a solicitat relații SC SA care l-a asigurat că marfa a ajuns în depozitele sale și că relațiile comerciale se desfășoară normal.
Inculpatul derulase și alte operațiuni comerciale cu, care a și completat comanda nr. 1314/14.05.2003 și care reprezenta interesele SC SA în relațiile cu clienții, neputându-se reține că inculpatul a încercat să creeze o aparență de legalitate, care să provoace eroarea sub imperiul căreia partenerul său de afaceri a încheiat tranzacția.
Examinând contractul de vânzare - cumpărare incheiat între SC și SC la 28.05.2003, în clauzele căruia se prevedea că livrarea mărfii se va face până la limita sumei de un miliard lei vechi și că termenul de plată va fi de 30 de zile, precum și a comenzii,care a fost apreciată de către organele de cercetare penală ca fiind mijlocul faudulos prin care s-a comis fapta de înșelăciune, s-a reținut că chiar dacă ar fi fost reală acest document nu a stat la baza încheierii contractului.
Din declarația numitului, dată în faza de urmărire penală a rezultat că acesta a completat fila cec emisă de către inculpat pentru suma de 990.000.000 lei vechi, acesta fiind un indiciu că documentul a fost emis doar cu titlu de
garanție, aspect care îi diminuează caracterul de instrument de plată și generează riscuri către beneficiar.
S-a mai constatat de către instanța de fond că fila cec seria - 300 nr. -4 înmânată de către inculpat executorului judecătoresc, a fost emisă într-o procedură de executare silită, împrejurarea că suma înscrisă n-a putut fi încasată, neavând semnificația săvârșirii de către acesta a infracțiunii prevăzută de disp. art. 215 alin. 4 cod penal (fila cec fiind lăsată drept garanție iar nu pentru efectuarea plății).
În considerarea dispozițiilor deciziei nr. 9 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la 24.10.2005, într-un recurs în interesul legii, în baza disp. art. 334 Cod proc. penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de înșelăciune prev. de disp. art. 215 alin. 2,3 și 4 cod penal, cu aplicarea disp. art. 41,42 și a disp. art. 33 lit. a cod penal, în infracțiunile prevăzute de disp. art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea disp. art. 41,42 și a disp. art. 33 lit. a cod penal și de disp. art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal cu aplic. disp. art. 41,42 și a disp. art. 33 lit. a cod penal, constatându-se diferențierea dintre acestea sub aspectul laturii subiective, în cauza dedusă judecății cec-urile fiind emise fără a se avea provizia necesară în bancă și fără respectarea condițiilor prevăzute de disp.art. 1 din Legea nr. 59/1934, însă nu cu intenția de a induce în eroare pe beneficiarii lor, neputându-se reține că inculpatul ar fi dat dovadă de rea - credință (nerespectarea obligațiilor de plată fiind cauzată de situații independente de voința sa).
Au fost administrate probe care evidențiază că inculpatul avea de încasat creanțe certe și exigibile de circa 1,3 miliarde lei vechi (file cec emise de către i SRL și SC SRL) existând prin urmare provizii pentru achiziționarea mărfurilor de la SC și SC.
La toate acestea se mai adaugă împrejurarea că, întrucât firma SC se afla în incapacitate de plată, inculpatul a înțeles să nu mai alimenteze contul acesteia și nici să îndeplinească demersurile privind înregistrarea sa la Camera de Comerț.
O creanță în sumă de 114.036.820 lei vechi a fost obținută de către firma în discuție prin ordonanța nr. 3484 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 10.10.2005.
Între partenerii comerciali a existat practica potrivit căreia filele cec erau utilizate și pentru garantarea datoriei, care nu-i îndreptățește pe furnizori să califice unilateral și subiectiv că au fost înșelați.
Întrucât aceștia au căzut de acord asupra unor eșalonări ale plăților, se subînțelege că la momentul emiterii filelor cec, nu exista în contul debitorului provizia necesară stingerii unor creanțe.
Inculpatul a depus toate diligențele onorării cec-urilor emise, în urma refuzului lor la plată de către bănci, girând, în înțelegere cu administratorii societăților partenere alte file cec și acoperind în acest mod parțial sumele datorate.
S-a apreciat, pe cale de consecință, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de disp. art. 215 alin. 2 și 2 Cod penal, nefăcându-se dovada intenției inculpatului de aoi nduce în eroare pe partea civilă SC SRL la momentul încheierii sau pe parcursul executării contractului, situație care atrage aplicarea disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la disp. art. 10 lit. d Cod proc. penală, dispunându-se achitarea acestuia.
În legătură cu infracțiunea prevăzută de disp. art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, instanța de fond a reținut că săvârșirea acesteia nu evidențiază prezența pericolului social prin care să fie periclitate valorile sociale ocrotite de lege, prin prisma modului și a mijloacelor în care fapta a fost comisă (filele cec au fost emise în contextul oferirii unei garanții peste mijloacele de plată cerute) a împrejurărilor acesteia (existența unor creanțe certe care urmau să fie încasate de la clienți, prejudiciile modice, preocuparea inculpatului de a acoperi pagubele create partenerilor comerciali) astfel încât a apreciat că inculpatul poate să beneficieze de disp. art. 181Cod penal, stabilindu-se în sarcina sa plata unei amenzi administrative în sumă de 800 lei.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la disp. art. 10 lit. d Cod proc. penală, instanța a dispus achitarea inculpatului în legătură cu infracțiunea prevăzută de disp. art. 244 alin. 1 și 2 cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a și a disp. art. 33 lit. a Cod penal, constatând absența laturii subiective a acesteia, în condițiile în care împrumutul nu a fost contractat de către inculpat și nici nu există dovezi care să ateste că a folosit respectiva sumă.
S-a mai reținut că executorul judecătoresc nu a înființat sechestrul asigurator asupra bunurilor pe care inculpatul i le-a pus la dispoziție, în condiții de legalitate, administratorul unei societăți comerciale neputând garanta cu bunurile acesteia, plata unor datorii personale.
Valorificarea bunurilor s-a făcut pentru a se evita deprecierea lor și pentru că nu era o perioadă oportună folosirii betonierelor, cu acordul executorului judecătoresc, procesul verbal de sechestru neinterzicând o astfel de operațiune, condiția fiind ca sumele de bani încasate să fie înmânate creditorului.
Instanța de fond a dispus, dând eficiență disp. art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. b Cod proc. penală, achitarea inculpatei în privința infracțiunii prevăzută de disp. art. 12 lit. a din Legea nr. 161/2003, constatând că fapta a fost dezincriminată, fiind scoasă în afara ilicitului penal.
În conformitate cu disp. art. 346 alin. 4 cod proc. penală, acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată.
S-a apreciat totodată că acțiunile civile exercitate de către SC și apar inadmisibile în contextul schimbării încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul a fost inițial trimis în judecată, neputându-se reține răspunderea sa civilă în cazul faptei prevăzute de disp. art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, calificată de către legiuitor ca infracțiune de pericol, iar nu de rezultat.
În acest din urmă caz, paguba creată în patrimoniul părților civile își are cauza în neexecutarea obligațiilor asumate printr-un contract comercial.
Nu există nici o legătură de cauzalitate între fapte și prejudiciu care, în cauza dedusă judecății își are izvorul în contractele încheiate de către părți, care pot acționa pe calea unei acțiuni separate pentru angajarea răspunderii contractuale a societăților debitoare, cec-ul fiind un instrument de plată prin a cărei emitere nu se poate crea un prejudiciu material.
Impotriva sentinței au declarat apel Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și părțile civile și SC SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviștea susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 în condițiile prev.de art.10 lit.1Cod procedură penală, întrucât deși calificată ca o infracțiune de pericol, dimensiunea acesteia nu poate fi despărțită de cuantumul sumei pentru care s-a făcut emiterea filelor CEC, de 148 și respectiv 990 milioane lei și de funcția CEC-ului.
S-a susținut că odată remis beneficiarului, girat sau scontat, acesta conduce la crearea de incapacități de plată în lanț, blocaj, incertitudine, vicierea circuitelor comerciale, așa încât, atunci când acest lucru devine o practică nu se mai poate vorbi de o atingere minimă adusă valorilor apărate prin incriminare și o vădită lipsă de importanță a faptei în sensul art.181alin.1 Cod penal.
De asemenea, s-a susținut că Legea nr.59/1934 nu condiționează existența infracțiunii de o anumită valoare a CEC-urilor fără acoperire, gradul de pericol social al unor asemenea fapte venind din emiterea unor astfel de cecuri, din caracterul lor transmisibil și din consecințele în lanț pe care le induce.
