Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 238/R/2009
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul, născut la 21.05.1986, deținut în Penitenciarul Oradea împotriva deciziei penale nr. 202/R din 07.05.2009, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu al acestuia, avocat, în baza delegației nr. 2617 din 18.05.2008, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul invocă excepția inadmisibilității căii de atac.
Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca inadmisibil, hotărârea tribunalului fiind definitivă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin decizie penală nr. 202/R din 7 mai 2009, Tribunalul Bihor, n baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd împotriva încheierii penale din 05 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care a casat-o în ce privește dispoziția de revocare a măsurii arestării preventive.
Rejudecând cauza a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpații și.
În baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 21 mai 1986 în loc. O, jud. B, domiciliat în comuna, sat. nr. 39, jud. B, CNP -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie în formă calificată, faptă prevăzută de art.211 al.2, lit.b și c și al.2 indice 1 lit.a Cod penal, ( minor), fiul lui și, născut la data de 14.04.1992 în O, jud. B, domiciliat în comuna, sat, nr. 148, jud. B, CNP -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie în formă calificată, faptă prevăzută de art.211 al.2, lit.b și c și al.2 indice 1 lit.a Cod penal, cu aplic art.99 al.3 Cod penal.
Ambii deținuți în Arestul B, măsură dispusă prin încheierea de arestare preventivă nr.16/Î/R/2009 pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Bihor.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în favoarea Baroului Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat conform delegației nr. 2473/06.05.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Asupra recursului a constatat că instanța de fond, în baza art. 300 indice 2 Cod de procedură penală raportat la art. 160 indice Cod procedură penală, a dispus revocarea măsurii arestării preventive luată față inculpații în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, respectiv, minor în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, prin încheierea de arestare preventivă nr. 16/Î/R/2009 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar nr- a aceleiași instanțe.
De asemenea s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților și, dacă aceștia nu sunt reținuți în alte cauze.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că:
S-a luat în examinare cererea formulată de reprezentantul Parchetului privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin 2 lit b și c și alin 2/1 lit a Cod penal, respectiv pe inculpatul, instanța apreciat în raport cu durata măsurii arestări preventive până azi, în raport cu declarațiile de recunoaștere date de cei doi inculpați, care în ședință au arătat că regretă fapta comisă, instanță verificând pericolul social concret al faptei determinat de fapta concretă a inculpaților, de modul de săvârșire a acesteia, de împrejurările în care a fost comisă, de urmările produse constând pe de o parte în prejudiciul material cauzat părții vătămate într-un cuantum relativ redus (30 lei suma de bani sustrasă și valoarea telefonului mobil sustras de aproximativ 60 lei), iar pe de altă parte în vătămarea fizică ce a necesitat pentru vindecare un număr de două zile de îngrijiri medicale, precum și persoana și conduita inculpaților cunoscuți fără antecedente penale, unul dintre aceștia, respectiv fiind minor - elev care dorește să-și continue studiile, că se poate asigura buna desfășurare a procesului penal și în condițiile în care inculpații și, se află în stare de libertate, în cauză de altfel neexistând dovezi că aceștia s-ar sustrage pe viitor de la judecată.
De asemenea instanța a reținut că în cauză nu există temeiuri noi conform art. 160 indice b alin. 2 Cod procedură penală, care să justifice menținerea măsurii dispuse, respectiv privarea de libertate a celor doi inculpați, motive pentru care dispus în baza art. 300 indice 2 Cod procedură penală, coroborat cu art. 160 indice b Cod procedură penală, revocarea măsurii a arestării preventive luate față inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea și inculpatul, de asemenea deținut în Penitenciar O, măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr. 16/Î/R/2009 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar nr- a aceleiași instanțe și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă aceștia nu sunt reținuți în alte cauze.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd solicitând admiterea, casarea încheierii și în urma rejudecării menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. În motivarea recursului declarat s-a arătat că se impune menținerea în continuare a acestei măsuri față de natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, întrucât în cauză nu s-a efectuat audierea inculpaților, deși s-a reținut în încheiere că aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat că recursul este fondat, încheierea instanței de fond urmând a fi casată, iar în urma rejudecării s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
Măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost luata la data de 18 martie 2009 de către Tribunalul Bihor prin încheierea nr. 16/R/2009 data în dosarul nr-, reținându-se ca modul concret de comitere al faptei, în special urmărirea părții vătămate pe timp de noapte, exercitarea unor acte de violenta cu scopul deposedării acesteia reflecta un pericol social deosebit de ridicat ce justifica pe deplin măsura preventiva luata. S-a mai reținut ca gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei se reflecta implicit intr-un pericol concret și pentru ordinea publica în situația lăsării lor în libertate.
