Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 199/
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1956/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, acesta a declarat recurs împotriva încheierii instanței de fond prin care s-a menținut măsura arestării preventive, criticând-o pentru netemeinicie. Apreciază că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice această măsură. Inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar acesta nu trebuie privit generic. Este beneficiar al prezumției de nevinovăție și invocă disp. art. 5 paragraful 3 din CEDO. Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, el a recunoscut fapta, nu are antecedente penale și să se dispună admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. In subsidiar, solicită aplicarea disp. art. 139 și art. 145 cod pr. penală și, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică și legală. Inculpatul a fost condamnat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin escaladare, a declarat apel împotriva acestei sentințe, iar tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpatului în mod corect.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că regretă cele întâmplate si achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 3 aprilie 2009, Tribunalul Constanța, în baza art.3002rap. la art.160 al.3 cod pr. penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Măsura s-a comunicat locului de deținere.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, tribunalul a apreciat că măsura preventivă a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că această măsură este și temeinică, impunându-se în continuare, privarea de libertate a inculpatului, întrucât subzistă motivele avute în vedere la momentul arestării acestuia.
Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f proc.pen. în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat din modalitatea concretă de săvârșire a faptei reținute în sarcina acestuia (care, observând că partea vătămată a părăsit domiciliul, prin escaladare, a pătruns în curtea și în locuința acesteia, de unde a sustras bunuri, și unde dormea un copil de numai 6 ani).
În prezent, asupra inculpatului planează bănuiala că a comis o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, raportat și la valorile sociale, pretins a fi lezate - proprietatea privată, inviolabilitatea domiciliului, instanța apreciază că, prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar crea pericol pentru ordinea publică.
Această soluție este în acord și cu prevederile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat că, deși regula este judecarea inculpatului în stare de libertate, măsurile privative de libertate având un caracter cu totul excepțional, în anumite împrejurări, particulare, are prioritate protejarea ordinii publice.
Circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost sancționat penal pentru săvârșirea de fapte îndreptate contra patrimoniului (măsura educativă a mustrării, amenzi administrative), precum și starea de insecuritate care s-ar crea în comunitate, în cazul în care inculpatul, bănuit a fi comis o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, ar fi cercetat în stare de libertate, sunt împrejurări suficiente care dovedesc, la acest moment procesual, că privarea de libertate a inculpatului este necesară și se impune pentru a se proteja ordinea publică.
Totodată, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, până la rămânerea definitivă a hotărârii, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăția acestuia, și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicată, măsura arestării preventive nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, prin care solicită, casarea încheierii de ședință din data de 3 aprilie 2009, și punerea de îndată în libertate întrucât nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate, iar in subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând legalitatea si temeinicia recursului declarat, reținem următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, constând in aceea că în noaptea de 29 septembrie 2008, prin escaladare a furat un telefon mobil și suma de 60 lei din locuința părții vătămate din Comuna, județ
Judecătoria Constanțaa dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare cu menținerea stării de arest începând cu 13.10.2008.
Cauza se află în apel la Tribunalul Constanța și a avut primul termen de judecată la 3 aprilie 2009, ocazie cu care s-au pus in discuție disp. art. 3002si art. 160 alin. 3 cod pr. Penală.
Termenul de judecată al cauzei este la 11 mai 2009.
Instanța de fond, motivează faptul că, se impune in continuare menținerea stării de arest întrucât sunt incidente disp. art. 148 lit. f cod pr. penală, in sensul că este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si există probe certe că, lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Instanța de apel consideră că pericolul rezultă din modalitatea concretă de săvârșire a faptei reținută in sarcina sa, prin escaladare și pe timp de noapte.
Împrejurarea că inculpatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, fiind condamnat la fond, nu constituie un impediment pentru revocarea sau înlocuirea acesteia, cu respectarea dispozițiilor legale in materie, întrucât arestarea preventivă are ca scop buna desfășurare a procesului penal.
În raport de temeiurile care au dus la arestarea preventivă a inculpatului, curtea apreciază că, inculpatul recurent poate fi pus în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de aup ărăsi localitatea de domiciliu, dar numai până la soluționarea apelului în cauză.
Datele avute in vedere la luarea acestei măsuri sunt în primul rând datele personale ale inculpatului, născut la 4 decembrie 1987 și nu în anul 1984 așa cum se susține in rechizitoriul Parchetului, a recunoscut și regretat fapta comisă, este neșcolarizat și, lăsarea lui in libertate nu ar periclita in nici un fel desfășurarea procesului penal în condiții de legalitate și pe cale de consecință nu se mai justifică menținerea arestării preventive.
Drept urmare, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d cod pr. penală, art. 139 alin. 1 cod pr. penală, curtea va admire recursul declarat de inculpatul.
- casa încheierea de ședință din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, in dosarul nr- și rejudecând, dispune:
- dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu până la soluționarea apelului declarat în cauză.
- institui în sarcina inculpatului, măsurile prev. de art. 145 alin. 11cod pr. penală.
- atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 145 alin. 3 cod pr. penală
- dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului - fiul lui și -, născut la 04.12.1987 in C, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 100 din 13.10.2008 emis de Tribunalul Constanța, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d cod pr. penală, art. 139 alin. 1 cod pr. penală;
Admite recursul declarat de inculpatul.
Casează încheierea de ședință din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, in dosarul nr- și rejudecând, dispune:
Înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu până la soluționarea apelului declarat în cauză.
Instituie în sarcina inculpatului, măsurile prev. de art. 145 alin. 11cod pr. penală.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 145 alin. 3 cod pr. penală
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului - fiul lui și -, născut la 04.12.1987 in C, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 100 din 13.10.2008 emis de Tribunalul Constanța, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
Se comunică conform dispozițiilor legale.
Dispune plata din fondurile MJ a onorariului apărătorului din oficiu, av., in sumă de 100 lei.
Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. apel: /
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
4 ex./14.04.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Maria