Totodată, s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere la caracterizarea faptei ca fiind în mod vădit lipsită de importanță existența cauzei de agravare prev.de art.41-42 Cod penal, așa încât s-a concluzionat că se impune condamnarea inculpatului.
Apelanta-parte civilă SC SRL a criticat sentința, susținând că în mod greșit prima instanța a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă, deși în primul ciclu procesual se stabilise vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2,3,4 Cod penal, dispunându-se totodată obligarea acestuia la plata sumei de 501.966.525 lei ROL reprezentând prejudiciu. A solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii și obligarea inculpatului la plata sumei de 50.196,65 lei, cu titlu de despăgubiri.
La rândul său, partea civilă a susținut că în mod greșit prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu, din infracțiunea de înșelăciune în formă calificată în infracțiuni la Legea CEC-ului și totodată că nu se justifica achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, având în vedere că acesta a indus în eroare mai multe părți civile, cărora le-a produs pagube de peste 800 milioane lei vechi.
De asemenea, a criticat soluția primei instanțe și sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, susținând că instanța nu a individualizat faptele respective, în conținutul căreia s-ar regăsi și infracțiunea comisă în dauna sa, concluzionând, în mod eronat, că inculpatul nu a acționat cu intenție.
Prin decizia penală nr. 224 din 12 noiembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și SC
SRL cu sediul în B împotriva sentinței penale nr.377 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 01.06.2007, a desființat în parte sentința iar pe fond, a înlăturat de la încadrarea juridică a faptei prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, în legătură cu care s-a dispus achitarea intimatului-inculpat, aplicarea disp. art. 41, 42 Cod penal.
În baza disp. art. 14 alin. 2 raportat la disp. art. 346 alin. 2 Cod proc. penală a fost admisă acțiunea civilă exercitată alăturat celei penale de către SC SRL și a fost obligat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.06.1969 în Râmnicu V, domiciliat în P, str. -
- nr. 23, județul D, fără forme legale în B,-, - 17,. 37, sector 6, la plata către aceasta a sumei de 50.196,65 lei precum și a sumei cuvenită cu titlu de penalități de 0,2 % pe zi, reprezentând despăgubiri civile.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către partea civilă domiciliat în comuna, sat Dealu M, județul D și s-a luat act de retragerea apelului declarat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFP D împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Referitor la apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și partea civilă SC SRL, acestea au fost apreciate ca întemeiate, însă numai în limitele și pentru considerentele expres arătate, astfel:
S-a apreciat că este nefondată critica procurorului vizând greșita achitare a intimatului inculpat în privința infracțiunii prev. de disp. art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr.59/1934 în condițiile prev. de art. 10 lit.1Cod proc. penală.
S-a motivat că textul incriminează emiterea unui cec fără a se deține provizia necesară (la momentul emiterii) situație cunoscută de către partenerul de afaceri, care acceptă ca plata să se efectueze la o dată ulterioară, astfel încât concomitent își asumă și riscul neaprovizionării contului, în contextul în care debitorii depind, sub acest aspect, de modul în care se derulează celelalte relații contractuale.
În opinia tribunalului, emiterea acestora nu s-a dovedit că a fost dublată de intenția intimatului inculpat de a induce în eroare pe beneficiarii cecului, de a obține un folos material injust și de a cauza o pagubă, nerespectarea obligațiilor de plată asumate fiind determinată de cauze independente de voința sa.
Se mai arată că însuși procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 4 Cod penal în infracțiunile prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal și disp. art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Referindu-se și la criticile invocate de apelantul, tribunalul a reținut că schimbarea încadrării juridice a faptelor este soluția legală și temeinică, că aceasta a fost adoptată după punerea în discuție a părților și în condițiile în care inculpatul a uzat de dreptul său de a cere amânarea cauzei pentru a-și putea formula toate apărările.
De asemenea, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, făcându-se aplicarea disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1întrucât C.P.P. în cauză sunt respectate întrutotul condițiile impuse de art. 181din Codul penal.
S-a motivat că în cauză nu s-a evidențiat pericolul social concret caracteristic unei infracțiuni de natură să afecteze valorile sociale ocrotite de lege, date fiind modalitatea și mijloacele prin care fapta a fost comisă - emiterea filelor cec făcându-se în contextul oferirii unor garanții peste mijloacele de plată cerute de către societățile comerciale beneficiare, existența unor creanțe care urmau să fie încasate de către alte firme aparținând inculpatului, buna credință a acestuia în repetatele încercări și eforturi de a-și achita debitele, dincolo de cuantumul sumelor pentru care au fost eliberate instrumentele de plată, care fără a putea fi considerate modice, nu pot reclama doar prin
ele însele pronunțarea unei soluții de condamnare, concluzionându-se că scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal poate fi atins în modalitatea de sancționare adoptată de instanța de fond.
De asemenea, s-a motivat că în raport de datele concrete ale cauzei nu se poate susține, așa cum a făcut procurorul, că prin folosirea cecurilor în modalitatea arătată inculpatul a făcut posibilă introducerea în circuitul comercial a iluziei în locul certitudinii, câtă vreme exista credința (sprijinită pe date concrete) că firmele inculpatului își puteau alimenta conturile în viitorul apropiat, prin Ordonanța nr. 3484 din 10 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, acesta obținând o creanță în sumă de 114,036,820 lei ROL
S-a arătat că deși Legea nr. 59/1934 nu condiționează existența infracțiunii de o anumită valoarea a cecurilor fără acoperire, o atare împrejurare poate, în egală măsură să justifice și soluția adoptată de prima instanță.
Așa zisa cauză de agravare prevăzută de disp. art. 41 - 42 Cod penal nu reprezintă, în opinia tribunalului, un impediment în aplicarea disp. art. 10 alin. 1 lit.1Cod proc, penală, dacă în ansamblul său se poate aprecia că fapta nu este caracterizată de gradul de pericol social specific unei infracțiuni.
Prima instanță de control judiciar a constatat însă că în urma schimbării încadrării juridice a faptei nu mai puteau fi reținute dispozițiile cuprinse în art. 41, 42 Cod penal în legătură cu infracțiunea prev. de art. 215 alin. 2 și 3 cod penal, deoarece aceasta vizează doar folosirea de către inculpat a comenzii SA în raporturile cu SC SRL pentru menținerea acestora pe viitor, așa încât apelul declarat de procuror a fost admis numai sub acest aspect.
Prezentarea respectivei comenzi în raporturile contractuale cu SC nu a fost făcută, în opinia tribunalului, cu intenția de a înșela pe administratorul acesteia câtă vreme contractul de vânzare - cumpărare se afla în plină derulare iar reprezentantul societății vânzătoare efectuase unele verificări în legătură cu realitatea comenzii.
De asemenea, s-a reținut că după ce a aflat de refuzul de plată, intimatul - inculpat a prezentat administratorului SC SA fila cec nr. - în valoare de 822 milioane lei ROL de la SC B (girată către SC care l-a rândul său o girase către SC SRL) în baza căreia aceasta a obținut un credit de la Miss Roumanian Bank. Mai mult, se reține că însuși administratorul SC SA a confirmat că prima filă cec îi fusese înmânată de inculpat cu titlu de garanție, cunoscând prin urmare că la acel moment nu exista disponibil în contul societății debitoare, criticile vizând latura penală fiind considerate ca neîntemeiate.
Apelul declarat de partea civilă SC SRL a fost apreciat ca fondat în privința rezolvării greșite de către instanța de fond a acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal.
Reținând că în conformitate cu disp. art. 346 alin. 2.C.P.P. instanța care pronunță achitarea pentru cazul prev. de art. 10 alin. 1 lit.1p Cod Penal ori pentru că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii poate să oblige la repararea pagubei materiale potrivit legii civile, tribunalul a apreciat că în mod greșit, în raport de soluția adoptată, respectiv achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal pentru cazul prev. de art. 10 lit. d judecătoria C.P.P. a respins acțiunea civilă ca inadmisibilă.
S-a motivat că în raport de actele și lucrările dosarului precum și față de recunoașterea intimatului inculpat a cuantumului despăgubirii datorat SC SRL acțiunea civilă este admisibilă în limita sumei de 501.266.525 lei (ROL), având în vedere că suma de 80 milioane lei a fost deja achitată, apelul fiind admis sub acest aspect.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă s-a apreciat de către tribunal că acesta este nefondat și a fost respins, pentru următoarele considerente:
S-a reținut că încadrarea juridică a faptei săvârșită de către intimatul inculpat este corectă, schimbarea celei reținute în actul de sesizare fiind făcută cu respectarea disp. art. 334.C.P.P.
