Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENTRU CAUZE CU
MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.24/2010
Sedința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaică JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
- - -JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 01 februarie 2010 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul recurent învederează instanței că este de acord cu asistarea sa de către apărătorul desemnat din oficiu- avocat.
Precizează în motivarea orală a recursului că din declarațiile părții vătămate precum și din concluziile expertizei efectuate în cauză nu rezultă vinovăția sa, motiv pentru care solicită cercetarea în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive și a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate.
În motivarea recursului învederează că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și solicită a se avea în vedere motivele expuse oral de către acesta.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată întrucât subzistă motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Învederează că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și viol, două infracțiuni grave iar partea vătămată pe parcursul cercetării judecătorești a declarat că își menține toate declarațiile date în cauză, astfel că nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Mai arată că inculpatul are antecedente penale, întrucât a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că nu există la dosar probe certe care să ateste vinovăția sa iar partea vătămată a dat trei declarații contradictorii.
Mai arată că are 2 copii minori, dintre care unul are vârsta de 1 an.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin Încheierea penală din 1 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr- s-a dispus în baza disp. art. 300/1 alin. 3.C.P.P. rap. la art. 160/2 alin. 2.C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpatului, fiul lui G și al lui, născut la data de 3 septembrie 1973, în prezent aflat în Arestul IPJ
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv sub acuza comiterii infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1 și 3.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) pen. și trimis în judecată pentru această infracțiune, constând în aceea că, în noaptea de 22/23.04.2009, la locuința sa, aflată în Ocna M, jud. A, a constrâns-o pe partea vătămată, în vârstă de 14 ani, să întrețină relații sexuale, prin exercitarea de violențe și prin amenințarea cu astfel de acte.
Tribunalul a constatat că din materialul probator administrat în cursul urmării penale se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii privative de libertate, respectiv, rezultă indicii temeinice, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoane care au comis fapte de o violență sporită sunt cercetate în stare de libertate.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică, Tribunalul a apreciat că acesta este redat de gravitatea deosebită a faptei, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de tentativă de viol și perversiuni sexuale asupra unei minore de 10 ani.
În consecință, reținând că sunt întrunite cerințele prev. de art. 300/1 Pr. art. 143 și 148 lit. f) pr.pen. Tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri penale a formulat recurs, în termenul legal, nemotivat în scris inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive și a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate, întrucât inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, este nevinovat și să fie judecat în stare de libertate pentru a putea să-și întrețină familia.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul inculpat, precum și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. cu referire la disp. art. 300/1, 143 și 148 lit. f) Cod pr.p., Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Prin rechizitoriul nr. 619/P/2009 din 14.09.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, a dispus trimiterea în judecată a recurentului inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, infracțiuni prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal și art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) Cod penal și art. 33 lit. a) Cod penal, reținându-se că în noaptea de 22/23.04.2009, la locuința sa, aflată în Ocna M, jud. A, a constrâns-o pe partea vătămată, în vârstă de 14 ani, să întrețină relații sexuale, prin exercitarea de violențe și prin amenințarea cu astfel de acte.
Măsura arestării preventive a fost dispusă prin baza Încheierii penale nr. 30/2009 a Tribunalului Alba, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 143 și 148 lit. f) Cod proc. penală, fapta fiind sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat întrunirea cerințelor stipulate de art. 300/2 Cod pr.p. rap. la art. 143 și 148 lit. f) Cod. pr.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent.
Existența indiciilor temeinice, în accepțiunea art. 68 ind. 1.pr.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii faptei de către inculpat a fost just evidențiată.
Toate probele administrate până în prezent confirmă acuzațiile aduse inculpatului, fiind deosebit de relevante declarațiile martorilor care au auzit țipetele părții vătămate, precum și cele ale fratelui inculpatului, care a arătat că a văzut o persoană la domiciliul inculpatului, ascunsă sub o pătură, fără a putea indica alte detalii, deoarece inculpatul i-a interzis accesul în locuință.
Aceste depoziții se coroborează cu raportul de constatare medico-legală, existent la dosar, din care rezultă cu certitudine agresarea victimei, cu consecința cauzării unor leziuni.
Criticile referitoare la inexistența vinovăției recurentului inculpat cu privire la fapta reținută în sarcina sa nu pot forma obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de judecătorul de fond pe baza materialului probator administrat în cauză, el fiind singurul îndrituit în procedura judecății în primă instanță să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce.
Un alt motiv de casare se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a recurentului inculpat prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția (europeană) a drepturilor omului (denumită în continuare CEDO) și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea inițială și care impun în continuare privarea de libertate, sunt însușite de către Curtea de apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia menținerii stării de arest preventiv a inculpatului.
Curtea de apel reține că infracțiunea pentru care recurentul inculpat a fost trimis în judecată prezintă o gravitate deosebită de mare, fapta de care este acuzat având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ( art. 300/1, 160/b Cod pr. penală ).
Curtea de apel nu poate să-și însușească susținerile recurentului inculpat că lăsarea inculpatului în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, raportat la actele dosarului, din analiza cărora rezultă că în cauză continuă să fie întrunite exigențele cazului prev. de art.148 lit.f) Cod procedură penală.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, raportat la natura infracțiunii imputate inculpatului, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta - asupra unei minore de 14 ani, prin ademenirea acesteia în locuința sa, reținerea acestei împotriva voinței ei, amenințarea și agresarea acesteia, precum și întreținerea forțată a raporturilor sexuale, conduita anterioară a inculpatului, condamnat definitiv pentru fapte similare și intenția declarată a acestuia de a viola și alte minore, constituie elemente ce duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe baza unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție,menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (,26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenție, Curtea de Apel constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege arestarea inculpatului până la acest moment procedural fiind legitimă.
În acest context, prin raportare și la scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 136.pr.pen. Curtea constată că o măsură preventivă mai puțin restrictivă ar fi insuficientă, existând pericolul repetării faptelor.
Totodată, Curtea mai reține că circumstanțele personale invocate de inculpat în apărare, cum ar fi situația familială, nu reprezintă motive suficiente pentru a determina lăsarea lui în libertate, necesitatea protejării unui interes de ordin public general al societății primând celui personal al inculpatului.
Pentru toate considerentele expuse, reținând că Tribunalul a adoptat o soluție legală și temeinică, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b) pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Față de soluția adoptată și rap. la art. 192 al. 2.pr.pen. se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 180 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 01 februarie 2010 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex
Președinte:Dana GhițoaicăJudecători:Dana Ghițoaică, Sanda Trif, Marius Aurel
