Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 254
Ședința publică din data de 07 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian JUDECĂTOR 2: Liliana Novac
- - - JUDECĂTOR 3: Ștefan Nimineț
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂUa fost reprezentat prin procuror: A
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 03 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că recurentul inculpat solicită să fie admis recursul și să fie pus în libertate pentru că se consideră nevinovat și nu prezintă pericol public. Solicită onorariu de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că instanța de apel a menținut corect arestarea preventivă a inculpatului având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii se mențin sub aspectul limitei de pedeapsă, iar pericolul concret constă în natura infracțiunilor comise. Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - solicită judecarea în stare de libertate, întrucât se consideră nevinovat, neștiind nimic despre fapta pentru care este cercetat.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Prin încheierea din 3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos- s-a dispus în baza art.160 raportat la art.3002Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului - apelant, a constatat că se menține suspiciunea rezonabilă că susnumitul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Una din infracțiunile reținute în sarcina sa este distrugerea prin incendiere.
negativă în rândul opiniei publice a unei asemenea infracțiuni nu s-a stins până în momentul de față întrucât o astfel de faptă deosebit de gravă nu poate fi uitată ușor.
O persoană asupra căreia planează suspiciunea de vinovăție privind distrugerea prin incendiere prezintă un pericol real pentru ordinea publică.
Din această cauză inculpatul nu poate fi judecat altfel decât în stare de arest preventiv pentru că altfel consătenii săi nu s-ar mai simți în siguranță.
Temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului fiind în continuare valabile s-a impus menținerea stării de arest a inculpatului.
Împotriva încheierii a declarat recurs, inculpatul invocând netemeinicia acesteia, apreciind că menținerea arestării preventive nu se mai justifică.
Recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică astfel cum reținut de instanța de apel, putând fi judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat cu ocazia acordării ultimului cuvânt, invocă nevinovăția sa, apreciind ca nu exista probe temeinice în susținerea acuzațiilor ca planează asupra sa.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocat de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs a constatat prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele existente la dosarul cauzei. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 160 proc.pen. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptei imputată inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de acesta ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestora vizează o infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în hotărârea pronunțată de instanța de fond, natura infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului).
În ce privește respectarea dreptului la libertate a inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
Cât privește susținerile inculpatului potrivit cărora probele in acuzare administrate în cauză nu au aptitudinea de a confirma vinovăția acestuia, justificându-se astfel punerea sa în libertate, instanța de recurs apreciază că sunt lipsite de temei.
Existenta sau inexistenta probelor in acuzare va fi reevaluată ce către instanța de apel în cadrul procedurii de verificare a legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe, care va pronunța o hotărâre în deplină concordanță cu situația de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat in cauză.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din data de 3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul -.
În baza art. 189 Cpp dispune plata din fondurile onorariului apărătorului din oficiu în suma de 40 de lei către Baroul
În baza art.192 al.2 Cpp obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care s-a inclus și onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 7.04.2008, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.înch. - /
Red. -
Tenored. - - 2 ex.
07/08.04.2008
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Liliana Novac, Ștefan Nimineț