Totodată, s-a reținut că este nefondată critica aceluiași apelant în legătură cu achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 întrucât, în urma schimbării încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare.S-a motivat că în mod corect prima instanță a reținut o infracțiune la legea cecului, în formă continuată și cea prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, deoarece rezultatul păgubitor al emiterii cecurilor fără acoperire s-a produs numai în patrimoniul SC SRL, așa încât, nefiind vorba despre nici o intenție a intimatului - inculpat de a-l induce în eroare pe acesta, de a realiza pentru el un folos material injust și de a-i crea o pagubă, în mod just s-a dispus achiatrea inculpatului în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1
C.P.P.S-a reținut că emiterea unei file cec pentru plata unei datorii, doar prin ea însăși, chiar dacă s-a constatat imposibilitatea încasării de către creditor a sumei înscrise în cuprinsul acesteia, nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a apreciat că instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea disp. art. 84 din Legea nr. 59/1934 și practicii judiciare în materie, în sensul că în cazul infracțiunilor de pericol nu pot fi pretinse daune materiale, prin emiterea cecului neproducându-se nici o pagubă.
S-a mai arătat că apelantul se află în posesia unui titlu executoriu (contract autentic de vânzare- cumpărare) care consfințește împrumutul acordat și poate continua procedura de executare silită începută.
Soluția instanței de fond a fost apreciată ca legală și în privința achitării intimatului - inculpat în legătură cu infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal, reținându-se că sechestrul a fost aplicat cu încălcarea normelor legale, respectiv asupra unor bunuri aparținând firmelor inculpatului, deși procedura de executare silită se desfășura împotriva persoanei ce figurează în cuprinsul contractului de împrumut în calitatea de împrumutat și care era o altă persoană decât inculpatul.
Totodată, văzând declarația de retragere a apelului declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin DGFP D împotriva aceleași sentințe, tribunalul a luat act de manifestarea de voință conform disp. art. 369 alin. 1.
C.P.P.Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea civilă, care au criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform disp. art. 38510alin. 1 și 2.C.P.P. parchetul a susținut că hotărârile pronunțate în cel de al doilea ciclu procesual sunt nelegale și netemeinicie întrucât pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr.
59/1934 a intervenit prescripția răspunderii penale, așa încât se impunea încetarea procesului penal față de inculpatul.
S-a susținut că această infracțiune este sancționată cu pedeapsa închisorii de până la 1 an, situație în care termenul de prescripție stabilit potrivit disp. art. 121 - 122 lit. e Cod penal este de 3 ani și se socotește de la data săvârșirii faptei.
De asemenea, s-a arătat că în conformitate cu disp. art. 124 Cod penal ce reglementează prescripția specială, termenul de prescripție prev. de art. 122 Cod penal se împlinește dacă este depășit cu încă J, oricâte întreruperi ar interveni.
Cum inculpatul a emis fila cec pentru suma de 108 milioane lei (prezentată executorului judecătoresc) în vederea stingerii unei datorii la 02 iunie 2003, termenul cumulat de 4 ani și 6 luni a fost împlinit.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa criticat hotărârile pronunțate și sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunile prev. de art 215 alin. 2 și 3 și art. 244 alin. 1 și 2 cod penal, critică care nu a mai fost susținută de procurorul ierarhic superior.Cu ocazia dezbaterilor, procurorul a completat primul motiv de recurs, solicitând să se constate că în mod greșit instanțele au dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Recurentul parte civilă a criticat hotărârile anterioare, susținând că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea civilă, deoarece a împrumutat numitului suma de 107 milioane lei, cu scadență la o lună de la data încheierii actului, după care, văzând că împrumutul nu i-a fost restituit, a încheiat un nou contract cu numitul, însă nici de această dată nu și-a recuperat suma împrumutată.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și admiterea cererii de despăgubiri.
În conformitate cu disp. art. 38514alin. 11Cod proc. Penală, instanța de recurs a procedat la ascultarea inculpatului, constatând că până la data soluționării cauzei împotriva acestuia nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză, constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea civilă sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Prin rechizitoriul nr. 967/P/2003 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 2,3 și 4 cod penal cu aplic. disp. art. 41, 42 cod penal și art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, constând în aceea că a emis file cec fără acoperire și a indus în eroare unitatea cu ocazia încheierii contractului prin folosirea unui mijloc fraudulos fără a avea disponibil în cont.