Or, de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent, în niciun caz nu se poate susține ca gradul de pericol concret pentru ordinea publica s-ar fi diminuat și ar fi dispărut sentimentul de insecuritate privind valorile sociale ocrotite de legea penal, în cazul în care cei doi inculpați ar fi lăsați în libertate.
În speță, condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică este evident îndeplinită, întrucât infracțiunea pentru care au fost cercetați și deduși judecății este o fapta, independent de valoarea prejudiciului produs, ce a adus atingere unor valori sociale importante ocrotite inclusiv prin legea fundamentală: dreptul proprietate și la integritatea fizică și psihică, iar lăsarea în libertate ar crea o stare de neliniște și neîncredere în comunitatea respectivă, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local. Prin urmare, în cauză, așa cum rezultă din actele existente la dosar, există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta gravă dedusa judecății, fapta care prin modalitatea in care s-a comis conduce la concluzia existenței pericolului concret pentru ordinea publică. Totodată, Tribunalul a mai constatat că lăsarea în libertate a inculpatului exclude atingerea dezideratelor impuse de legea penală chemată să ocrotească adevăratele valori ale statului de drept, creându-se un climat de insecuritate socială și de neîncredere al cetățenilor onești în actul de justiție. Dispunerea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor generale, înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate insa dovedirii interesului superior pe care îl deservesc.
Ca atare, Tribunalul, constatând ca pericolul concret pentru ordinea publică, pe care-l reprezintă inculpații este actual și persistent, ca judecarea cauzei cu inculpații în stare de arest, cel puțin până la acest moment, va asigura celeritatea și buna desfășurare a procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 38515alin. (1) pct. 2 lit. c) Cod procedură penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd împotriva încheierii din 05 mai 2009 Judecătoriei Aleșd pronunțată în dosarul nr-, privind pe intimații și. Pe cale de consecință, a casat încheierea sus-menționată cu privire la dispoziția de revocare a măsurii arestării preventive, și, în rejudecare: a respins ca nefondată, cererea inculpaților de revocare a măsurii de arestare preventiva. De asemenea, în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, nemotivându-și cererea de recurs formulată.
Verificând decizia recurată din oficiu, în limitele legii, curtea constată că inculpatul a uzat de calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive și, în consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod de procedură penală, se va respinge ca inadmisibil.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că, prin încheierea nr. 16/Î/R/18.03.2009 dată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă în lipsă, pe o durată de 30 de zile, printre alții, și a inculpatului pentru învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b Cod penal și alin. 2 lit. a Cod penal, invocându-se ca temei al arestării preventive dispozițiile art. 148 lit. f Cod penal ( 18 - 24).
Mandatul de arestare preventivă nr. 22/2009, emis în baza încheierii mai sus menționate a fost pus în executare la data de 18.03.2009 (fila 33).
Prin încheierea din 05.05.2009, Judecătoria Aleșd a dispus revocarea măsurii arestării preventive față de inculpații și (filele 41 - 42).
Hotărârea primei instanțe a fost reformată de Tribunalul Bihor prin Decizia penală nr. 202/R/2009, în sensul că s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, s-a casat încheierea atacată și s-a dispus respingerea cererii de revocare a măsurii preventive iar în baza prevederilor art. 300 ind. 2 Cod de procedură penală combinat cu art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat (filele 12 - 13).
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 3851alin. 2 Cod de procedură penală încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Potrivit art. 141 Cod de procedură penală și art. 3002Cod de procedură penală cu referire la art. 160 alin. 4 Cod de procedură penală, încheierile date în primă instanță prin care s-a dispus, printre altele, revocarea sau menținerea ori nu s-a menținut arestul preventiv față de inculpat sunt supuse recursului.
În speță, astfel cum am reliefat anterior, hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs la instanța de recurs ( Tribunalul Bihor - art. 27 alin. 1 lit. a combinat cu art. 27 alin. 3 Cod de procedură penală). Or, un recurs formulat împotriva unei încheieri de ședință a instanței de fond se soluționează de instanța de control judiciar, iar decizia pronunțată de aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată separat, prin folosirea unei căi de atac ordinare a recursului.
Pentru considerentele ce preced, recursul declarat de inculpatul este inadmisibil și, în consecință, conform prevederilor art. 38515pct. 1 lit. a Cod de procedură penală, va fi respins ca atare.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală și art. 189 Cod de procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 200 de lei reprezentând cheltuieli judiciare în fața curții, din care suma de 100 de lei, reprezentând onorariu pentru avocatul din oficiu, justificat cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2617/18.05.2009 emisă de Baroul Bihor, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit."a" Cod procedură penală,
Respinge ca inadmisibil recursul penal declarat de inculpatul, născut la 21.05.1986, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 202/R din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red. în concept: - 20.05.2009
Tehnored. - 26.05.2008 - 3 ex.
Jud. recurs: - -
Jud. fond: -
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pătrăuș Mihaela, Condrovici Adela
