Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 237/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIIE

DOSAR NR-

Decizia penală nr.237

Ședința publică din data de 01 aprilie 2009,

PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu

JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu

JUDECĂTOR 3: Mihai

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - inculpat G, fiul lui și al lui, născut la 10 noiembrie 1955, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care s-a menținut arestării preventive a inculpatului.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat G, personal aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, avocat potrivit delegației nr.979depusă la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Cu acordul instanței, apărătorul din oficiu a luat legătura cu recurentul - inculpat învederând totodată instanței că alte cereri prealabile nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.

Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat și analizând actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, având cuvântul în dezbateri pentru recurentul - inculpat învederează că, acesta critică încheierea pronunțată la data de 19.03.2009 de Tribunalul Buzău, prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta, apreciind că poate fi judecat în stare de libertate, față de modalitatea de săvârșire a faptei, care a fost săvârșită în mod spontan pe fondul consumului de alcool, de asemenea a fost provocat de victimă și nu a urmărit nici un moment comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Mai învederează apărătorul recurentului - inculpat că acesta are o vârstă înaintată, respectiv 51 de ani și trei copii minori în întreținere, motiv pentru care solicită judecarea acestuia în stare de libertate, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și țara, ca o consecință a admiterii recursului formulat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacată, ca legală și temeinică din toate punctele de vedere, față de gravitatea faptei și modalitatea de săvârșite a acesteia, apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării, astfel că nu se impune revocarea măsurii și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara și localitatea.

Inculpatul G, personal având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate, deoarece în stare de arest nu poate achita pretențiile părții civile, care a solicitat daune în cuantum de 14.000 lei.

CURTEA

Asupra cauzei penale de față:

Prin încheierea din 19.03.2009 a Tribunalului Buzăus -a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul

În considerentele încheierii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr.743/P/2008 din data de 5.02.2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art.174 din Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 30.10.2008 în jurul orelor 21,00 ucis pe victima prin OG lovire cu o ciobăneasca în zona capului.

Prin încheierea din 1.11.2008 pronunțata de Tribunalul Buzăus -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile de la 1.11.2008 până la 29.11.2008, iar la datele de 25.11.2008 și 22.12.2008 s-a prelungit această măsură de fiecare dată cu 30 de zile.

Având în vedere fapta săvârșită de inculpatul G, împrejurările comiterii acesteia, tribunalul a apreciat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, nu au intervenit împrejurări noi motiv pentru care dispune menținerea acestei măsuri.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, solicitând casarea ei și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât are vârsta de 51 de ani, trei copii minori și nu are posibilitatea, din arest, să achite pretențiile părții civile.

Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea va constatat că recursul este nefondat.

Astfel, prin rechizitoriul nr.743/P/2008 din 5.02.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzăus -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal, reținându-se în sarcina lui că în seara zilei de 30.10.2008, pe fondul consumului exagerat de alcool a început o altercație cu victima urmată OG de aplicarea unor lovituri cu o ce au condus la scurt timp la decesul celui din urmă.

Prin încheierea din 01.11.2008 a Tribunalului Buzăus -a dispus arestarea preventivă a inculpatului G apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele disp. art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, inculpatul recunoscând săvârșirea infracțiunii, iar fapta este de o gravitate deosebită ce impune măsura arestării preventive, măsură ce a fost prelungită de încă trei ori.

Ulterior inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor comisă asupra victimei.

OG

În conformitate cu disp. art. 3002rap. la art.160 Cod procedură penală, instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive. 3 al acestui articol prevede că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cazul de față, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită, aducând atingere celor mai importante valori sociale apărate de legea penală, respectiv viața persoanei, iar reacția autorităților judiciare trebuie să fie pe măsură, acestea fiind obligate să restabilească pe moment un climat de siguranță în rândul cetățenilor, indignați de o asemenea faptă gravă.

În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că menținerea arestării preventive se impune în cauză, motiv pentru care, în baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat G, fiul lui și al lui, născut la 10 noiembrie 1955, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Obligă recurentul la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 01 aprilie 2009.

Președinte Judecători

- - - - - - -

Grefier

Red.

Tehnored. DC

4.ex./3.04.2009

f- - Tribunalul Buzău

-

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3113/2006

Președinte:Paul Mihai Frățilescu
Judecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Mihai

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 237/2010. Curtea de Apel Ploiesti