După administrarea probatoriilor, într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr. 925 din 14.06.2005 Judecătoria Târgoviștea dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății, în latură civilă dispunându-se obligarea acestuia la plata sumei de 100 milioane lei către partea civilă.
Prin decizia penală nr. 129 din 29 martie 2006, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și inculpatul, a desființat în întregime sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Rejudecând, prin sentința penală nr. 377 din 01 iunie 2007 Judecătoria Târgoviște în baza disp. art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite de inculpatul din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2,3 și 4 cu aplic. art. 41,42 cod penal în infracțiunile prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41,42 cod penal și art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 41,42 Cod penal.
Prin aceeași hotărâre, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit.1Cod penal a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41,42 Cod penal și în baza art. 181rap. la art. 91 cod penal a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 800 lei.
Totodată, în baza disp.art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d același C.P.P. inculpat a fost achitat pentru infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 și 3 cod penal cu aplic. art. 41,42 cod penal și sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
În soluționarea laturii civile, s-au respins, ca inadmisibile, acțiunile exercitate de părțile civile SC SRL și.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, părțile civile SC SRL, și Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFP D iar prin decizia penală nr. 224 din 12.11.2007 a Tribunalului Dâmbovița au fost admise apelurile declarate de parchet și partea civilă SC SRL, s-a desființat în parte sentința, în latură penală, în sensul înlăturării de la încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 și 3 cod penal, aplicarea disp. art. 41, 42 cod penal iar în latură civilă a fost admisă acțiunea formulată de SC SRL.
Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, inclusiv a soluțiilor pronunțate, Curtea, constată că inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41,42 reținându-se incidența disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit.1Cod proc. penală, iar cu privire la infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2,3 Cod penal în dauna părții civile SC SRL și sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d
C.P.P.Rezultă de asemenea că hotărârea primei instanțe a fost criticată de procuror numai în privința greșitei achitări a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor la legea cecului, neexistând critici în privința celorlalte soluții dispuse de judecătorie,respectiv cu privire la infracțiunile de înșelăciune și sustragere de sub sechestru, așa încât cea de a doua critică invocată în recurs vizând greșita achitare, este inadmisibilă, motiv pentru care nu a fost susținută de procurorul ierarhic.
În ceea ce privește critica invocată de parchet vizând incidența cazului de încetare a procesului penal prev. de art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g ca C.P.P. urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, vizând fila cec emisă în favoarea părții civile,având în vedere că și partea civilă a declarat recurs, se impun a fi făcute următoarele precizări:
Din examinarea dispozițiilor cuprinse în art. 10 alin. 1 din Codul d e procedură penală rezultă că în enumerarea cazurilor în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, cu urmarea achitării inculpatului sau încetării procesului penal, legiuitorul a avut în vedere o anumită ordonare succesivă, pornind de la cauzele de fond și continuând cu cele de formă ce constituie impedimente de pornire și de exercitare a acțiunii penale.
Ca atare, când se constată existența unor cazuri ce constituie temeiuri de achitare cât și cazuri ce constituie temeiuri de încetare a procesului penal, prioritare sunt cele de achitare.
Când se constată că există mai multe cazuri ce constituie temeiuri de achitare sau mai multe cazuri de încetare a procesului penal, trebuie respectată ordinea prevăzută în text, în sensul că se face aplicarea celui dintâi caz de împiedicare, cu excluderea celor următoare, care, eventual, ar fi, și acestea incidente în cauză.(dec.pen.608/2003,complet de 9 judecători,cit.Revista de drept penal 1/2005 p 164)
Prin urmare, în raport de cele expuse anterior, ținând cont totodată de dispozițiile cuprinse în art. 13 Cod proc. penală potrivit cărora, în caz de prescripție a răspunderii penale, inculpatul poate cere continuarea procesului penal și văzând că pe tot parcursul procesului, inculpatul a susținut că este nevinovat în privința tuturor infracțiunilor deduse judecății, Curtea, urmează să examineze recursurile declarate, cu prioritate în ceea ce privește existenței faptei și vinovăției inculpatului în legătură cu infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
S-a reținut în actul de acuzare că la data de 20 iulie 2002 inculpatul având nevoie de lichidități pentru SC SRL, unde era administrator și asociat, a contractat prin intermediul martorului un împrumut în sumă de 107 milioane lei de la partea vătămată, întocmindu-se contractul de împrumut autentificat sub nr. 2537/03 iulie 2002 fila 36
Potrivit contractului de împrumut autentificat de Biroul Notarilor Publici Asociați și din orașul P, județul D sub nr. 2537 din 03 iulie 2002 rezultă că la data autentificării actului, partea civilă a dat cu titlu de împrumut suma de 107 milioane lei numitului Gh., părțile convenind ca suma împrumutată să fie restituită în aceeași monedă la data de 02 august 2002.
