Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.217/R/2009
Ședința publică din data de 9 aprilie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Chitidean
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 11 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, prin care s-a menținut starea de arest inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev.de art.174 penal cu aplicarea art.73 lit.b penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a comunicat dosarul cauzei de către IPJ
Întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispunăîn pricnipal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, din actele dosarului rezultă că soția victimei ar fi trăit cu numitul care este o persoană violentă, după cum arată și martorii în declarațiile date Solicită a se avea în vedere ancheta socială efectuată în cauză care relevă faptul că inculpatul este o persoană care are un comportament adecvat și cinstit. Referitor la cererea subsidiară, arată că inculpatul se află arestat din data de 30 noiembrie 2007, perioadă în care nu s-a făcut aproape nimic din punct de vedere al cercetării judecătorești, sens în care apreciază că termenul rezonabil agreat de CEDO este depășit. Mai mult, consideră că măsura arestării este exagerată și nelegală motiv pentru care, lăsat în libertate, inculpatul va respecta condițiile impuse de disp.art.145 pr.pen. prezentându-se de fiecare dată la solicitările instanței. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeiică și legală a încheierii pronunțate de instanța de fond.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât este nevinovat. Susține că nu el a comis fapta și că după declarația numitului care este un om violent s-a făcut rechizitoriu iar acesta nu a spus adevărul, la data incidentului neexistând martori. De asemenea, solicită a fi pus în libertate deoarece are probleme familiale, mama lui fiind foarte bolnavă.
CURTEA
Prin încheierea penală din 11 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N în baza art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală: s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, născut la data de 04.02.1978 în N, fiul lui și, cetățean român, căsătorit, ocupația agricultor, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale domiciliat în comuna, nr.95, județul B-N, CNP: -, în prezent aflat în Penitenciarul Bistrița.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Na fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul, născut la data de 04.02.1978 în N, fiul lui și, cetățean român, căsătorit, ocupația agricultor, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în com., nr.95, jud. B N, CNP.-, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174.pen. cu aplic. art. 73 lit. b pen. constând în aceea că în după-amiaza zilei de 26 noiembrie 2007, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan cu victima, pe care o bănuia că întreține relații intime cu soția, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și corp, urmare cărora victima a decedat la data de 26 noiembrie 2007.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat prin Încheierea penală nr. 57/CC/2007 din 30 noiembrie 2007, Tribunalului Bistrița N, fiind ulterior prelungită și menținută în faza de judecată.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe suficiente că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat și că sunt incidente disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, împrejurare care rezultă din gravitatea deosebită a faptei și modalitatea în care a fost săvârșită.
Chiar dacă inculpatul a revenit asupra declarației date în faza de urmărire penală, prezentând o altă variantă a celor întâmplate, indiciile temeinice prev. de art. 143.pr.pen. continuă să subziste și în prezent, față de declarațiile martorilor acuzării, reaudiați în cursul cercetări judecătorești.
Pe de altă parte, inculpatul continuă să se afle în situația prev. de art. 148 lit. f pr.pen. pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând date certe deduse din natura violentă a faptei și gravitatea urmărilor acesteia, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs ]n termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispunăîn principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării sale în stare de libertate iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, din actele dosarului rezultă că soția victimei ar fi trăit cu numitul care este o persoană violentă, după cum arată și martorii în declarațiile date,iar ancheta socială efectuată în cauză care relevă faptul că inculpatul este o persoană care are un comportament adecvat și cinstit.Pe de altă parte inculpatul se află arestat din data de 30 noiembrie 2007, perioadă în care nu s-a efectuat cercetarea judecătorească, sens în care apreciază că termenul rezonabil agreat de CEDO este depășit și lăsat în libertate, inculpatul va respecta condițiile impuse de disp.art.145 pr.pen. prezentându-se de fiecare dată la solicitările instanței
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Bistrița rezultă că inculpatul a fost trimis in judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174.pen. cu aplic. art. 73 lit. b pen. constând în aceea că în după-amiaza zilei de 26 noiembrie 2007, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan cu victima, pe care o bănuia că întreține relații intime cu soția, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și corp, urmare cărora victima a decedat la data de 26 noiembrie 2007. luându-se față de acesta încă din cursul urmăririi penale măsura arestării prin Încheierea penală nr. 57/CC/2007 din 30 noiembrie 2007, Tribunalului Bistrița N, fiind ulterior prelungită și menținută în faza de judecată.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Durata arestării preventive a inculpatului de circa 1 an și 4 luni nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive. În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpațiilor fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatei se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acesteia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acesteia în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului -respectiv poziția procesuală de recunoaștere adoptată de către acesta, situația familială și absența antecedentelor penale vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, precum și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatuluisau a faptelor săvârșite de către acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 4 februarie 1978, în N), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 11 martie 2009 Tribunalului Bistrița N.
În baza art.189 se Cod Penal va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu avocațial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti de la.
În baza art. 192 alin.2 Cp, va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat (fiul lui și născut la 4 februarie 1978, în N), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 11 martie 2009 Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu avocațial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerul Năsăud.
Obligă pe inculpat recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean
