Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.236
Ședința publică din data de 01 aprilie 2009,
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - inculpat, fiul lui și al lui, născut la 20 septembrie 1993, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care în temeiul art. 3002Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură, totodată a fost respinsă cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, avocat potrivit delegației nr. 978, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu acordul instanței, apărătorul din oficiu a luat legătura cu recurentul - inculpat învederând totodată instanței că alte cereri prealabile nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat și analizând actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul în dezbateri pentru recurentul - inculpat, critică încheierea pronunțată la data de 26.03.2009 de Tribunalul Prahova, apreciind-o ca nelegală și netemeinică întrucât poate fi judecat și în stare de libertate, având astfel posibilitatea să frecventeze cursurile școlii ajutătoare pe care o urma înainte de arestare, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, deoarece subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat, precum și față de modalitatea de săvârșite a faptei.
Inculpatul, personal având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penale de față,
Prin încheierea din data de 26.03.2009 a Tribunalului Prahova în temeiul art. 3002Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură, totodată a fost respinsă cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța încheierea respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație:
Prin rechizitoriul nr.3038/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecata a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 20.09.1993 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e Cod penal, cu aplic.art.99 și urm. și Cod Penal art. 208- 209 al 1 lit e cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art.99 și urm Cod penal ambele cu aplic art. 33 lit a Cod penal.
Prin sentința penală nr.361/ 26.02.2009 a Judecătoriei Ploiești, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208- 209 al 1 lit. e cu Cod Penal aplicarea art. 41 al 2 și art. art. 33 lit. a și art. 99 și urm. Cod penal.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus de Judecătoria Ploiești prin încheierea din data de 30.12.2008 pronunțată în dosar nr-. Astfel, prima instanță a apreciat că sunt întrunite dispozițiile art.143 Cod proc. penală, existând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, precum și disp.art.148 lit. f Cod proc.penală, întrucât această infracțiune este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Verificând potrivit art.300/2 Cod proc. penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, tribunalul a constatat că au fost respectate dispozițiile legale în ceea ce privește dispunerea și menținerea acestei măsuri pe parcursul judecații în fond și constatând că subzista temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri.
Tribunalul a constatat că inculpatul a fost cercetat judecat și condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată în conținutul căreia intră trei acte materiale de furt ce constau în sustragerea din locuri publice și aglomerate cum este zona centrale din Pau nor bunuri din bagajele sau gențile unor persoane de sex feminin, acest aspect dovedind faptul că inculpatul își asigură existența în această modalitate precum și faptul că își alege anumite persoane care nu pot opune rezistență în cazul în care ar fi surprins sau a căror rezistență este redusă sporind astfel șansele de a realiza hotărârea infracțională.
Totodată inculpatul nu are nici un fel de ocupație nu frecventează cursurile școlare pe care le-a abandonat și este lipsit de supravegherea mamei sale în încredințarea căreia se află.
Aceste aspecte au permis instanței să tragă concluzia că inculpatul fiind lăsat în libertate poate să comită astfel de infracțiuni cu toate că și-a luat angajamentul că nu va mai comite astfel de fapte și că se va îndrepta.
Împotriva acestei încheieri a declar recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că ar putea fi judecat pentru faptele comise și în stare de libertate, putând astfel frecventa cursurile școlii ajutătoare pe care o urma înainte de arestare. Drept urmare a cerut înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
Astfel, raportat la aspectele reținute de Tribunalul Prahova confirmate de actele și lucrările dosarului efectuate până în prezent este dincolo de orice îndoială că cercetarea inculpatului minor pentru infracțiunile de furt presupus a fi săvârșite nu se poate face decât în stare de detenție a acestuia.
În acest sens, se observă că inculpatul deși nu a împlinit nici 16 ani a fost și este în continuare cercetat pentru multe fapte de furt calificat săvârșite în public dar chiar și de tâlhărie, unele dintre acestea comise în minoritate.
În această situație s-a ajuns, după cum a constatat și instanța de apel, datorită împrejurării că respectivul inculpat nu frecventează cursurile școlare pe care le-a abandonat, nu are nici un fel de altă ocupație și este lipsit de supravegherea părintească, în fapt.
De apreciat că inculpatul a săvârșit faptele de furt în zone aglomerate și în principal asupra unor persoane mai vulnerabile, de sex feminin, ceea ce denotă periculozitatea sporită a acestuia.
Potrivit art. 160 alin.2 Cod procedură penală prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale iar menținerea ei în cursul judecății, pentru inculpatul minor între 14-16 ani, nu poate fi dispusă decât în mod excepțional.
Raportat la considerentele deosebite învederate anterior, Curtea apreciază, că în cazul inculpatului această situație de excepție există, motiv pentru care încheierea Tribunalului Prahova apare ca legală și temeinică astfel încât, în baza art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat, fiul lui și al lui, născut la 20 septembrie 1993, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova
Obligă recurentul la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 01 aprilie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
4 ex./2.04.2009
f-- Judecătoria Ploiești
a-- Tribunalul Prahova
/
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Mihai