Constatând că împrumutatul nu a respectat termenul de plată, partea civilă a solicitat instanței încuviințarea executării silite a contractului de împrumut, cerere admisă de Judecătoria Târgoviște prin încheierea din 17 ianuarie 2003, după care s-a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc executarea silită a debitorului său.
Ulterior, urmare faptului că împrumutatul nu a achitat la termenele stabilite de comun acord cu creditorul, suma împrumutată, SC Com SRL, administrată de inculpat girează fila cec seria - nr. -4 pentru suma de 108 milioane lei în favoarea Biroului Executorului Judecătoresc, filă cec ce a fost refuzată total la plată ca urmare a lipsei de disponibil.
Așa cum s-a mai arătat, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2,3,4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, inclusiv cu privire la această filă cec, însă
instanța de fond, a dispus schimbarea încadrării juridice a acestei infracțiuni într-o infracțiune de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2,3 Cod penal și infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, aceasta din urmă în formă continuată, soluție menținută de tribunal și care, și în opinia curții, corespunde situației de fapt ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză.
Astfel, așa cum au reținut și instanțele anterioare, în cauză nu s-a făcut dovada că prin emiterea filei cec girată de SC Com SRL în favoarea Biroului Executorului Judecătoresc, inculpatul ar fi intenționat, cu prilejul executării contractului de împrumut, să inducă în eroare pe creditor, în scopul de a obține pentru el ori pentru altul, un folos material injust pentru a se putea reține existența infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2,3 și 4 Cod penal.
Rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei că persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului după ce banca a refuzat să deconteze suma stipulată în cec, ca urmare a lipsei de disponibil, însă, așa cum rezulta din contract, raportul obligațional a existat și există față de o altă persoană decât inculpatul, acesta din urmă înțelegând să efectueze o plată în locul persoanei împrumutate.
Având însă în vedere că emiterea cecului s-a făcut în condițiile în care emitentul nu avea disponibil în cont, în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul în cea prev.de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, soluție conformă deciziei nr.IX/24 octombrie 2005 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
In ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit.1Cod proc. pen. cu privire la această infracțiune,Curtea constată că acesta este legală și temeinică, deoarece, față de modalitatea concretă de comitere a faptei, în sensul că emiterea filei cec s-a făcut în condițiile existenței unor creanțe ce urmau a fi încasate de firmele administrate de inculpat și cu privire la care acesta a întreprins demersurile necesare pentru recuperarea lor, că însuși creditorul a acceptat emiterea acestei file cec deși cunoștea că titlul executoriu nu îl privea pe inculpat, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind așadar întrunite cerințele impuse de art.181din Codul penal.
Prin urmare, constatând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice cu privire la achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 iar criticile invocate de recurenți nu se justifică, în baza disp. art. 38515pct. 2 lit. b recursurile C.P.P. vor fi respinse ca nefondate.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse anterior nu se mai justifică examinarea motivului invocat de procuror și care ar conduce la soluția de încetare procesului penal.
În ceea ce privește recursul părții civile privind obligarea inculpatului la restituirea împrumutului, așa cum au reținut și instanțele anterioare, infracțiunile de pericol, cum este și cea dedusă judecății, nu dau loc la despăgubiri.
În plus, partea civilă are posibilitatea continuării executării silite pornită împotriva persoanei ce rezultă din contractul de împrumut.
În temeiul disp. art. 192 alin. 2 se C.P.P. va dispune obligarea recurentei părți civile la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea civilă, domiciliat în comuna - Dealu M, județul
Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI
Tehnored. GM
2 ex./11.03.2008
. apel nr- Trib.
Jud. apel /
. fond nr- Jud. Târgoviște
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
