Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.238
Ședința publică din 30 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Ioana Vorniceasa Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - Baf ost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii din data de 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că recurentul i-a comunicat faptul că are avocat ales.
Recurentul - inculpat solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a se prezenta domnul avocat. Precizează că este nemulțumit de faptul că este reținut de mult timp, are apărător ales și nu știe dacă apărătorul desemnat din oficiu este în stare să îl reprezinte.
Curtea, având în vedere faptul că a acordat două termene de judecată pentru a se prezenta apărătorul ales al recurentului, dat fiind că nu s-a putut lua legătura cu acesta motivat de faptul că nu a răspuns la solicitările telefonice și cele efectuate în scris iar domnul avocat a comunicat că nu are delegație de reprezentare în prezenta cauză, respinge cererea de amânare formulată de recurentul - inculpat.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și respingerea sesizării privind prelungirea arestării preventive a inculpatului, dat fiind că nu mai există temeiurile care să justifice privarea de libertate. Solicită să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și să fie pus în libertate recurentul, care nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere contribuția sa la săvârșirea faptei, dat fiind că doar a transportat niște persoane în. Arată că inculpatul nu a avut intenția de a săvârși infracțiunea, nu are antecedente penale, acesta fiind încă un argument pentru faptul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Precizează că inculpatul este o persoană în vârstă, având o stare de sănătate precară. Solicită să fie avute în vedere aceste motive. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Neamț, ca fiind legală și temeinică. Precizează că față de starea incipientă a procesului penal, se impune menținerea stării de arest. Susține că subzistă temeiurile prev. de art.148 lit.f CPP, care au fost avute în vedre la luarea măsurii arestării preventive, această măsură impunându-se și pentru faptul că inculpatul a negat fapta.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat G arată că este mulțumit de concluziile apărătorului desemnat din oficiu. Precizează că are probleme medicale și solicită punerea sa în libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului G, fiul lui și al,născut la data de 1 martie 1956 în comuna,județul
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a avut în vedere că măsura luată față de inculpat este legală,iar temeiurile care au stat la baza luării ei impun în continuare privarea de libertate. S-a apreciat că există în continuare cazul de luare a măsurii arestării preventive prevăzut în art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pentru infracțiunea de care este învinuit, legea prevede pedeapsa închisorii cu mult mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima instanță a mai considerat că pentru realizarea scopului general prevăzut prevăzut în art.136 alin.1 Cod pr.penală, acela de sigura buna desfășurare a procesului penal, este necesară menținerea măsurii preventive a arestării.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care atât personal, cât și prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat judecarea în continuare în libertate, pe considerent că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în condițiile în care a avut o contribuție mică la comiterea infracțiunii, respectiv aceea doar de a transporta câteva persoane, la lucru în.Ca argument a lipsei de pericol social pentru ordinea publică, a fost invocată persoana inculpatului, care nu este cunoscută cu antecedente penale, având o bună conduită până la vârsta de 53 de ani.
Instanța de control judiciar, analizând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de către inculpat, cât și din oficiu, constată că recursul este întemeiat,urmând a fi admis, din următoarele considerente:
Inculpatul G, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT nr.22/D/P/2008, din data de 23 octombrie 2008, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 al.1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. De menționat că inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, respectiv la data de 02 octombrie 2008, prin încheierea nr.31 pronunțată de către Tribunalul Neamț, în dosarul nr-,invocându-se ca temei de drept dispozițiile artl.148 litera f din Codul d e procedură penală.
Din dosarul instanței de fond, rezultă că în cauză, cercetarea judecătorească a fost terminată, în ședința din data de 18 martie 2009, punându-se concluzii pe fond, iar din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată. Prin aceeași încheiere, instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, pe motiv că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv cele prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Referitor la temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, Curtea apreciază că trebuie să existe probe, din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului în momentul de față, ar mai prezenta un pericol pentru ordinea publică, iar acest pericol să fie un unul concret, iar nu doar unul abstract.
Din examinarea dosarului nu reiese că ar exista vreo probă din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment al procesului penal ar mai prezenta un pericol concret și actual pentru ordinea publică.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența care a statuat că simpla invocare de organele judiciare a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate, cum sunt necesitatea conservări probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra părților vătămate sau a martorilor sau o posibilă înțelegere între inculpați și complicii săi, ori pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității, necesitatea de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni sau de împiedica fuga inculpaților, nu au caracterul unor motive permanente decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că libertatea inculpatului ar tulbura în continuare, în mod real, ordinea publică.
Ori, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă existența unor probe care să justifice judecarea în continuare a inculpatului, în stare de arest. Astfel, de la data arestării preventive a inculpatului, a trecut o perioadă relativ mare de timp, perioadă în care a fost finalizată urmărirea penală, s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, s- efectuat cercetarea judecătorească, în cadrul căreia au fost administrate toate probele considerate utile cauzei, în momentul de față, inculpatul nemaiputând influența în vreun mod desfășurarea procesului,scopul măsurii luate împotriva inculpatului fiind atins.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului și văzând prevederile art.139 Cod procedură penală, cu referire la art.145/1 Cod procedură penală, pentru a asigura buna desfășurare în continuare a procesului penal, respectiv participarea inculpatului la judecarea eventualelor căi de atac, apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă obligării de a nu părăsi țara și în consecință a se dispune punerea de îndată a inculpatului în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză,i ar supravegherea inculpatului pe durata acestei măsuri va fi încredințată Poliției municipiului B, unde acesta își are domiciliul.
Respectarea acestei măsuri preventive și atingerea scopului acesteia, vor fi asigurate prin impunerea pentru acest inculpat, în baza art.145 alin.1/1 și alin.1/2 Cod procedură penală, a respectării următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția municipiului B, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție arătat sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.1451, alin.2 pr.pen. raportat la art.145, alin.12pr.pen. va mai impune inculpatului și obligația de a nu se apropia de părțile vătămate, părțile civile și martorii din această cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Se va atrage totodată atenția inculpatului potrivit art.145 alin.2/2 Cod procedură penală, că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive a obligării de a nu prăsi țara sau a obligațiilor ce- revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În vederea asigurării respectării obligațiilor ce - revin inculpatului, se va dispune, în baza art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri, organelor nominalizate prin acest text de lege.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul,urmând a se include în cheltuielile judiciare care în conf. cu art.192 alin.3 Cod pr.penală, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 litera d Cod pr.penală;
Admite recursul declarat de inculpatul G, împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Neamț, la data de 18 martie 2008, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea atacată, numai cu privire la starea de arest,reține cauza spre rejudecare sub acest aspect și pe fond, în baza art.139 și 1451pr.pen. dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara.
Desemnează Poliția municipiului B,ca organ de supraveghere a inculpatului.
În baza art.1451, alin.2 pr.pen. raportat la art.145, alin.11pr.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția mun.B, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție arătat sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.1451, alin.2 pr.pen. raportat la art.145, alin.12pr.pen. impune inculpatului următoarele obligații:
a) să nu se apropie de părțile vătămate și părțile civile din această cauză, de martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Dispune comunicarea prezentei încheieri,organelor prevăzute la art.145 aliniat 2/1 Cod pr.penală.
În baza art.145, alin.22pr.pen. atrage atenția inculpatului cu privire la nerespectarea obligațiilor impuse de judecător.
Onorariul în sumă de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul special al,urmând a se include în cheltuielile judiciare.
Conf. art.192 aliniat 3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul inculpatului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30 martie 2009, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
- - -
Red.înch.
Red.dec.rec.
Tehnored.
Ex.3
30.03.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Ioana Vorniceasa, Ecaterina Ene
